Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

11:39, luni, 19 noiembrie, 2018

Fiecare viață este un dar! Conferință dedicată darului vieții

În incinta gimnaziului ,,Alexandru cel Bun” s. Slobozia, r. Ștefan Vodă a avut loc o conferință dedicată darului vieții. Nadejda Usatîi, reprezentanta Asociației Moldova pentru viață, și Preotul Nicolae Ciobanu, președinte al Sectorului Sinodal Activități Culturale, au fost invitați și vorbitori la această întâlnire deosebită.

Iată câteva dintre subiectele abordate în timpul conferinței.

Viața este darul lui Dumnezeu. Iar viața începe de la concepție, din primul moment al existenței biologice. Din acel prim moment, noua ființă umană trăiește și se deosebește complet de mama, care îi oferă hrană și protecție. Așa a fost de la primii oameni: părinții au zămislit, născut și ocrotit pe copii, care au devenit apoi adulți și, la rândul lor, au întemeiat noi familii, unde s-au zămislit, născut și crescut membrii următoarei generații.

Dacă nu se respectă și se strică această ordine firească nenorocirile vin de la sine, căci darul vieții este  menit să fie continuat, să fie dăruit mai departe. Când cineva îl oprește cu bună știință, se pune împotriva firii sale proprii. Și atunci urmează nu doar distrugerea firii și a umanității sale, ci și decăderea lui din demnitatea sa de chivernisitor, de iconom al întregii creații.

S-a vorbit despre lucrarea-împreună care aduce atâta bucurie și spor în viața omului. Participanții au amintit de bucuriile și  obiceiurile satului. De exemplu, când își făcea cineva o casă nouă, la o strigare tot satul sărea să pună umărul: călcau lutul, râdeau, glumeau, se îmbrățișau, se încurajau. Această clacă era o lucrare-împreună frumoasă, copiii învățau și ei să se ajute, și așa deveneau oameni – căci este omenește să sprijini. Familiile cu mulți copiii erau bucuriile satului. Atunci când nu erau părinți care să îi crească pe copii, aceștia erau crescuți de rude sau de alți săteni și erau numiți foarte frumos: „copii de suflet”, arătând cât de mult îi iubesc noii părinții, care îi renasc sufletește pe copii adoptați.

În tradiția noastră, oamenii aveau ca firesc să se ajute, să dăruiască, trăiau natural ideea de comuniune și de jertfă. ,,Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc”, nota într-o meditație Ernest Bernea; ,,a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din ființa ta” – care în același timp coagulează și întărește comuniunea, fibrele sufletește dintre oameni, arată tot el.

Aveau oamenii o tihnă, așezare și nu se împovărau cu griji lumești astfel încât să își piardă așezarea, căci știau că au o demnitate de om, de neam, de familie, de bărbat, de femeie, de copil.

Țăranii cu mulți copii aveau optica creștină: ,,Copilul nu vine singur pe lume, vine cu o pâine.” Cum să nu se îngrijească Părintele Ceresc de copilașii care îi aduce în lume?! Să avem încredere și nădejde în Bunul Dumnezeu și în această privință și azi!

Astăzi fricile, grijile materiale și lipsa de sprijin duc la dezechilibru sufletesc. Și în cazul femeilor aflate în criză de sarcină nu voința lor, ci mediul poartă poate cea mai mare parte din responsabilitate față de femeie.

De aceea, s-a afirmat cu tărie că este firesc ca bărbații, familiile și întreaga comunitate să sprijine cu tot ce este nevoie femeile însărcinate. Noi aveam datoria să oferim copiilor noștri șansa la viață, să le dăm dimensiunea demnității umane. Am fost și noi mici, la fel de plăpânzi în pântecele mamelor noastre și ea, mama, ne-a iubit și ne-a dat viață. Cineva din auditoriu și-a exprimat regretul că, fără să înțeleagă cândva ce face, nu a știut să sprijine o femeie în criză de sarcină, ci a crezut că îi face un bine facilitându-i să facă avort, iar acum regretă ce a făcut atunci. Învățăm și din greșeli și este cel mai bine dacă nu ajungem noi înșine să facem greșeli, ci auzind despre o greșeală a altcuiva ne străduim să nu o facem.

Dragostea și bucuria vieții ne-a ținut în comuniune aproape două ore. În lumina celor afirmate, aducem felicitări și mulțumiri Preotului Constantin Portărescu, protopop r. Ștefan Vodă, Preotului Nicolae Boianevschi, parohul bisericii din s. Slobozia, și nu în ultimul rând gazdei evenimentului, Domnului Petru Berdos, director al gimnaziului ,,Alexandru cel Bun” și Doamnei Lilia Podar, director adjunct educație, precum și tuturor celor prezenți pentru călduroasa primire.

Sursa:  http://moldovapentruviata.md