Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la poarta Sfântului şi Marelui Post.
Vechimea postului este încă de la începutul lumii. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic Sfinţii Părinţi, pentru că ea era mai veche. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului.
Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos, ci este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Astfel, să postim de mâncare, dar mai ales să postim prin înfrânarea tuturor simţurilor noastre prin care păcătuim. Să ne manifestăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii noştri prin milostenie: „Milă voiesc, iar nu jertfă” – spune Mântuitorul (Mt. 9, 13)
Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Dacă vrei să dai aripi rugăciunii tale, dă-i două – postul şi milostenia”. Cine posteşte şi nu face milostenie acela o face spre îmbogăţire. În această perioadă trebuie să arătăm o grijă deosebită faţă de sufletul nostru, care după Apostolul Pavel “este templul lui Dumnezeu, templu al Duhului Sfânt”, aşadar ne vom strădui a mătura sufletul de gunoaiele acumulate, iar postul va deveni un mijloc de îmbogăţire în Dumnezeu.
Intrăm în post. Să intrăm cu mare umilinţă, cu frică de Dumnezeu şi împăcaţi cu cei din jur. Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să trecem cu pocăinţă curgerea Marelui Post şi să ajungem cu bucurie la slăvita Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.
POST BINECUVÂNTAT!