În Duminica a treia din Postul Mare, când întreaga Ortodoxie prăznuiește închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, a liturghisit la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din municipiul Chișinău.
După ce am parcurs împreună trei săptămâni din postul păresimilor, Sfânta noastră Biserică înalţă astăzi, în Duminica a III-a din post, semnul biruinţei, semnul Sfintei Cruci, pentru a ne îmbărbăta, sprijini, a ne aduce aminte de patima Domnului nostru lisus Hristos, dar totodată și pentru a ne mângâia în acest exercițiu de asceză și nevoință duhovnicească pe calea postului spre Înviere.
Crucea nu înseamnă numai suferință, ci și biruinţă şi bucurie: „În scurta pericopă evanghelică de astăzi vedem că centrul vieţii noastre trebuie să fie Hristos Cel milostiv, Cel Răstignit şi Înviat, iar prezenţa iubirii Lui milostive în viaţa noastră ne ridică din păcat şi boală şi ne vindecă…. Învăţăm că Sfânta Cruce este izvor de înnoire. Sfânta Cruce, acest mijloc amar de vindecare, este dată tuturor celor care doresc să fie mântuiţi de la moarte: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”
***
Duminica Sfintei Cruci a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea, având dată variabilă.
Cinstirea Sfintei Cruci în Duminica a treia din Postul Mare are ca geneză, după unii istorici, un moment rămas în amintire, când arhiepiscopul Ierusalimului a dăruit confratelui său Alpheios, episcop din Apameia, un fragment din Sfânta Cruce pentru construcția unei biserici. Alți istorici sunt de părere că însăși împărăteasa Elena ar fi oferit un fragment din Sfânta Cruce episcopului Apameiei.
Această sărbătoare pare să fi fost deja bine stabilită la Constantinopol, între anii 715-730, fiindcă, în acea perioadă, patriarhul Gherman i-a consacrat o omilie. Multă vreme această sărbătoare ar fi rămas proprie Constantinopolului.
În Typikon-ul constantinopolitan din secolele IX-X, praznicul Crucii apărea exact în ziua înjumătățirii Postului Mare, adică miercurea, cand se anunța numai venerarea Crucii pentru săptămâna urmatoare.
Cu timpul, cinstirea Crucii s-a extins de la o zi la întreaga săptămână a III-a din Post, pentru a permite populației capitalei Imperiului bizantin să vină să se închine înaintea Sfântului Lemn.
Venerat o săptămâna întreagă, praznicul propriu-zis nu se mai distingea deloc, astfel că, pentru a-l solemniza mai mult, a fost necesară deplasarea sa într-o zi de duminică. Acest transfer al praznicului înjumătățirii postului în Duminica a III-a se constată și în Typikon-ul de la Messina, treptat impunându-se în întreaga Biserică Ortodoxă.
Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media
