EFREM (Enăchescu)

EFREM (Enăchescu)

Biografie:

S-a născut în 1893 în Zăvoienii Vâlcei. Frate în mănăstirea Frăsinei (1908), călugărit la Stănișoara, cu numele Efrem (1910), mai târziu trecut la Cozia, unde a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah: studii la Seminarul “Central” din București (1912- 1920), spiritual la Seminarul “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (oct. 1921 – mai 1923), stareț la mănăstirea Cozia (aug.1922 – ian. 1928), director al școlii de cântăreți de la Cozia (1925 – 1928), arhimandrit (1923). Își continuă studiile la Facultatea de Teologie din București (1923-1928), cu specializare la Montpellier (1928- 1930). Profesor – un timp director – la Seminarul “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1930- 1933) și exarh al mănăstirilor din eparhia Râmnicului (1930- 1936), Slujitor la catedrala patriarhală și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor (1936-1938). În februarie 1938 a fost ales arhiereu vicar cu titlul “Tighineanul” și numit locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului (1938-1943); la 12 ianuarie 1944 ales arhiepiscop al Chișinăului și mitropolit al Basarabiei, dar în curând a fost nevoit să se refugieze, mai târziu, spiritual la Internatul teologic din București (1947 – 1948), și stareț la Cernica (până în 1952).

Patriarhul Nicodim a încercat să-l reabiliteze în faţa noilor autorităţi politice, numindu-l spiritual al Internatului Teologic din Bucureşti. Dar regimul comunist l-a condamnat la pensionare, până la sfârşitul vieţii mitropolitul Efrem vieţuind la Mănăstirea Cernica.

Lucrări

• Privire generală asupra monahismului creștin, 2 vol., Râmnicu Vâlcea, 1933-1934, 223+236 p.;
• Pe urmele strămoșilor, București, 1938, 176 p.;
• Articole, pastorale și cuvântări în periodicele eparhiei pe care a condus-o.

* * *