La 12 aprilie 2013, în sala Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse, la catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, a avut loc şedinţa Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse pe care a condus-o Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril.
Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un cuvânt de deschidere.
Salut pe toţi membrii Consiliului Suprem Bisericesc, în special pe părintele Serghie Privalov, noul preşedinte al Departamentului pentru relaţiile cu Forţele Armate şi instituţiile de drept. Vă doresc, părinte Serghie, să continuaţi tot ce a început predecesorul Dumneavoastră, părintele Dimitrie, care este prezent aici deja în calitate de şef al Comisiei Patriarhale pentru problemele familiei. Ajutor de la Dumnezeu şi puterea forţelor vă doresc. Trebuie de făcut, de continuat, de dezvoltat foarte multe, pentru ca activitatea noastră cu Forţele Armate să fie eficientă, iar eficienţa lucrului are doar un singur indice – întărirea credinţei şi a bazei morale în viaţa militarilor. Să vă ajute Domnul.
Aş vrea să spun câteva cuvinte înainte de începutul şedinţei noastre. Data trecută noi am ales în calitate de generic al întâlnirii de azi tema activităţii informaţionale a Bisericii Ortodoxe Ruse şi eu aş vrea să spun câteva cuvinte anume la această problemă.
Noi, bineînţeles, ştim că trăim într-un timp deosebit – în condiţiile unei societăţi, care se numeşte informaţională. Torentele de date din diverse surse pretind să exercite influenţe – anume prin aceasta este condiţionată turbulenţa, existentă în spaţiul informaţional. Spaţiul informaţional este întotdeauna o intersecţie de interese, este întotdeauna dorinţa de a influenţa asupra altuia, a-i forma poziţia în aşa fel ca ea să fie acceptată de grupul de influenţă. De aceasta este legată o anumită încordare, pe care fiecare din noi o simte, atingându-se de spaţiul contemporan informaţional.
Biserica nu este o excepţie – desigur, sunt cercuri, care încearcă să influenţeze asupra deciziilor adoptate de noi, se străduiesc să corecteze concepţia noastră, caută să orienteze eforturile noastre în direcţia, care ar corespunde intereselor acestor cercuri. Nu este nimic de mirare – conform acestei legi activează spaţiul informaţional mondial. Însă, în astfel de condiţii Biserica nu poate să ignore toţi aceşti factori, ce se referă la acţiunea informaţională asupra Bisericii în calitate de instituţie şi asupra fiecărei persoane credincioase.
Corabia Bisericii trebuie cu siguranţă să depăşească valurile mării informaţionale şi să-şi îndrepte calea în corespundere cu reperele corecte. La fel cum pentru corabie este important a deosebi indicii pentru a trece corect şenalul navigabil, tot aşa şi pentru noi – pentru Biserică, pentru poporul lui Dumnezeu – este important a putea deosebi indicii în spaţiul informaţional şi a nu pierde sistemul de repere, cu al căror ajutor doar este posibil a conduce corabia Bisericii printr-un şenal navigabil complicat, în condiţiile influenţei unor valuri puternice informaţionale.
L-aş ruga pe Vladimir Romanovici Legoida să ne prezinte astăzi unele gânduri, care ar putea sta la baza discuţiei noastre. Dar de la bun început aş vrea să spun că spaţiul informaţional unic al Bisericii este zona noastră comună a responsabilităţii, este obiectul grijii nu doar a unor structuri bisericeşti luate aparte, dar şi a fiecărei eparhii. Fiece arhiereu trebuie să conştientizeze responsabilitatea sa personală pentru acest domeniu. Lipsa de vigilenţă, manifestată în orice eparhie, este în stare să aducă la urmări atât de grave, încât dauna va fi exercitată întregului organism bisericesc. De aceea aici este extrem de necesar să existe profesionalismul şi conştientizarea pericolului unor paşi şi acţiuni negândite.
