Preasfințiți Arhipăstori ai Bisericii Ortodoxe din Moldova,
Preacuvioși și Preacucernici părinți, Cuvioși monahi şi monahii,
Drept-măritori creștini,
Cu inima plină de dragoste părintească și grijă pentru păstrarea credinței în Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, Cel Născut din Dumnezeu-Tatăl mai înainte de veci, și de o Ființă cu El, și trimis în lume pentru mântuirea noastră, Vă adresez, iubiții mei, acest cuvânt, ca să vă fie spre încurajare continuă și întărire statornică în aceste vremuri de grele încercări.
Trăim într-un context social și politic agitat, în care intransigența Bisericii în chemarea lumii la Adevărul dumnezeiesc și călăuzirea ei spre Împărăția lui Hristos este necesară precum oarecând stâlpul de foc pentru poporul, care eliberat din robie, mergea prin pustiu spre pământul făgăduinței.
Aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic, ce a fost convocat în anul 325, în orașul Niceea, ne cheamă ferm să ne trezim conștiința și să pomenim pe acei Sfinți Părinți, care abia scăpând de persecuțiile păgâne, s-au adunat în sobor, ca sub îndrumarea Sfântului Duh să formuleze, în dogme, adevărurile de credință, revelate în Sfintele Scripturi, pe care Biserica să le propovăduiască spre mântuirea celor ce le vor păstra cu fidelitate până la sfârșitul veacurilor acestei lumi.
„Piatra cea din capul unghiului” ce trebuia așezată la temelia Bisericii, a fost dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos „Cel de o ființă” cu Tatăl, părinții sinodali îngrijindu-se „cu frică de Dumnezeu” , ca ea să rămână „netăiată de mână omenească”, adică neștirbită de învățătura înșelătoare a ereticului Arie. Rămânem adevărați urmași ai Părinților niceeni doar păstrând intactă anume credința că Iisus este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Ca să nu ne cuprindă întunericul diferitor erezii și curente pseudo-bisericești trebuie neapărat să trăim în lumina credinței că El este „Lumină din Lumină”. Doar crezând cu adevărat în ceea ce ne spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie, că „Eu și Tatăl, Una suntem”, putem păstra cu sfințenie și Unitatea Bisericii cea „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică”. Și viceversa.
Adevărații fii ai Părinților Bisericii au „frica de Dumnezeu” a acelora în a păzi credința și apartenența la Biserică. Ei evită să devină niște transfugi eclesiali, care-și justifică apoi cu argumente eronate păcatul infidelității și trădării.
Fraților și surorilor în Hristos Domnul,
În contextul acestui jubileu, să reafirmăm devotamentul nostru față de Dreapta Credință Ortodoxă, fără abatere de la învățătura consfințită de Biserică în textul Simbolului de Credință Nicean. În această credință ne-am născut, în această credință slujim și în această credință ne și mântuim.
Dragii mei, Părinții Sinodului au fost uniți în duh și îndemnul lor de a păstra unitatea Bisericii, ca pe un odor de mare preț, răsună până astăzi. Lumea n-a ajuns să fie scutită de apariția diferitor învățături, care ca neghina caută să crească și să înăbușe grâul adevărului evanghelic. Dar în Biserică, trăind în curăție, corectitudine, fidelitate față de rânduiala ei istorică și mărturisind întocmai credința Părinților noștri putem evita de a ajunge victime ale ideologiilor străine duhului Evangheliei și pierzătoare de suflet.
Cu arhierească binecuvântare, Vă îndemn pe toți fiii Bisericii noastre, cler şi credincioși, să ne unim în cugetare sfântă și să făurim împreună pacea pe acest binecuvântat de Dumnezeu „picior de plai”, ca prin lucrarea și rugăciunea comună în Lumina Credinței celei adevărate, să facem din Țara noastră ceea ce doineau credincioșii noștri strămoși, adevărată „gură de rai”!
† VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE