Praznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a asezat in aceasta zi in anii binecredinciosului imparat grec Manuil si a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici, de catre preasfintitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului si de Nestor, episcopul Rostovului. Si s-a asezat aceasta praznuire pentru o pricina ca aceasta: imparatul Manuil si marele domn al Rusiei petrecand in pace si iubire de frati, s-a intamplat intr-o zi de au iesit la razboi: cel din Constantinopol impotriva turcilor, iar acesta din Rostov impotriva bulgarilor, ca atunci marele domn Andrei petrecea in Rostov. Bulgarii erau un popor necredincios, care se chemau asa dupa raul Volga, fiindca petreceau in josul acestui rau. Si le-a daruit Domnul Dumnezeu la amandoi biruinta impotriva potrivnicilor. Imparatul grec a biruit pe turci, iar domnul Rusiei a biruit pe bulgari si i-a supus lui, facandu-i birnici ai stapanirii sale.
Iar marele cneaz Andrei avea obicei, cand mergea la razboi impotriva vrajmasilor, de lua cu sine in cetele sale, cinstita icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care are in bratele sale pe Pruncul Cel mai inainte de veci, pe Hristos, Mantuitorul nostru. El mai lua inca si cinstita Cruce a Domnului, pe care o purtau doi preoti imbracati in vesminte sfintite. Astfel iesea la razboi, cu aducere de multe rugaciuni cu lacrimi catre Hristos Dumnezeu si catre Preacurata Lui Maica, impartasindu-se cu dumnezeiestile Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos. Cu niste arme ca acestea nebiruite se inarma mai mult decat cu sabiile si cu sulitele, si nadajduia mai mult spre ajutorul Celui Preainalt, decat spre vitejia si puterea ostirii sale, stiind bine cuvantul lui David: Nu in puterea calului va voi, nici in pulpele barbatului bine ii va placea. Bine va voi Domnul intru cei ce se tem de Dansul si intru cei ce nadajduiesc spre mila Lui. Inca si pe oastea sa, acest binecredincios domn pe de o parte o intarea cu pilda cucerniciei sale intru rugaciuni, iar pe de alta o destepta cu porunca sa spre rugaciuni. Deci toti cazand inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a cinstitei Cruci, se rugau Domnului cu lacrimi.
Iar marele domn, privind spre icoana, zicea in rugaciunea sa astfel: “O, Stapana, ceea ce ai nascut pe Hristos, Dumnezeul nostru! Tot cel ce nadajduieste spre tine nu va pieri; si eu, robul Tau, te am pe Tine, dupa Dumnezeu, zid si acoperamant, iar Crucea Fiului tau, arma ascutita impotriva vrajmasilor. Deci roaga pe Mantuitorul lumii, pe Care il tii in bratele tale, ca sa fie puterea Crucii ca un foc, arzand fetele potrivnicilor, care doresc razboi cu noi; iar sprijinul tau cel atotputernic sa ne ajute noua si sa calce pe vrajmasii nostri”. Iar dupa multa rugaciune, sarutand ei sfanta icoana si cinstita Cruce, toti mergeau cu indrazneala impotriva vrajmasilor si astfel le ajuta lor Domnul cu puterea Crucii, iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu le ajuta cu mijlocirile sale cele catre Dumnezeu.
Un obicei ca acesta avand marele domn totdeauna, a iesit cu astfel de randuiala cu oastea sa impotriva bulgarilor – precum de demult marele imparat Constantin a purtat semnul Sfintei Cruci inaintea oastei – si, mergand la camp, s-a luptat cu ostirea bulgareasca. Deci, biruindu-i, a gonit dupa dansii si a luat patru cetati ale lor, precum si a cincea, anume Brehimul, la raul Kamii. Si cand s-a intors in cortul sau de la lupta cu paganii, a vazut iesind din icoana Mantuitorului si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu o stralucire luminoasa ca focul, care stralucea peste toate cetele. De aceea, marele domn, luand iarasi mai mare barbatie si mai multa indrazneala, si-a intors puterea sa impotriva paganilor si a ars cetatile acelea cu foc, incat a facut pamantul acela pustiu; iar asupra celorlalte cetati ce ramasesera a pus dajdie, apoi s-a intors inapoi cu praznuire.
Asemenea si Manuil, imparatul grecilor, care iesise cu oastea sa impotriva turcilor, a vazut tot atunci o minune ca aceea, adica niste raze de foc ce ieseau din icoana Mantuitorului si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pe care o avea cu cinstita Cruce in ostile sale, si a biruit in acea zi puterea turcilor. Deci s-au instiintat unul pe altul prin scrisori de biruinta lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, impotriva vrajmasilor, si de stralucirea cea minunata pe care o vazusera iesind din chipul Mantuitorului si au proslavit pe Dumnezeu. Si sfatuindu-se cu arhiereii lor cei mai mari, au asezat praznuire in ziua intai a lui august, dand multumire lui Hristos Mantuitorul si Preacuratei Lui Maici. Iar pentru pomenirea puterii Sfintei Cruci, cu care, fiind inarmati, au biruit pe vrajmasi, au poruncit ca sa scoata preotii cu mainile lor cinstita Cruce din Sfantul Altar si sa o puna in mijlocul bisericii, ca sa se inchine ei toate popoarele crestine si cu dragoste sa o sarute, proslavind pe Hristos Domnul, Care a fost rastignit pe dansa. Inca arhiereii au mai poruncit sa se faca si sfintirea apei, si s-a numit praznuirea aceasta “Scoaterea Cinstitei Cruci”, caci se scoate cu slavita umblare Crucea Domnului impreuna si cu sfintele icoane, la paraie, la fantani si la izvoare.
Deci sa praznuim, fratilor, laudand si multumind Preamilostivului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Maicii Lui celei fara de prihana, Stapana noastra cea binecuvantata Fecioara Maria, si slavita Cruce sa o cinstim cu dreapta credinta. Si sa praznuim cu cucernicie si cu placere dumnezeiasca, avand intre noi pace si dragoste, mangaind cu milostenie pe cei saraci, departandu-ne de toate lucrurile cele rele si luand aminte la frica de Dumnezeu, pentru ca astfel placand Ziditorului si Stapanului nostru, sa ne invrednicim praznuirii celei vesnice, impreuna cu toti sfintii, in ziua aceea, in care se va arata pe cer semnul Fiul Omului, adica cinstita Lui Cruce, care va merge inaintea Celui ce va sa vie cu slava si cu putere multa, a judecatorului viilor si al mortilor, si va straluci pe toti dreptii cu straluciri luminoase si datatoare de bucurie. Iar dupa savarsirea judecatii, va merge inaintea tuturor cetelor sfintilor, povatuindu-i in imparatia cerului. Atunci vor praznui, dantuind in vecii cei fara de sfarsit, toti sfintii, cu care si pe noi, pacatosii, sa ne numere Preamilostivul Hristos Mantuitorul nostru, cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Amin.