Medicii pediatrii olandezi doresc extinderea eutanasiei şi pentru copiii în vârstă de până la 12 ani care suferă de boli în stare terminală.
“În astfel de cazuri, doctorii şi părinţii ar trebui să decidă împreună asupra eutanasiei”, spune Eduard Verhagen, profesor universitar la catedra de pediatrie din cadrul Centrului Medical Universitar Groningen.
Societatea Olandeză de Pediatrie (NVK), din a cărei Comisie de Etică şi Drept face parte Verhagen, a pus acest subiect pe agenda de lucru. În luna septembrie, pediatrii vor încerca să ajungă la un consens, în urma unor serii de dezbateri.
Legislaţia actuală privind eutanasierea prevede că aceasta este permisă numai la cererea pacientului, în cazul unei suferinţe insuportabile şi fără speranţă de vindecare. Pentru a solicita eutanasierea, pacientul trebuie să fie în deplinătatea facultăţilor mintale. Din această categorie nu pot face parte persoane cu handicap mintal, bătrâni şi tineri având diagnosticul de dementă.
Copiii începând cu vârsta de 12 ani sunt evaluaţi din acest punct de vedere iar până la vârsta de 16 ani este solicitat şi consimţământul părinţilor. De asemenea, eutanasierea este posibilă şi la nou născuţii în vârstă de până la 1 an. În acest caz, doctorii decid împreună cu părinţii dacă intervenţia va avea loc, de exemplu în situaţia bebeluşilor cu anomalii congenitale grave.
“Eutanasierea este posibilă pentru copii în vârstă de peste 12 ani şi nou născuţi. Dar aici există un vid legislativ”, spune Verhagen. “Cazurile se referă la situaţii excepţionale de copii în prag de moarte şi ai căror părinţi vor ca aceştia să aibă parte de o moarte demnă. Pediatru fiind, este greu de explicat dreptul copiilor de peste 12 ani şi al celor nou născuţi la o moarte demnă dar nu şi al acelora cu vârste cuprinse între 1 şi 12 ani.”
Medicul Wilma Duijst, preşedintele Societăţii de Medicină Legală şi în acelaşi timp, judecător suplinitor în Arnhem, este de părere că propunerea pediatrului merge prea departe. ”Astfel vom avea o problemă şi de cealaltă parte a spectrului vieţii, de exemplu bătrânii cu demenţă. Te întrebi: De ce nu ar avea şi ei dreptul la eutanasiere? ”
Potrivit declaraţiei lui Duijst, reglementarea legală aflată în vigoare nu este injustă, ci tocmai protectoare, în acest caz, a copilului bolnav. “O cerere de eutanasiere se învârte în jurul suferinţei pacientului şi nu al unor terţi. Există un pericol în a lăsa această decizie la latitudinea părinţilor. Nu te poţi aştepta ca ei să facă diferenţa într-o astfel de situaţie între propria durere şi suferinţa propriului copil. ”
Din 2006 până în prezent, comisiei Hubben, care controlează eutanasierea în cazul nou născuţilor, i-a fost adus la cunoştinţă un singur caz de bebeluş decedat. Acest lucru arată că medicii nu anunţa astfel de cazuri de frica răspunderii juridice. Duijst: “Este de înţeles reacţia lor, însă, în acelaşi timp, înseamnă şi că există eutanasieri care au loc fără un control extern. Aşadar, nu este de dorit şi nu se recomandă înăsprirea regulilor.”