„Biserica ne oferă bucuria de a o descoperi permanent din nou şi din nou pentru noi înşine. Văzută mereu într-o lumină nouă, în unul şi acelaşi moment al istoriei sale, ea poate să semnifice pentru noi alte şi alte manifestări ale Proniei Dumnezeieşti, să ne încânte cu profunda înţelepciune a bunei orânduiri a lumii, cu alternanţa bogăţiei spirituale şi sărăciei, a furtunii şi liniştii, a distrugerii şi creării”
(Citat dintr-o predică a Înalt Prea Sfinţiei Sale VLADIMIR, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove)
Viaţa şi calea duhovnicească a Mitropolitului VLADIMIR reprezintă un exemplu de sinceră şi jertfelnică slujire CREDINŢEI ORTODOXE şi de dragoste nemărginită pentru Biserica Apostolească. Acestea, la rândul lor, umplu de speranţă şi credinţă clerul şi turma drept-măritoare din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, că numai Biserica, cea care ne aduce mesajul de pace şi unitate de la Însuşi Mântuitorul IISUS HRISTOS, este capabilă să fie o citadelă a stabilităţii şi armoniei într-o lume zbuciumată, în permanentă schimbare; o temelie neclintită pentru trecutul, prezentul şi viitorul nostru; un izvor nesecat de înţelepciune şi dragoste, care ne deschide orizonturile cunoaşterii şi căi de soluţionare a problemelor, care uneori par a nu avea soluţii.
Biserica Ortodoxă din Moldova a păşit în secolul al XXI-lea cu speranţă în ziua de mâine. Bucurându-se de încrederea şi susţinerea majorităţii absolute a populaţiei, a oamenilor de stat şi politicienilor, ea şi-a extins considerabil activitatea duhovnicească, misionară şi de iluminare. Activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost impulsionată şi mai mult de un eveniment de importanţă universală – aniversarea bimilenară de la Naşterea Domnului nostru IISUS HRISTOS. Manifestări festive dedicate jubileului au fost organizate în toate statele, inclusiv Republica Moldova. Cu acest prilej au fost desfăşurate zeci de conferinţe şi simpozioane ştiinţifice şi religioase la seminarele teologice, care şi-au reluat activitatea după o îndelungată întrerupere, la Academia Teologică din Chişinău, fondată din iniţiativa Chiriarhului; au fost editate cărţi despre Viaţa şi Jertfa pe Cruce a Mântuitorului; s-au organizat concursuri de creaţii pe teme religioase şi multe alte acţiuni, prin care s-a consemnat evenimentul epocal.
Cu o putere nevăzută Jubileul de două mii de ani de la Naşterea Domnului a consolidat şi a răspândit credinţa ortodoxă în societatea moldovenească. De rând cu mirenii din localităţile republicii, şi instituţiile de forţă din ţară, precum Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne şi-au anunţat dorinţa de a avea locaşuri sfinte în cadrul unităţilor militare sau în subdiviziunile departamentale. Din iniţiativa şi cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir, a fost instituit cinul de preot-capelan şi funcţia de protopop pentru armată şi poliţie, au fost construite paraclise sau amenajate încăperi pentru rugăciune. Datorită acestui fapt, mii de militari ai Armatei Naţionale, carabinieri, poliţişti au acum posibilitatea de a se mărturisi şi a primi Sfânta Euharistie, de a participa la liturghii şi slujbe praznicale, a se închina la sfintele icoane şi a se ruga pentru sănătatea celor vii şi odihna celor răposaţi. Paraclise şi încăperi pentru rugăciune au fost, de asemenea, amenajate la toate azilurile de bătrâni şi în instituţiile penitenciare. Prin străduinţa şi rugăciunile Arhipăstorului, lumina învăţăturii Domnului IISUS HRISTOS a ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, a devenit accesibilă chiar şi pentru cei care, din anumite motive, temporar sunt izolaţi de societate.
