Doamne, iartă-ne că am ajuns săraci şi goi duhovniceşte. Zi de zi aşteptăm mană din cer fără a lucra ceva pentru sufletul nostru, fără a Te avea în noi. Materia ne stăpâneşte prea mult, suntem chiar legaţi de ea.
Deşi de multe ori nu suntem vrednici, Domnul face cu noi, prin noi şi pentru noi nenumărate minuni şi milostenii.
Simţim mereu neţărmuita dragoste şi grijă a Domnului pentru creatura Sa, căci „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45).
Nu se vrea moartea păcătosului, nimicirea sau sfârşitul lumii, dar o schimbare. Se cere o schimbare lăuntrică întru apropierea de cele sfinte şi dumnezeieşti, unde nu ar mai fi ură, invidie, avariţie … moarte, ci viaţă veşnică întru Hristos Domnul.
Cu toţii suntem îndemnaţi să ne înălţăm cât mai des cugetele spre cer şi să invocăm dumnezeirea întru împărtăşirea din veşnicie. Prin jertfa euharistică se dăruieşte până astăzi „Pâinea vieţii” şi „Apa cea vie” fiecărui credincios dreptmăritor: „Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 53-56).
Să fim cât mai responsabili de sufletele noastre, să le dăm hrana cuvenită şi să-I mulţumim Domnului pentru toate câte le primim. Să nu ajungem egoişti, ci milostivi pentru cei din jurul nostru, „aşa cum Tatăl nostru Cel Ceresc este Milostiv”!
Preot Octavian MOȘIN