Sunt oameni săraci şi nenorociţi care merită să fie miluiţi şi îngrijiţi de noi, dar sunt oameni vicleni şi trândavi, care fără prea multă mustrare de cuget se folosesc de bunătatea celor din jur.
Unul dintre aceştia se deprinsese să tot umble pe la casele gospodarilor din sat şi când ei au început să nu-l mai primească, el a îndesit-o cu cerutul la preot, care, deşi înţelegea că prin aceasta stimulează trândăvia cerşitorului, care fizic era destul de sănătos, nu putea să-l refuze.
Într-o zi părintele, în loc să-i dea cei doi-trei lei pe care avea obiceiul să îi dea, scoate cerşetorului o carte de rugăciuni şi îi zice : “Încearcă să o citeşti şi roagă-te lui Dumnezeu cu cuvintele rugăciunilor din cartea aceasta şi n-o să rămâi dezamăgit.”
Peste o zi, când cerşetorul bătu din nou la uşa preotului, acesta ieşi şi-l întrebă:
– Ei, cum, te-a ajutat cartea ori nu?
– Degeaba, nu m-a ajutat deloc!
– Dar ai citit-o toată?
– Am citit-o, dar ce folos din asta!
Părintele luă carte şi o răsfoi, şi scoase din paginile ei o bancnotă de zece lei.
-Trebuie să înveţi a munci – zise părintele – dacă vrei să câştigi ceva în viaţă, altfel, vezi bine, nici Dumnezeu nu te poate ajuta!
Pr. Alexandru Iamandii Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.145-147