Din iniţiativa Întâi Stătătorului, cinul călugăresc şi clerul de mir au început să aducă în Moldova icoane făcătoare de minuni ale sfinţilor din Ucraina şi Rusia. Un eveniment semnificativ în acest sens a fost aducerea la Chişinău a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev. Mii de credincioşi au avut o posibilitate unică de a se închina la această sfinţenie, cerând Maicii Domnului milă şi mijlocire în faţa Celui Preaînalt. Tot atunci, cu binecuvântarea Mitropolitului VLADIMIR, a fost revigorată o veche tradiţie, practicată pe aceste meleaguri în perioada antebelică – purtarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ pe la toate mănăstirile şi bisericile din ţară.
2002 a fost un an semnificativ pentru Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi pentru toţi creştinii ortodocşi din republica noastră. La 18 august ţara a celebrat jubileul de 50 de ani de viaţă ai Mitropolitului VLADIMIR. O dovadă a respectului şi recunoaşterii autorităţii sale de lider duhovnicesc al naţiunii a constituit-o prezenţa la manifestările omagiale a celor mai înalte persoane din stat, a unor activişti de seamă şi lideri religioşi de peste hotare, a reprezentanţilor corpului diplomatic, acreditat în Moldova. Cu prilejul jubileului, Mitropolitul VLADIMIR a fost decorat cu mai multe distincţii ale Bisericilor Ortodoxe Surori, în semn de apreciere a slujirii sale arhiereşti.
Un eveniment de însemnătate naţională a fost şi comemorarea, pe 2 iulie 2004, a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, la 500 de ani de la trecerea sa la Domnul. Prin decret prezidenţial, 2004 a fost declarat „Anul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Mitropolia Moldovei a participat activ la pregătirea şi desfăşurarea manifestărilor de comemorare, care au fost organizate sub auspiciile Guvernului moldovenesc. Însuşi Vlădica a fost inclus în comisia naţională pentru consemnarea evenimentului. De rând cu serviciile divine, oficiate în mănăstirile şi bisericile din ţară, Mitropolitul VLADIMIR a binecuvântat organizarea, pe 15 iulie, a unui „Drum al Crucii”, întru pomenirea acestui mare apărător al credinţei ortodoxe şi al pământului moldav. După ce coloana formată din mii de credincioşi a parcurs calea de 62 de kilometri, Drumul Crucii s-a încheiat cu un Te-Deum săvârşit la monumentul marelui domnitor, din centrul capitalei.
În semn de profundă dragoste şi cinstire a acestui distins fiu al poporului moldovenesc, Înalt Prea Sfinţitul VLADIMIR săvârşeşte în fiecare an Dumnezeiasca Liturghie în ziua de pomenire a Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În predicile sale Vlădica de fiecare dată menţionează, că măreţia Sfântului şi Binecredinciosului Domnitor Ştefan s-a manifestat atât în biruinţele sale asupra vrăjmaşului, cât şi în înfrângerile sale. Chiar şi atunci, când a fost învins de duşman, el a avut înţelepciunea de a înălţa o biserică – la fel de falnică şi de frumoasă ca şi cele construite în cinstea biruinţelor repurtate. Pe unul din zidurile ei era gravat: „Domnul a binevoit ca aici să fim răpuşi de păgâni”. Înfrângerea pe câmpul de luptă s-a preschimbat într-un triumf al duhului, al credinţei în atotputernicia lui Dumnezeu. Amintind de acest fapt din biografia domnitorului, Înalt Prea Sfinţia Sa îi îndeamnă neîncetat pe credincioşi, ca ei, la fel ca Ştefan cel Mare, punându-şi toată nădejdea în ajutorul şi puterea Domnului, să obţină biruinţe duhovniceşti.
Începând cu această aniversare de 500 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului şi Binecredinciosului Domnitor Ştefan cel Mare şi până în prezent, cu binecuvântarea Întâi Stătătorului, în Moldova se organizează permanent „Drumuri ale Crucii”, care adună mii de credincioşi. Memorabil a fost marşul cu Sfânta Cruce, organizat de Vlădica în septembrie 2013, întru consemnarea celor 200 de ani de la crearea Eparhiei Chişinăului. Timp de două săptămâni „Drumul Crucii” a străbătut toate eparhiile din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove.
