Undeva, în Vaslui, într-unul din cele mai sărace sate din România, un preot a adus o rază de lumină în sufletele localnicilor. Şi le arată că, prin credinţa în Dumnezeu şi speranţă, se poate. Preotul le dă mâncare caldă, a făcut o sală de curs pentru copii, încurajându-i să înveţe carte şi a înfiinţat chiar şi un muzeu.
În zonă, toată lumea ştie de faptele bune pe care le face şi aşa am aflat şi noi. Cu greu l-am convins însă să vorbească despre ceea ce a făcut pentru sătenii din Parpaniţa. Mihai Paraschiv are 36 de ani, iar haina de preot a pus-o prima oară pe el în urmă cu opt ani, când a venit de la Iaşi, unde era profesor şi n-avea nici un ban în buzunar. Avea însă multe visuri frumoase, cărora a reuşit să le dea curs, iar minunile s-au întâmplat pe rând.
A vândut cizme ca să facă centru social
Aşa se face că preotul a putut construi, aproape de unul singur, un centru social pentru toţi cei 500 de săteni foarte săraci din Parpaniţa. A început lucrările cu banii câştigaţi de pe urma unor cizme cu toc, second hand. “Am avut un frate care muncea în Spania, iar patroana pentru care lucra i-a spus: «Romeno, ia de-aici stiva asta de papuci şi dă-le foc!».
M-a sunat şi mi-a spus că mi-i trimite mie şi am fost încântat de idee. M-am trezit cu ei acasă, toţi cu toc de 8 centimetri. Erau cizme de damă”, ne-a povestit preotul. A conceput un mic plan de afacere, s-a dus vorba în zonă şi cliente au fost destule. “Mă întrebau cât să plătească. Le spuneam cât vor, că este o donaţie pentru un centru. Am făcut 7.000 de lei atunci, era în 2008. După ce am plătit toate actele, am rămas cu 500 de lei. Unii râdeau când m-au văzut că săpam fundaţia, deşi eu nu aveam decât acei bani”, a continuat preotul în timp ce-şi frământa mâinile.
Le găteşte săracilor
Şi nu a avut probleme doar cu banii, ci şi cu sătenii, care erau furioşi că vor rămâne fără ţuică, din cauză că pentru lucrări fuseseră tăiaţi mai mulţi pruni. Dar preotul şi-a dus planul mai departe. Mulţi oameni au auzit de acţiunea sa, astfel că părintele Mihai a primit bani şi din donaţii, inclusiv de la oameni politici.
Acum, la centru vin toţi cei 500 de săteni foarte săraci, dar şi localnici din împrejurimi, pentru o masă caldă, mâncare pe care numai Chireapreotul ştie cum face rost de ea. “Mai am două sticle de ulei în beci, dar nu mi-e teamă că voi rămâne fără, fac eu ceva şi tot găsesc ce să le gătesc. Da, eu le gătesc! Sunt zile când le duc mâncarea acasă”, ne-a mai spus preotul Paraschiv, cu aceeaşi smerenie. În aceeaşi clădire (cu sala de mese – n.r.) a mai înfiinţat săli de curs pentru copiii din sat. Cine le predă? El şi soţia lui, care este educatoare de profesie. Evident, fac asta gratis, din dragoste pentru copii.
“Aş face orice ca aceşti copii să meargă la şcoală. Rata abandonului este foarte mare aici din cauza sărăciei. Şcoala din sat a fost închisă, culmea, după ce a fost reabilitată cu fonduri europene. Am vorbit cu primarul din mandatul trecut să primesc şcoala în custodie, ca să o pun eu pe picioare. Nu s-a întâmplat asta”, ne-a mai zis părintele. Vrea cu orice preţ să-i atragă spre învăţătură pe copii şi în sala pe care a construit-o organizează câteodată conferinţe şi cheamă medici şi poliţişti să le vorbească elevilor şi să-i pregătească pentru viitor.
Face bani şi din gunoaie
reotul Paraschiv a mai găsit o soluţie prin care poate să adune bani pentru sătenii din Parpaniţa: adună cartoane de toate felurile şi le vinde celor care le reciclează. “Caut deşeuri prin sat, iar banii ajung tot la credincioşi”, spune el. Biserica în care slujeşte tânărul duhovnic este simplă, pentru că el nu a vrut să investească banii în renovări şi a decis ca pe pereţii bisericii să nu existe picturi somptuoase, ci doar câteva icoane la care credincioşii să se închine.
Are trei fetiţe şi stă la bloc
Deşi cea mai mare parte din timp o petrece cu activităţile pentru săteni, Mihai Paraschiv îşi găseşte şi momente când stă cu cele trei fetiţe ale lui. A renunţat să stea în casa parohială, în favoarea unei tinere familii care n-avea locuinţă. Stau toţi cinci într-un apartament ANL cu două camere, din Negreşti. În plus, părintele a construit o locuinţă în sat, aproape de la zero. Dar nu pentru el, ci pentru două fete, cărora le-a găsit şi loc de muncă.