În perioada 2-4 aprilie 2013, Departamentul Studii al Mitropoliei Moldovei, în colaborare cu revista „Altarul Credinţei”, Departamentele Educaţie, Tineret şi Sport din mun. Chişinău şi raionul Făleşti, Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, avându-i în calitate de invitaţi pe preotul Dorin Opriş, doctor în ştiinţele educaţiei, şi Ioan Scheau, doctor în filosofie, lectori la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, România, a organizat activităţi dedicate politicilor de realizare a educaţiei religioase.
Agenda activităţilor desfăşurate de Departamentul mitropolitan Studii a inclus:
1. Iniţierea unor discuţii vizând perspectivele educaţiei religioase în învăţământul din Republica Moldova. În acest scop au avut loc întrevederi cu prorectorul USM, dna Otilia Dandara, cu decanul Facultăţii de Litere, dna Claudia Cemârtan, cu prorectorul UPS „Ion Creangă”, dl Igor Racu, cu dl profesor universitar Virgil Mândâcanu, cu studenţii de la . câteva facultăți. S-a stabilit organizarea unor conferinţe comune între universităţile din Republica Moldova şi Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia în toamna anului curent, care se vor axa pe probleme ce ţin de spiritualitatea creştină.
2. Discuţii cu masteranzii de la programul Studii filologice şi spiritualitate creştină a USM. Lect. dr. Ioan Scheau s-a referit la paradigma postmodernă a legitimării învăţământului prin performativitate, criteriu care presupune că învăţământul este un subsistem al sistemului social, aceasta însemnând că învăţământul trebuie, pe de o parte, să asigure performativitatea sistemului social, iar, pe de altă parte, să formeze competenţele necesare sistemului social. Pr. lect. dr. Dorin Opriş a ţinut să-i orienteze pe masteranzi către o nouă abordare a predării religiei în şcoală, subliniind diferenţa dintre educaţia teologică şi cea religioasă.
3. Seminar de formare a metodiştilor şi inspectorilor de religie din cadrul eparhiilor. La Palatul Mitropolitan s-au pus în discuţie cele mai stringente probleme cu care se confruntă şcolile la capitolul predării religiei. Invitaţii au venit cu sugestii privind valorile şi finalităţile în educaţia creştină, au povestit din experienţa României în implementarea acestei discipline şcolare în ultimele două decenii.
4. Seminarul de formare a profesorilor de religie din mun. Chişinău, desfăşurat pe data de 3 aprilie la Liceul „LITTERARUM”. Profesorul de religie, preot Maxim Radu-Tataru, a ţinut o lecţie publică în clasa a IV-a cu subiectul „Despre post”, demonstrând că vine către copii cu modelul de predare educaţional, nu cu cel teologic. Tema seminarului fiind „Strategii didactice interactive de predare/învăţare a religiei”, aprofundarea cunoştinţelor teoretice la subiect a fost susţinută de prot. Dumitru Tolico, care a expus specificul învăţământului problematizat, modelând în echipe introducerea elementului problematizării la ora de religie şi de pr. dr. Grigore Costin, care a prezentat modelul ERR de desfăşurare metodică a lecţiei de religie, punând în evidenţă evocarea. Dr. Ioan Scheau s-a referit la experienţa României privind implementarea curriculumului axat pe competenţe, iar pr. dr. Dorin Opriş – despre experienţa în materie de manuale şi programe şcolare la religie.
5. Seminarul de formare a profesorilor de religie din raionul Făleşti, care a avut loc la Liceul „Ion Creangă”, unde Religia se predă de trei ani. Profesorul de religie, preot Ioan Pelin, a prezentat o lecţie demonstrativă în clasa a VII-a, cu genericul „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. Edictul de la Milan”, consacrată anului jubiliar al Edictului de la Milan. Profesorii de religie au avut ocazia să pună întrebări, să discute cu pedagogii români despre succesele şi insuccesele în predarea religiei şi să afle despre rezultatele şi eşecurile colegilor din România în materie de educaţie religioasă.
Rezumând, putem formula mesajul ce se desprinde din discuţiile întreţinute: Periodic, având în vedere valorile şi finalităţile educaţiei religioase, experienţele excepţionale diferite vor determina schimbări în curriculum. Dacă disciplina Religie „trage la aceeaşi căruţă” a învăţământului, trebuie să fie egală în drepturi cu toate celelalte discipline şcolare.
În continuare venim cu unele generalizări ale problemelor abordate în cadrul întâlnirilor cu profesorii de religie, inspectorii şi metodiştii din episcopii.
