După etnobotanice sau pornografia pe mobil în școlile românești a ajuns și jocul „Charlie, Charlie”, după ce a devenit viral pe internet. Despre ce este vorba?
Jocul constă în invocarea spiritului unui mexican mort, cu ajutorul a două creioane. Mai exact, pe o bucată de hârtie se desenează o grilă, căsuţele completându-se cu „da” şi „nu”. La mijloc se aşază un creion, iar peste acesta un alt creion, în echilibru, în formă de cruce. Apoi se pune obligatoriu întrebarea: „Charlie, Charlie, eşti aici?” sau „Charlie, Charlie, ne putem juca?”. În cazul în care creionul se mişcă, înseamnă că „spiritul” lui Charlie a intrat în contact cu vorbitorul, care îi poate adresa acestuia tot felul de întrebări. Mişcările creionului indică răspunsurile lui Charlie. Pentru a nu-l mânia, la finalul jocului, cel care l-a invocat trebuie să îl roage pe Charlie să se oprească, rostind cuvintele: „Charlie, Charlie, ne putem opri?”.
Jocul a devenit celebru și în România după ce un tânăr a postat imagini cu el pe internet. Activitatea a devenit acum, extrem de practicată în școlile românești.
Toţi colegii mei au jucat acest joc, s-au adunat în jurul catedrei, în pauză, şi l-au întrebat pe Charlie dacă vor lua note bune la teză. Când au văzut cum creionul începe să se mişte singur, s-au speriat, au început să ţipe şi au fugit din clasă”, povesteşte M. N., elevă în clasa a VII-a la o şcoală din Piatra-Neamţ.
Identitatea lui Charlie este disputată. Într-o variantă, el ar fi un copil care s-a sinucis, iar într-alta, ar fi un băiat ucis într-o casă din Mexic, împreună cu prietenii săi. O altă ipoteză ar sugera că este un băiat omorât chiar de mama sa.
În orice caz, Biserica consideră că este vorba despre un demon.„Jocul despre care vorbim este, fără discuţie, o formă de divinaţie, de încercare de a ghici viitorul, chiar dacă este percepută doar ca o glumă sau un joc. Discuţia cu «cineva absent» din punct de vedere fizic şi săvârşirea unui întreg ritual de invocare a sa sugerează o practică spiritistă de invocare a duhurilor celor trecuţi din viaţă sau a demonilor. Folosirea simbolului Crucii este un argument în plus în favoarea acestei sugestii”, explică teologul şi publicistul Mihai Silviu Chirilă, vicepreşedintele Filialei Neamţ a Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie, citat de Doxologia.
O întrebare se degajă pentru cei obişnuiţi să găsească aceastor lucruri «o explicaţie ştiinţifică»: dacă jocul nu e decât o glumă, o manifestare copilărească realizată prin intermediul unor fenomene fizice uşor explicabile, cum se justifică efectele devastatoare, la nivelul fizic şi psihic al celor care îl joacă?”,se întreabă teologul Mihai Silviu Chirilă.