Opinia conducerii Bisericii, a plinătăţii Bisericii, exprimată prin documente şi declaraţii ale persoanelor oficiale ale Bisericii, trebuie să se facă cunoscută la nivelul fiecărei eparhii, al fiecărei parohii şi al fiecărui enoriaş. Iată sarcina voastră. Totul despre ce vom vorbi azi, trebuie să fie orientat către aceasta. Totul ce se întâmplă în Biserică, în special în legătură cu deciziile adoptate, a celor cardinale, trebuie să ajungă la conştiinţa fiecărei persoane credincioase. Iar aceasta semnifică că este necesar să fie atraşi mai activ persoane responsabile la toate nivelurile vieţii bisericeşti.
Voi menţiona un moment principial. Noi trebuie nu doar să răspundem la provocările din domeniul mediatic, doar oamenii Bisericii săvârşesc multe fapte bune la chemarea inimii, din dragoste pentru aproapele. Însă când vorbim despre propriile fapte şi realizări, trebuie întotdeauna să păstrăm măsura, doar triumfalismul este nu doar dăunător din punct de vedere duhovnicesc pentru cel ce îl împărtăşeşte, dar şi periculos, deoarece creează un tablou fals, extrem de optimist, al vieţii Bisericii. Ca urmare, anumite acţiuni destul de rezonabile, întreprinse de anumiţi slujitori ai Bisericii, de anumite organizaţii bisericeşti, uneori trezesc o reacţie neadecvată din partea societăţii, însă a vorbi că aceasta este dictată la 100% de vreo intenţie rea – nu este adevărat.
De aceea, stabilind ordinea zilei şi povestind despre ceea ce săvârşim actualmente, noi trebuie să păstrăm o anumită modestie şi un anumit echilibru. Nici de ascuns informaţia nu se poate – noi trebuie să o facem, dar cu precauţie şi, aş spune, cu modestie. Atunci informaţia poate să ajungă la destinaţia pe care o dorim: ca inimile oamenilor să se umple de milă, ca oamenii să săvârşească mai mult bine, adevăr, caritate, ca relaţiile sociale să se schimbe spre mai bine, ca să scadă nivelul de confruntare din societate, ca să se ridice gradul de responsabilitate a oamenilor pentru propriile fapte.
Opinia Bisericii este aşteptată în societatea informaţională. Noi suntem chemaţi să lucrăm în acest mediu în aşa fel, încât toţi acei care se interesează de viaţa Bisericii, „să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5:16).
Consider că nu trebuie să substituim misiunea Bisericii în spaţiul informaţional cu reacţia momentană la prilejuri de mică importanţă, la care ne împinge deseori lumea, care trăieşte în regim de „twitter”. Trebuie să reacţionăm imediat la unele lucruri, dar trebuie să acţionăm cu precauţie. Consider că Patriarhul trebuie să reacţioneze doar la ceea ce cu adevărat se referă la mântuirea oamenilor. De aceea dimensiunile reacţiei mele la evenimente sunt oarecum altfel decât, să zicem, a conducătorilor instituţiilor sinodale. Ei, se prea poate, trebuie să reacţioneze în prilejuri mai concrete şi într-un ritm mai operativ – însă, totuşi, urmând proporţiile corespunzătoare şi sângele rece.
Noi nu trebuie să vorbim în limbajul „twitter”, atunci când e vorba de mântuirea sufletului omenesc. Chiar vieţuind în condiţiile unui bruiaj informaţional permanent, Biserica este chemată să fie fidelă scopului său de a purta de grijă sufletelor oamenilor. Acest obiectiv cel mai important nu trebuie să îl pierdem din ochi, el niciodată nu trebuie să se ascundă după alte scopuri, care apar în mod firesc într-un context istoric, în cadrul unor evenimente, care ne înconjoară.
Noi trebuie să înţelegem că spaţiul informaţional pentru noi este, în primul rând, spaţiul bunei vestiri. Totul ce facem în acest mediu, trebuie să fie orientat către un scop unic – la mântuirea oamenilor, iar aceasta conferă responsabilitate şi în alegerea limbajului, şi în alegerea conlocutorilor, şi în alegerea temei.
De aceea noi avem ce spune şi aş vrea să vă chem pe voi pe toţi la o discuţie activă în această temă – ca posibilităţile crescute ale Bisericii în spaţiul informaţional să poată sluji în deplină măsură misiunii ei mântuitoare. Vă mulţumesc.
Sursa: http://www.patriarchia.ru/