Recent a trecut la Domnul Shiarhimandritul Irinarh (Ciobanu)
Mai jos vă propunem spre lectură un interviu realizat cu sfinția sa în anul 2009.
Într-o seară, după săvârşirea Vecerniei la bisericuţa din lemn „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, a rânduit Bunul Dumnezeu, să ajungem şi noi la părintele Irinarh, în căsuţa sa modestă de la periferia Chişinăului, care este mereu plină de oaspeţi. Cineva vine după un sfat, altul – la spovedanie, al treilea – să-l mai ajute pe bătrân. Vorbele sale de duh şi umorul inegalabil, îl fac pe părintele să fie foarte apropiat tinerilor. Părintele îi primeşte pe toţi cu dragoste şi îi mângîie sufleteşte cum ştie el mai bine. După înterevederile cu părintele Irinarh, fiecare din cei care i-au păşit pragul, îşi găseşte împlinirea dorinţelor mântuitoare. Şi aceastagraţie mai întâi de toate îndemnului de ascultare şi supunere, care îl dă tuturor, care vin la el şi cu siguranţă, prin rugăciunile înălţate de părintele către Bunul Dumnezeu, căci nu în zadar şiragul de metanii de la pat are o lungime din pod până în podea.
Când am intrat la părintele, bătrânul stătea la pat. Deşi nu se simţea bine, totuşi am fost lăsaţi, să discutăm cu el. Chiar de la părintele am aflat mai multe amănunte din biografia sa. Părintele a rămas de mic orfan. Părinţii i-au murit în timpul foamei. Îndemnat de Duhul lui Dumnezeu, a primit monahismul la MănăstireaNoul Neamţ (Chiţcani).
Din tinereţe a îndrăgit meseria de bucătar. Odată cu trecerea timpului, devenid un bucătar iscusit. Borş şi măliguţă din mâna părintelui, au mâncat nu numai o generaţie de oameni.
– Părinte la care arhierei aţi fost bucătar?
– La vlădica Bartolomeu, la vlădica Nectarie, la vlădica Ioanafan, care era un om foarte liniştit, suferea de diabet saracu′, am mâncat pâine şi cu dânsul. Am făcut mâncare şi lui vlădica Serapion, care m-a tuns in schimă şi m-a făcut arhimandrit. Eu nu prea vroiam să mă facă arhimandrit, iar el mi-a zis :
„Иди сюда что ты как баба!” (trad. Din rusă : vino încoace şi nu te comporta ca o muiere!)
– Părinte este adevărat că mata ai fost duhovnicul Prea Sfinţitului Dorimedont?
– Da măi am fost duhovnicul părintelui Dorimedont. Vlădica Doremidont se descălţa la uşă când venea la spovedanie. Gestul descălţatului la uşă a acestui arhiereu evedenţiază buna lui educaţie şi creştere pe care a primit-o în familie şi smerenia, care i-a aparţinut.
Amintindu-şi de Vlădica Doremidont, bătrânului i-au dat lacrimile.
– Părinte dar ce v-a plăcut cel mai mult în viaţă?
– Ascultarea.
Iar după o scurtă pauză a mai adăugat :
– Am iubit lumea, am primit popor mult, eu nu pot să-i opresc să vină la mine, pentru că îi iubesc pe toţi ca pe nişte copii. Iaca la Chiţcani când trăiam, acolo arhimandritul Axentie era foarte „stroghii” primea lumea pe grafic, ei da ce să-i faci, a fost ridicat în Siberia, saracu′.
– Părinte dar ce îndemn aţi dori să le adresaţi tinerilor de astăzi ?
– şi îndemn să le dau eu lor măi…? să asculte!
Părintele ne-a vorbit despre unii din arhiereii la care a facut ascultare. Adeseori smerindu-se cu vorba „Am măi, cu ci şi mă mândri…”
Despre Prea Sfinţitul Bartolomeu :
Prea Sfinţitul Bartolomeu a îndrăgit moldovenii nu numai atunci când se aflala Chişinău, ci şi în continuare, în viaţa fiind transferat la catedra din Taşchent, unde a activat în ultimii ani a vieţii sale. Arhiereul Bartolomeu se bucura foarte mult de vizita studenţilor de la seminar şi academie de origine moldavă, îi ajuta material, îi îndemna spre studii şi le spunea să revină acasă, unde să slujească cu dragoste, credinţă şi neamului de care ţin. Unul din aceşti studenţi a fost şi protoiereul Anatolie Moraru, ex. Paroh al bisericii Constantin şi Elena mun. Chişinău şi frate mai mare al arhiepiscopului de Ecaterinburg Vichentie (Moraru).
Despre Prea Sfinţitul Ioanafan :
Î.P.S. Ioanafan a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un arhiereu de o cultură teologică şi laică de excepţie. Cunoştea 14 limbi ca un administrator deosebit li ca un rugător bun pentru acest pământ, niciodată în timpul Sfintei Liturghii nu-şi permitea să se aşeze, nici chiar la apostol. Iar pe timp de săptămână, când nu slujea prefera să asiste la liturghie dimineaţa la catedrala Ciuflea, apoi să vină la biroul său şi să-şi înceapă activitatea. A fost arhiereul care nu a acceptat preotul divorţat să slujească la Sf. Altar şi tot el a intuit viitorul dureros al bisericii noastre, ne dorind să hirotonească persoane dubioase, care mai târziu hirotoniţi, au confirmat prin faptele lor îndoiala acestui episcop…
Î.P.S. Ioanafan a fost respectat nu numai de preoţi şi preotese, ci cu un deosebit respect şi plecăciune este pomenit şi în prezent de contemporanii săi din administraţia locală a republicii, pe atunci încă necredincioşi, dar care amintindu-şi de el spun următoarele : Arhiereul Ioanafan a avut o nobleţe identică marilor personalităţi a omenirii.
Interviu realizat de către preotul Severian Gheras
şi diaconul Mihail Bortă, 11 aprilie 2009
www.bisericaortodoxa.blogspot.com