Așa cum mărturisește și imnografia zilei, omul, la începutul creației, trăia împreună cu îngerii, în comuniune cu Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne spune că, după ce l-a zidit pe Adam, Dumnezeu „a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise” (Facerea 2, 8). În această grădină binecuvântată, unde Adam se bucura de frumusețea creației și de prezența îngerilor, Dumnezeu a făcut „să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul Raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului” (Facerea 2, 9). Singura poruncă dată omului a fost să nu se atingă de acest pom, pentru ca astfel să-și păstreze ascultarea față de Creator și să rămână în harul Său.
Însă omul nu a păzit această poruncă. Amăgit de diavol, el a căzut în neascultare, pierzând astfel starea de har și bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Acest moment dramatic este reflectat și în primul imn de la Vecernia Duminicii din Triod: „Iar Satana înșelătorul, lucrând cu șarpele ca printr-o unealtă, m-a amăgit prin mâncare, și de mărirea lui Dumnezeu m-a osebit și m-a dat morții celei de dedesubt pământ”.
În cuvântul său de învățătură, Ierarhul Orheiului a subliniat frumusețea și necesitatea postului, îndemnând la o nevoință autentică, însoțită de iubire și iertare. A reamintit, cuvintele Mântuitorului din Evanghelia zilei: „Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6, 14). „Să ne deschidem inimile spre iertare, să ne împăcăm cu cei cu care am avut neînțelegeri, să îmbrățișăm pacea pe care Dumnezeu o poate așeza în sufletele noastre. Astfel, vom păși cu adevărat în Postul Mare nu ca într-o simplă renunțare trupească, ci ca într-o călătorie spre vindecare, luminare și mântuire”, a îndemnat Preasfințitul Siluan.
Această Duminică ne cheamă să reflectăm asupra propriei noastre stări sufletești. Precum Adam, și noi ne îndepărtăm de Dumnezeu prin păcate, însă, prin pocăință și prin nevoințele postului, ni se oferă șansa de a ne întoarce. Postul Mare nu este doar o renunțare la mâncare, ci o călătorie spirituală, un drum spre restaurarea comuniunii cu Tatăl ceresc. Să începem această perioadă sfântă cu inima deschisă, cu dor de Dumnezeu și cu nădejdea că, prin pocăință și rugăciune, ne vom apropia din nou de harul Său!
Sursa: https://manastireacurchi.md