Evenimente semnificative pentru Biserica Ortodoxă din Moldova şi enoriaşii ei le-au constituit vizitele oficiale ale Prea Fericiţilor Patriarhi ai Moscovei şi ai toată Rusia. După o întrerupere de 15 ani, în noiembrie 2005 la Chişinău soseşte Prea Fericitul ALEXIE II. Slujbele festive la Catedrala mitropolitană, vizitarea orfelinatelor şi mănăstirilor, prezenţa a mii de credincioşi i-au permis Prea Fericirii Sale să se convingă de autoritatea incontestabilă pe care o au în Moldova Biserica Ortodoxă şi Ierarhul său, de dragostea sinceră a oamenilor faţă de Patriarhul lor. Pe parcursul vizitei sale arhipăstoreşti Patriarhul a participat la punerea pietrei de temelie a bisericii cu hramul „Sfintelor Mari Muceniţe Vera, Nadejda, Liubov şi maica lor Sofia”, în sectorul Buiucani al capitalei. Tot atunci, în semn de respect şi apreciere a activităţii Mitropolitului VLADIMIR întru binele Bisericii şi credinţei ortodoxe, Patriarhul ALEXIE II l-a decorat cu Ordinul „Sf. Cuvios Serafim de la Sarov”, gr. II.
Peste şase ani la Chişinău a sosit în vizită Prea Fericitul KIRIL, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Pe parcursul vizitei, în perioada 8-10 octombrie 2011, înaltul oaspete era întâmpinat pretutindeni de sute de credincioşi care, în pofida timpului rece şi ploios, doreau să-l vadă şi să primească binecuvântare. Patriarhul a vizitat câteva mănăstiri restaurate, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în Piaţa Marii Adunări Naţionale, s-a întreţinut cu reprezentanţii clerului şi cu enoriaşii, dar a poposit şi în secţia pentru copii a Centrului Oncologic republican, căruia i-a transmis în dar aparataj de diagnosticare foarte costisitor.
Următoarea vizită patriarhală a avut loc la 6-7 septembrie 2013 şi a fost prilejuită de marcarea celor 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei Chişinăului. Deşi a fost de scurtă durată, vizita a avut o agendă foarte bogată, inclusiv întrevederi cu conducerea de vârf a ţării, cu conducătorii eparhiilor, cu enoriaşi. Un loc aparte în programul vizitei l-a avut întâlnirea cu liderii iniţiativelor ortodoxe din Moldova, organizată la propunerea Mitropolitului VLADIMIR. În conversaţiile cu conducătorii proiectelor „Centrul de reabilitare spirituală a tinerilor „Просвет”, „Iniţiativa ortodoxă”, „Mai aproape de ceruri” şi altele, Prea Fericitul Patriarh KIRIL a menţionat importanţa şi oportunitatea acestor iniţiative ortodoxe. Vlădica Vladimir a subliniat necesitatea imperioasă de colaborare a slujitorilor Bisericii cu organizaţiile laice, ceea ce permite de a extinde cooperarea Bisericii cu societatea civilă. „Este important să faci fapte bune, dar este necesar de a stabili relaţii pe orizontală, – a menţionat Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse. – Acest lucru are o importanţă deosebită pentru o societate în care oamenii se ciocnesc faţă în faţă cu instituţiile bisericeşti, ce desfăşoară o activitate socială utilă”.
Momentul culminant al vizitei patriarhale l-a constituit Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Căpriana, unde a fost săvârşită o litie la mormântul primului ierarh al Eparhiei Chişinăului, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Aici Prea Fericitul Patriarh KIRIL s-a adresat clerului, obştii monahale şi enoriaşilor cu un cuvânt de învăţătură. Între altele, el a menţionat: „Vizitez cu o deosebită emoţie acest loc. În primul rând, pentru că sărbătorind împlinirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chişinăului (astăzi Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove), nu am putut nicidecum să ocolim mormântul Prea Sfinţitului Mitropolit Gavriil – omul, care, de fapt, a şi instituit această structură bisericească, ce există deja timp de două secole şi care ne bucură acum pe toţi cu apariţia unor noi eparhii pe pământul Moldovei, cu sporirea numărului de clerici, de oameni botezaţi, de biserici şi de mănăstiri”.
Prea Fericitul Patriarh s-a referit în mod special la personalitatea vrednicului de pomenire ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse – Mitropolitul Gavriil: „În ziua hirotonirii sale arhiereul făgăduieşte să fie devotat, jură că va rămâne credincios până la sfârşitul vieţii sale întâi stătătorilor şi unităţii Bisericii, – a menţionat Patriarhul Kiril. – Iată de ce este percepută atât de dureros dezbinarea. Schisma nu înseamnă doar trădarea oamenilor, ci trădarea lui Dumnezeu. Ierarhul făgăduieşte Domnului că Îi va fi credincios, iar mai apoi Îl trădează, motivând prin diverse circumstanţe vitale, prin interesul personal, dorinţa de a-şi face traiul mai bun, de a evita neplăcerile sau acuzaţiile, de a prospera. Dar un asemenea ierarh Îl trădează pe Dumnezeu. Acei oameni, care acceptă schisma, declară că ei cred în Dumnezeu, dar cum poţi să făgăduieşti ceva, să juri în faţa Domnului, iar mai apoi să trădezi?”
„Sfântul Ierarh Gavriil este un exemplu de devotament, – a menţionat în continuare Prea Fericitul Patriarh KIRIL. Să ne imaginăm numai câte promisiuni i s-au făcut, de câte ori a fost ameninţat, dar el a rămas credincios lui Hristos şi Bisericii! Astăzi ne-am adunat cu multă evlavie la mormântul său şi, comemorând existenţa de două secole a Mitropoliei, aducem mulţumiri Domnului pentru străduinţa acestui ierarh”.
Înainte de plecarea sa la Moscova, Prea Fericitul Patriarh a vizitat mănăstirea „Înălţarea Domnului” de la Noul Neamţ şi bisericile din or. Tiraspol. Adresându-se Prea Sfinţitului arhimandrit al sfântului locaş, Mitropolitul VLADIMIR, părintelui egumen şi obştii monahale, Prea Fericitul Patriarh KIRIL a spus: „Aş vrea să vă salut cordial pe toţi şi să-mi exprim bucuria în legătură cu vizitarea slăvitei mănăstiri Noul-Neamţ. Această mănăstire este legată de nevoinţele stareţului Paisie, care la finele veacului al XVIII-lea a condus lavra Neamţ. Monahii acestui sfânt locaş, fugind de prigoană, au fondat aici, pe malurile Nistrului, mănăstirea Noul Neamţ, menirea căreia a fost să continue tradiţia ascetică a stareţului Paisie Velicicovschi. Această tradiţie a avut o importanţă enormă nu doar pentru monahismul moldovenesc, dar şi pentru cel rus – este suficient să ne amintim că anume Cuviosul Paisie a tradus din limba greacă în slavonă „Filocalia” – cartea, care s-a aflat la baza educaţiei duhovniceşti a întregului nostru popor ortodox. Era cartea de căpătâi a Cuviosului Serafim de la Sarov.
Cuviosul Paisie a pus baza acelei lucrări duhovniceşti, care a căpătat denumirea de stăreţie. El a fost fondatorul tradiţiei stăreţiei – tradiţia înaltei îndrumări duhovniceşti, a a unei deosebite griji spirituale atât faţă de monahi, cât şi faţă de mireni. Noi ştim că tradiţia Sfântului Paisie s-a răspândit în toată Biserica Rusă. Voi aduce doar două exemple: Sihăstria de la Optina, cunoscută prin stareţii săi, şi lucrarea ascezei, în special în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, şi mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo, întemeiată pe locul nevoinţei Cuviosului Serafim de la Sarov. Aceste mănăstiri s-au pătrunsde tradiţia ascezei, care a pornit de la stareţul Paisie Velicicovschi.
