Luni, 27 octombrie 2025, în ziua prăznuirii Sfintei Cuvioasa Parascheva, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata, aproape de Constantinopol, la începutul secolului al XI-lea. Părinții ei, oameni înstăriți și buni creștini, au mai avut un fiu, pe viitorul Sfânt Eftimie Izvorâtorul de Mir, episcopul Maditelor. După moartea prematură a tatălui, întreaga responsabilitate a creșterii copiilor a rămas pe umerii mamei, căreia Sfânta Parascheva îi datorează frica de Dumnezeu, râvna pentru slujbele Bisericii, ascultarea și împlinirea poruncilor, precum și buna viețuire creștină.
Tradiția Bisericii consemnează câteva întâmplări din copilăria Cuvioasei, evidențiind milostenia ei și dragostea profundă pentru Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Încă de atunci, sufletul ei ardea de dorul Mirelui ceresc.
Ajungând la vârsta tinereții, Parascheva a plecat spre locurile sfinte, nevoindu-se într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului. Zi și noapte priveghea, rugându-se cu lacrimi și postindu-se cu dragoste pentru Hristos. Într-una din nopți, i s-a arătat un înger sub chip de tânăr, care i-a spus: „Lasă pustiul și întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău, pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinți, pe rude și toate bunurile din lume”.
Dumnezeu a rânduit ca viețuirea ei pământească să fie scurtă. Avea doar 27 de ani când a fost chemată la Mirele ei ceresc, Căruia i-a dăruit întreaga ei viață. Deși a murit ca o necunoscută, nebagată în seamă de oameni, Dumnezeu a prețuit această dragoste și jertfă lăuntrică. El a ridicat-o, a descoperit-o și a arătat-o lumii întregi.
Astăzi, la sfintele ei moaște se adună mii de credincioși, cerându-i ajutorul și mijlocirea. Osteneala ei pentru Hristos a fost bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, Care n-a lăsat necinstită sfințenia vieții sale, ci a făcut-o izvor de tămăduiri și mângâiere pentru toți cei ce aleargă cu credință.
Sursa: https://manastireacurchi.md/
