Pastorală la Naşterea Domnului a Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril, adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse
Iubiţi întru Domnul Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, dragi fraţi şi surori!
Sfânta Biserică slăveşte în chip luminos şi cu bucurie taina naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos de la Preacurata Fecioara Maria.
Creatorul, iubindu-şi creaţia Sa, S-a arătat în trup, a devenit om întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat (vezi: 1 Tim. 3:16; Evr. 4:15). Pruncul s-a culcat în ieslea din Bethlehem. A făcut-o ca să salveze lumea de la decăderea duhovnicească şi morală, ca să-l elibereze pe om de frica morţii. Creatorul ne propune să acceptăm cel mai mare din toate darurile: dragostea Sa Dumnezeiască, plinătatea vieţii. Întru Hristos noi devenim capabili să căpătăm speranţa care biruie frica, să ajungem la sfinţenie şi nemurire.
El vine în lumea noastră sfâşiată de păcat, ca prin naşterea Sa, prin viaţa, suferinţele, moartea pe cruce şi slăvita înviere să afirme o lege nouă, o poruncă nouă – porunca dragostei. „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (In. 13:34) – aceste cuvinte Domnul le-a adresat ucenicilor Săi, iar prin ei – întregii lumi: către cei care au trăit în acele vremuri, care trăiesc azi şi care vor trăi după noi, până la sfârşitul vremurilor.
Fiecare persoană este chemată să răspundă la această poruncă prin propriile fapte. Aidoma cum Hristos ne-a arătat mila adevărată, îngăduinţa nemărginită faţă de neajunsurile noastre, tot aşa şi noi trebuie să fim milostivi şi indulgenţi cu oamenii. Trebuie să avem grijă nu doar de rudele şi apropiaţii noştri, deşi lor trebuie să le purtăm de grijă în primul rând (vezi 1 Tim. 5:8), nu doar de prietenii şi tovarăşii noştri de idei, dar şi de cei care încă nu au dobândit unirea cu Dumnezeu. Noi suntem chemaţi să-I urmăm în dragoste Mântuitorului, să ne rugăm pentru cei ce ne vatămă şi ne prigonesc (vezi: Mt. 5:44), în permanenţă să avem în gândurile noastre binele întregului popor, al Patriei şi al Bisericii. Fiecare dintre noi, săvârşind fapte bune, este în stare să schimbe măcar într-o mică măsură spre mai bine realitatea ce ne înconjoară. Doar astfel noi vom deveni mai puternici împreună. Căci fărădelegea nu este în stare să biruie dragostea, precum întunericul nu poate cuprinde lumina vieţii adevărate (vezi: In. 1:59).
În istoria Patriei noastre sunt numeroase exemple ale faptului, cum poporul, punându-şi toată speranţa în Dumnezeu, păşea peste toate dificultăţile, ieşea cu demnitate din cele mai complicate încercări.
Multe din aceste evenimente noi le-am pomenit anul trecut. Noi am sărbătorit aniversarea a 400 de ani de la depăşirea Vremurilor Tulburi, care s-au încheiat prin izgonirea străinilor şi restabilirea unităţii naţionale. A fost marcată, de asemenea, aniversarea a 200 de ani de la biruinţa în Războiul pentru Apărarea Patriei din anul 1812, în timpul căruia strămoşii noştri au dat ripostă atacurilor a „douăsprezece neamuri” – o armată enormă, formată de Napoleon din reprezentanţii popoarelor cucerite ale Europei.
Anul 2013 va fi marcat de sărbătorirea aniversării a 1025 de ani de la Botezul Rusiei de către sfântul întocmai cu apostolii marele cneaz Vladimir. Primirea credinţei ortodoxe a devenit începutul unei noi ere în viaţa poporului nostru. Lumina adevărului lui Hristos, care a strălucit cândva pe colinele binecuvântate ale Kievului, până acum luminează inimile locuitorilor din ţările Rusiei istorice, îndreptându-ne pe noi pe calea virtuţii.
Făcând totalurile anului ce a trecut, să ridicăm mulţumire lui Dumnezeu şi pentru milele Sale mari şi bogate, şi pentru acele scârbiri, care le-a îngăduit să le suportăm. Pe parcursul la toată istoria sa Biserica nu a cunoscut perioade lungi de prosperitate: după vremuri de pace şi linişte neapărat veneau vremuri de nenorociri şi încercări. Însă în toate circumstanţele Biserica prin cuvânt şi faptă bunăvestea adevărul lui Dumnezeu, bunăvesteşte ea şi în zilele noastre, mărturisind că societatea, fondată pe principiile de căpătuire, permisivitate totală, libertate nelimitată, ignorare a adevărurilor veşnice, negare a autorităţilor, este nesănătoasă din punct de vedere moral şi este sub ameninţarea multor pericole.
Eu vă chem pe toţi la răbdarea poruncită de Dumnezeu şi la rugăciunea pentru Biserica-Mamă, pentru poporul lui Dumnezeu, pentru pământul natal. Întotdeauna să ţineţi minte cuvintele apostolului neamurilor: „Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă”. (1 Cor. 16:13-14).
Vă felicit cordial cu solemnitatea de azi, în rugăciune cer nouă tuturor de la Pruncul Dumnezeiesc Hristos puteri duhovniceşti şi trupeşti, ca fiecare din noi să poată prin pilda personală să mărturisească lumii că Domnul Dumnezeul nostru, care s-a născut acum, este iubire (vezi: 1 In. 4:8). Amin.
+CHIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII
a. 2012/2013
Moscova