Lucrarea duhovnicească, pe care a propovăduit-o stareţul Paisie, nu poate să înceteze în Biserica Ortodoxă. Ce trebuie să facem, ca tradiţia stăreţiei adevărate – nu a pseudo-stăreţiei, nu a stăreţiei tinerilor monahi, pe care uneori mai încearcă să o practice aceştia – să se păstreze, să fie continuată? Nu există o altă cale decât a educa în această tradiţie pe monahii noştri, a-i îndemna pe călugări să gândească nu la cele pământeşti, dar la cele cereşti. Noi ştim că din cauza unor anumite circumstanţe – în primul rând, legate de construcţia, restaurarea, renaşterea mănăstirilor – foarte mulţi monahi se pomenesc atraşi într-o activitate pur economică. Într-un anumit moment al istoriei, când se restaurau mănăstirile distruse, aceasta era necesar. Dar acum, sper, am intrat în acea perioadă a dezvoltării noastre spirituale, când mănăstirile trebuie să acorde mai multă atenţie vieţii duhovniceşti. Iar pentru ca viaţa duhovnicească să nu însemne viaţa unui tipicar, să nu îngusteze cunoştinţele omului, să nu genereze sentimentul de trufie şi superioritate, să nu se transforme în pseudo-stăreţie, călugării trebuie să respecte trei condiţii, care descind de la Sfântul Paisie: să gândească, să citească şi să se roage.
Sfântul Paisie a fost o persoană cu studii înalte. El cunoştea mai multe limbi, ce ţineau de două culturi – romană şi slavă. Pe lângă aceasta, el cunoştea şi greaca, prin urmare, aparţinea lumii greceşti. Şi preluând multe din aceste izvoare culturale, el a realizat o oarecare sinteză, care a fost promovată de el în forma unei deosebite tradiţii ascetice. Este inadmisibil, făcând trimitere la Sfântul Paisie, să te dezici de lectură. Este inadmisibil, făcând trimitere la Sfântul Paisie, să te dezici de studii. Şi, bineînţeles, este inadmisibil, acceptând autoritatea Sfântului Paisie, să te dedici în totalitate grijilor lumeşti. Rugăciunea, meditarea, liniştea, lucrarea interioară, conştientizarea celor citite, îngrădirea de ispitele acestei lumii – iată ce testament ne-a lăsat Sfântul stareţ Paisie Velicicovschi. Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de trezvie duhovnicească. Anume despre aceasta am vrut să vorbesc aici, în sfântul locaş, care păstrează şi care este chemat să păstreze tradiţia ascetică a Sfântului Paisie Velicicovschi.
Fie ca viaţa voastră să decurgă în rugăciune, în contemplare duhovnicească, în curăţie, în îndeplinirea legămintelor. Păziţi-vă şi de influenţa patimilor politice, care hărţuiesc societatea umană. Cine, dacă nu Biserica, trebuie să aducă lumii mesajul împăcării? Cine, dacă nu Biserica, îndreptându-se către Crucea lui Hristos şi contemplând patimile Lui, trebuie să biruie păcatul din societatea umană, care este cauza suferinţelor?
Să dea Domnul ca tradiţia Sfântului Paisie aici, în acest locaş, să înflorească în mod deosebit. Mă bucur de posibilitatea de a vă vedea pe toţi şi de a vă transmite mesajul meu: păstraţi pacea între voi şi cu cei din jur. Fiţi o comunitate a împăciuirii. Păstraţi poruncile Sfântului Paisie. Creşteţi duhovniceşte. Deveniţi un focar al vieţii duhovniceşti, şi atunci în jurul vostru, după cum spunea Sfântul Cuvios Serafim de la Sarov, mii se vor mântui. Pentru rugăciunile Sfântului părinte Paisie Velicicovschi, Domnul să păzească Mănăstirea „Înălţarea Domnului” de la Noul Neamţ în pace duhovnicească, bunăstare, în tăria duhului, puterea rugăciunii şi în puterea dragostei!”
În amintirea aflării sale la mănăstire Întâi Stătătorul Bisericii Ruse a transmis în dar obştii monahale o icoană a Cuviosului Serafim de la Sarov.
