Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre. (Troparul Praznicului)

Astăzi intrăm cu evlavie în luminoasa perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului, o vreme de înfrânare, rugăciune și apropiere de Preasfânta Fecioară, „cea plină de har” și „mai cinstită decât heruvimii”. Acest post scurt, dar bogat duhovnicește, ne pregătește pentru marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, care încheie cu blândețe vara liturgică înălțându-ne inimile spre cele cerești.

Un post rupt din cel al Paștilor, după cum spuneau părinții, căci și rânduiala tipiconală este asemănătoare, postul Adormirii Maicii Domnului este o chemare tainică la înnoirea inimii, o scară spre cer așezată spre sfârșitul verii, prin care sufletul nostru se ridică de la cele lumești spre bucuria cerească a întâlnirii cu cea care s-a arătat a fi Maica Vieții.

Asemenea unei scări duhovnicești precum cea văzută de Iacov – (Facerea, 28:10–19), aceste paisprezece zile de pregătire tainică ne cheamă să urcăm prin postire, rugăciune și curățirea inimii, pentru a ajunge cu vrednicie la cinstirea Maicii Luminii. Nu este o perioadă de întristare, ci de îndulcire tainică a sufletului, prin apropierea de cea care s-a arătat a fi „rugătoare neobosită” și „mângâierea celor necăjiți”.

Perioada Postului, transmisă din generație în generație de către Sfinții Părinți, ne-au arătat prin exemple vii de sfințenie că perioada care urmează nu e un îndemn zadarnic. Este, de fapt, un timp prielnic, în care creștinul este sprijinit de Maica Domnului să se înfrâneze conștient prin abținerea de la bucate (așa cum este perceput în primă instanță), dar mai cu seamă prin paza limbii, respingerea gândurilor, paza simțurilor și, nu în ultimul rând, poftirea celor lumești. Ce a făcut Maica Domnului înaintea Adormirii ei? A postit. Așadar ea ne învață prin viețuirea ei postul și curăția. Sunt atât de puține cuvinte în Sfânta Scriptură spuse de Maica Domnului, dar suficiente, cât să ne dăm seama de viețuirea ei feciorelnică. Toate praznicele îndeamnă credinciosul la o pregătire, după putința fiecăruia, căci doar astfel vom putea primi o mică parte din harul lor. Este o stare firească la care trebuie să tindă tot creștinul, postind de mânie, de judecată și de alte păcate. Esența postului este un mijloc și nu un scop în sine. Renunț la ce mă robește, văzând că ceea ce mă stăpânește este rău. Pentru că a posti asta înseamnă, să renunţi la tot pentru Dumnezeu ca să poţi primi de la Dumnezeu totul.

Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.