Marți, 17 septembrie 2019, la Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din s. Suruceni, r. Ialoveni, a fost celebrat printr-o slujire arhierească solemnă Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, pentru prima dată după canonizare.
În dimineața zilei, întâmpinat de stareța Mănăstirii, Preacuvioasa Maică Egum. Epistemia (Goncearenco) împreună cu obștea monahală, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta Liturghie în noua biserică a Mănăstirii, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, alături de care au liturghisit: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, Secretar mitropolitan, stareți, protopopi și un impunător sobor de aproximativ 100 de preoţi şi diaconi din cuprinsul Eparhiei Chișinăului.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al Mănăstirii Suruceni.
După Sfânta Liturghie, soborul ierarhilor și al preoților condus de ÎPS Mitropolit Vladimir, a oficiat un Tedeum de mulțumire în cinstea Sfântului Ierarh Dionisie, cel care a rămas în istoria Basarabiei un vrednic păstor de suflete.
La eveniment au participat numeroși fii duhovnicești și ctitori ai vetrei monahale de la Suruceni, care au adus aleasă cinstire în ziua prăznuirii marelui ierarh, la un an de la canonizarea sa de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, care a avut loc la data de 25 octombrie 2018.
La finalul slujbei Tedeumului, ÎPS Mitropolit Vladimir a vorbit despre viaţa și activitatea pastoral-misionară și duhovnicească a Sf. Ierarh Dionisie, slujitor de vocaţie al Bisericii dintre Prut și Nistru, dintre care 25 de ani i-a dedicat slujirii arhiereşti: „Personalitate de o complexitate rar întâlnită, ierarhul Dionisie a strălucit prin autentica sa viață monahală, activitatea pastoral-misionară, prin formarea sa duhovnicească și intelectuală, prin aplecarea sa constantă spre nevoile credincioşilor pe care i-a păstorit, cât și prin calităţile de bun chivernisitor al Bisericii lui Hristos”.
Cu un cuvânt de mulțumire și recunoștință s-a adresat și Stareța Așezământului monahal, Egumena Epistemia, care a mulţumit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ierarhilor și preoților prezenți, pentru bunăvoinţa de a fi împreună în rugăciune în această zi deosebită pentru Mănăstire. De asemenea, Maica Stareţă a evidențiat jertfelnica păstorire a Sf. Ierarh Dionisie, lumina pe care a răspândit-o în timpul vieții sale pământești și iubirea de Dumnezeu mereu împreunată cu iubirea de oameni.
Sf. Ierarh Dionisie, noul sfânt al Bisericii noastre, reprezintă una dintre cele mai importante personalități basarabene, care a marcat epoca sa prin lucrarea misionară și prin slujirea lui Dumnezeu în prima jumătate a secolului trecut.
Atmosfera celestă plină de liniște și rugăciune de la Slujba de astăzi din cea dintâi prăznuire a ierarhului reprezintă pentru întreaga suflare creștinească din Moldova, cler, popor și cin monahal, o pioasă manifestare de recunoştinţă, cinstire și dragoste către acest părinte și ierarh vrednic al Bisericii Ortodoxe.
Contemporanii săi i-au adus un deosebit omagiu acestui venerabil Episcop care părea „desprins din paginile patericului, pârgă a călugăriei şi a vieţii mănăstireşti. Ca stareţ, vicar şi episcop, a rămas tot călugăr, întruchipa simplitatea, tăria credinţei şi curăţenia morală a lui Pahomie şi Macarie… modestia şi sărăcia dimiei călugăreşti îi era mantie arhierească, blândeţea şi smerenia – omofor”. Liturghisitor prin excelenţă, predicator deosebit, numit Gură de aur, înflăcărat apărător al valorilor ortodoxe și un model de urmat pentru monahi şi clerici.
Prin pronia lui Dumnezeu, anul trecut, la data de 10 iulie 2018, ca urmare a lucrărilor de consolidare a cavoului aflat sub Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” a fost descoperit trupul neputrezit al vrednicului de pomenire Episcop Dionisie, pe a cărui piatră funerară atestăm următoarea inscripție: „Episcopul Dionisie Erhan (n. 1868 – d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), Episcop al Ismailului (1932-1940), Episcop al Argeșului (1940-1941), Răzăș din Bardarul Lăpușnei, Luminatu-s-a singur prin învățătura cărții și fost-a cuvios călugăr din pruncie. Stareț aici (Mănăstirea Suruceni) îndelungă vreme (1908-1934), Viteaz în Legea creștină Strămoșească, Neșovăielnic în dragostea de Neam. Cald sprijinitor al tinerilor spre lumina cărții. Pilda de păstor duhovnicesc – cu grai frumos, cu râvnă sfântă… până la moarte. Dormi în pace iubite părinte, frate și unchi”.
Să-i înălțăm rugăciuni și să cerem ajutorul și mijlocirea acestui Sfânt al Bisericii noastre, să-i urmăm învățăturile și sfințenia vieții, nădăjduind să moștenim cu toții Împărăția cea cerească! Amin.
Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media