Unul din principiile de bază ale vieţii şi activităţii Bisericii Ortodoxe din Moldova şi a Arhipăstorului ei este: slujire în afara politicii şi intereselor de partid. De asemenea, este respectată cu stricteţe legea de bază a ţării, care stipulează separarea Bisericii de stat. Aceasta, însă, nu înseamnă nicidecum, că Biserica şi slujitorii săi sunt străini de problemele şi nevoile turmei lor – cetăţeni de rând ai ţării, că sunt indiferenţi faţă de cursul statalităţii ţării, faţă de prezentul şi viitorul Republicii Moldova. În capitolele anterioare am vorbit deja despre aportul Mitropolitului VLADIMIR, al episcopatului şi clerului la consolidarea spiritualităţii şi valorilor morale în rândul populaţiei, la promovarea ideilor de unitate şi integritate a statului.
Deosebit de pregnant s-a manifestat această poziţie a Mitropolitului VLADIMIR, care este un promotor şi un apărător consecvent al statalităţii moldoveneşti, în timpul sărbătoririi aniversărilor de 15 şi 20 de ani de la declararea independenţei Republicii Moldova. La sfintele slujbe, oficiate în aceste zile la Catedrala mitropolitană în prezenţa numeroşilor enoriaşi, a membrilor Guvernului şi Parlamentului, familiilor primelor persoane din stat, Înalt Prea Sfinţitul a înălţat rugăciuni către Domnul pentru pacea şi prosperitatea ţării noastre şi a poporului drept-măritor, pentru sănătatea şi înţelepciunea celor care ne hotărăsc soarta.
În predicile sale Arhipăstorul Moldovei a subliniat în repetate rânduri importanţa istorică a obţinerii independenţei de către ţara noastră. Declararea suveranităţii Republicii Moldova a deschis noi perspective şi a dat noi speranţe cetăţenilor ei. Acest eveniment a devenit un jalon important atât pentru istoria ţării, cât şi pentru renaşterea spirituală. Anul 1989 a pus începutul unui drum lung de revenire la valorile creştin-ortodoxe, de renaştere spirituală, de restaurare a bisericilor demolate, de pocăinţă pentru răul pricinuit şi pentru pângărirea locurilor sfinte, de reabilitare a victimelor nevinovate, care au pătimit şi au îndurat moarte mucenicească pentru credinţă statornică şi devotament Bisericii. Aşa a început revenirea la Dumnezeu, la tradiţiile seculare de cinstire a învăţăturii Bisericii Ortodoxe şi a Sfinţilor Părinţi, pe care ni le-au lăsat testament strămoşii noştri.
Vlădica VLADIMIR – păstorul inimilor şi sufletelor noastre – prin activitatea sa energică ne oferă un exemplu de dragoste adevărată şi de devotament credinţei ortodoxe şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Înalt Prea Sfinţia Sa afirmă mereu, că ne putem mântui doar dacă ne vom pătrunde de Duhul lui Dumnezeu, dacă vom crede necondiţionat în puterea Lui, vom crede în Împărăţia Cerurilor şi în învierea morţilor. Numai atunci cuvântul şi fapta DOMNULUI IISUS HRISTOS se vor sălăşlui şi vor trăi în fiecare dintre noi.
Înaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe din Moldova, Vlădica VLADIMIR, împreună cu tot clerul, ne învaţă şi ne îndreaptă pe calea credinţei celei adevărate, amintindu-ne mereu, că prin Învierea Sa Mântuitorul IISUS HRISTOS a trecut peste toate obstacolele, a biruit toată vrăjmăşia puterii răului şi însăşi moartea, a Înviat şi a renăscut chipul luminii şi al speranţei, în care ne este sortit să trăim. CREDINŢA este puterea, care ne uneşte pe toţi. Puterea ei virtuoasă este cheia pentru soluţionarea tuturor problemelor şi provocărilor, cu care se confruntă zilnic omenirea.
Extras din O VIAŢĂ ÎN LUMINA CREDINŢEI
ÎNALT PREA SFINŢITUL VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVЕ,
la 25 de ani de slujire arhierească