Deci, punând în balanţă toate materiile predate în şcoală, ce valoare ar avea predarea religiei? Observăm că pe parcursul timpului ştiinţele progresează, se schimbă cursul politic, apar noi abordări etc. şi, evident, se schimbă conţinuturile, se modifică chiar sistemul de valori. Dar învăţătura lui Iisus Hristos nu poate fi schimbată, ea „a adus o nouă înţelegere a imaginii pe care omul trebuie să o aibă asupra propriei persoane, ca fiinţă socială creată de Dumnezeu” (D. Opriş). Existenţa umană are valoare de dar suprem, iar formarea omului, perfecţionarea lui este condiţionată de ajutorul divin, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi în relaţie cu semenii, iar acest proces este continuu, el va dura în veşnicie. Astfel, putem afirma cu certitudine că materia predată de profesorul de religie nu se va schimba niciodată. El întotdeauna va face educaţie în spiritul valorilor. Rolul profesorului de religie vine de la înţelegerea propriu-zisă a cuvântului religie, care înseamnă legătura liberă, conştientă şi personală a omului cu Dumnezeu, fundamentată pe iubire şi libertate. Şi dacă această legătură pentru fiecare om este liberă, ea nu-i poate fi luată, fapt demonstrat de vieţile martirilor. Profesorul de religie nu-i poate da, evident, elevului legătura cu Dumnezeu, dar îl poate ajuta să-L cunoască, să urce treptele devenirii spirituale, fundamentând educaţia religioasă pe necesităţile elevului.
Recunoaştem că în materie de educaţie religioasă suntem la început de cale. Având în vedere complexitatea problemei abordate, suntem în căutarea unui instrumentar teoretico-didactic, punerii în evidenţă a virtuţilor formatoare ale predării religiei în şcoală, în căutarea unor soluţii/sugestii concrete de predare. Evocând principalii paşi parcurşi în ultimii 10-12 ani în implementarea disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar din Republica Moldova, şi anume cadrul legislativ, punerea în evidenţă a fenomenului religios, subliniem că educaţia religioasă nu trebuie să ţină de circumstanţial, de evoluţii politice mai mult sau mai puţin precare, ci e bine să devină o axă sigură şi permanentă de formare, indiferent de vremuri şi capricii umane.
Acestea fiind spuse şi discutate în cadrul activităţilor desfăşurate, tragem concluzia că lucrurile trebuie să fie înţelese într-o cheie valorică, că trebuie să învăţăm să-l privim pe elev ca pe un copil obişnuit, ţinând cont de particularităţile lui de vârstă, venind în clasă cu educaţie religioasă, nu cu teologie, ultima fiind specifică învăţământului teologic. Să înţelegem că elevul vine la ora de religie să afle ceva ce îl va ajuta să trăiască altfel. Profesorul de religie, dacă pune pe primul loc teologia, pierde terenul, deoarece copilul nu are nevoie de scolastică, el are nevoie de educaţie, are nevoie să-i spunem cum să procedeze atunci când vede că regulile stabilite nu sunt respectate. Să învăţăm a nu pune în faţa copilului sarcini irealizabile, să-l ajutăm să înţeleagă că viaţa în Hristos este a trăi în bucurie. Copiii aşteaptă valori şi se întreabă, la anumite etape de vârstă, cum să trăiască în valori şi care sunt valorile pe care le poţi lua în veşnicie.
Hristos anume despre acestea îl va întreba pe profesorul de religie: pe câţi i-ai ajutat să escaladeze urcuşul duhovnicesc?
La întrebarea despre cât de des ar trebui revăzută programa la Religie, s-a constatat că experienţele excepţionale diferite, acumulate de profesori pe parcursul implementării curriculumului, vor impune schimbările necesare.
De asemenea, se analizează şi se reformulează competenţele pe categorii de vârstă, în funcţie de schimbările din societate, dar educăm continuu în lumina modelului oferit de Mântuitorul Iisus Hristos.
Din discuţiile întreţinute şi întrebările adresate de profesorii de religie, de inspectorii şcolari şi de metodiştii din protopopiate s-a cristalizat ideea că înscrierea la cursul de religie trebuie să fie liberă, pe cicluri de învăţământ, cererea fiind scrisă o singură dată pentru treapta concretă. Nu poţi să corectezi nimic prin educaţie, dacă elevul se înscrie când vrea şi abandonează când vrea o disciplină şcolară. Odată înscris în clasa a V-a, el urmează să studieze Religia până în clasa a IX-a.
De asemenea, s-a menţionat că evaluarea cunoştinţelor la disciplina Religie este complicată, unii pledând pentru notarea elevilor, alţii – pentru calificativele bine, foarte bine.
Semnat de Angela Levinţa, şeful cabinetului metodic al DSMM
