Participând recent la o activitate desfășurată în cadrul Liceului Teoretic „Iulia Hașdeu” din mun. Chișinău, mi-am amintit de o frază din Testamentul regelui Carol I, care spunea că zi şi noapte s-a gândit la fericirea României, care ajunsese să ocupe o poziţie demnă între statele europene, și anume și-a dat silința ca simţământul religios să fie trezit şi dezvoltat în toate păturile sociale şi ca fiecare să-și îndeplinească datoria, având ca ţintă numai interesele statului.
Parteneriatul dintre Stat şi Biserică nu este o invenţie recentă, iar importanţa religiei a fost în atenția conducătorilor statelor civilizate în toate timpurile, inclusiv a strămoșilor noștri. Biserica a ridicat primele şcoli, primele fundaţii spitaliceşti, a făcut acte de caritate prin acordarea de burse, participând direct la dezvoltarea țării prin îngrijirea sufletelor, prin asistenţă socială și, nu în ultimul rând, prin permanenta însufleţire a nădejdii în viitorul Patriei noastre.
Ascultând Corul „Trison”, laureat al concursurilor internaționale, cor format în cadrul Liceului Teoretic „Iulia Hașdeu”, mă gândeam că zi de zi încerc să surprind în limbajul mijloacelor de informare în masă expresii și cuvinte cu o încărcătură aparte, cum ar fi: dragoste de aproapele, credință în Dumnezeu, faptă bună, suflet curat, patrie, pocăință, modestie, castitate, însă constat, cu regret, că acestea aproape că au dispărut. Majoritatea surselor mass-mediei operează cu noțiuni ca: succes, modă, sex, astrologie, atac terorist, trafic de ființe umane, homosexualitate, pedofilie, suicid, omor… Mă întreb dacă acest lucru este întâmplător și dacă la nivel de politici de stat este convenabil să agresezi zilnic telespectatorul, ascultătorul sau cititorul cu expresii lipsite de valoare, distrugătoare ede suflet, expresii care, încetul cu încetul, își pun amprenta asupra individului, în masă formându-se o turmă îndobitocită, fără idealuri, fără aspirații înalte și fără frică de Dumnezeu.
În lumea aceasta marcată de patimi și păcate, studiul Religiei ar putea fi un mijloc salvator de redresare morală. Dovadă sunt și acești elevi de gimnaziu și liceeni din Corul „Trison”, care pun atâta suflet curat în interpretarea pieselor duhovnicești.
Într-o societate secularizată este greu să vorbești oamenilor despre duhovnicie. Cu toate acestea, cum am putea să renunţăm la idealul nostru? Mă gândesc că cei peste 50 de ani de comunism nu au distrus sentimentul religios și credinţa în Dumnezeu ale poporului nostru, chiar dacă au avut un impact negativ asupra educaţiei tineretului. De fapt, în istorie, sistemele ateiste, potrivnice credinţei în Dumnezeu, nu s-au impus. Au fost mode trecătoare, urmate de reveniri la normal. Creștinismul nu va dispărea niciodată, deoarece promovează valori autentice eterne. Credinţa în Dumnezeu de la începuturi este o necesitate inerentă a sufletului omenesc. Valorile creștine – dragostea faţă de aproapele, smerenia, bunătatea, blândeţea și jertfirea pentru om și societate – nu pot fi înlocuite de sărăcia spirituală și materialismul proprii secularizării.
Ascultând atent discursul doamnei Eleonora Goncear, director al Liceului Teoretic „Iulia Hașdeu”, mă gândeam că, în pofida tuturor impedimentelor, în pofida orientării mass-mediei către informații devoratoare de suflete, avem totuși conducători de instituții publice care sunt consecvenți în promovarea valorilor autentice, inclusiv a educației religioase, conducători careînțeleg că studiul Religiei, chiar și în calitate de disciplină opțională, este un mare avantaj, pentru că ei sunt siguri că toţi elevii care studiază religia vor avea o formare culturală integrală. Doamna E. Goncear, alături de corpul didactic, realizează că o persoană care nu cunoaște noţiunile de bază ale Religiei este un om mutilat cultural. Dacă nu știi nimic despre persoana Mântuitorului Hristos, ești un om cu o formaţie culturală incompletă. Ce ar înţelege cel care n-a studiat Religia vizitând renumitele catedrale creștine sau marile muzee din Paris, Viena, Moscova, Sankt Petersburg, Vatican, Roma, Istambul, Praga, Londra etc.? Corul „Trison” a avut ocazia să vadă unele dintre orașele enumerate, participând la concursuri internaționale de muzică duhovnicească. Cred că le-au fost de folos cunoștințele accumulate la orele de religie.
Doamna Eleonara Goncear ne-a împărtășit din experiența educației religioase realizate în cadrul instituției de mai bine de 15 ani. Domnia Sa a menționat că în acest liceu se face educație religioasă din înțelegerea, dragostea și responsabilitatea manifestată de întregul colectiv didactic față de copii, adică față de viitorul acestei țări. Religia s-a predat și până la Hotărârea de Guvern din iulie 2010. Elevii din clasele care aplică pentru cursul opțional de religie sunt mai receptivi și chiar mai disciplinați. Iar devenind absolvenți, nu uită de școală, de profesori, adică devin niște oameni buni.
Citesc în agenda seminarului: ”Activitățile programate vor fi relevante pentru formarea unei atitudini responsabile în vederea promovării valorilor creștine și pentru sensibilizarea opiniei publice vizavi de necesitatea predării religiei în școală”. Între timp, protoiereul-pedagog Dumitru Tolico, în discursul „Statutul educației religioase în țările europene”, vorbește convingător și cu exemple concrete despre pașii întreprinși în toată Europa în vederea educației religioase, iar gândul nu mă lasă convinsă… Poate, pentru conducătorii de școli, aceste date, cifre, legi nu înseamnă nimic. Poate directorii noștri sunt convinși, au experiență că fără educație moral-religioasă se poate trăi, iar fără matematică superioară, geografie, biologie academică – nu. Dar oare ei nu se gândesc la sănătatea spirituală a poporului nostru, oare n-au copii, nu văd unde ajung multe dintre fetele noastre sau poate cred că spiritualul nu influențează politicul?
Să nu credeți cumva că sunt împotriva matematicii și dezvoltării gândirii logice la elevi, dar în limitele normalului. Cei care au abilități în științe exacte – să le dezvolte, însă fără o educație moral-spirituală nu-i putem lăsa, oricât de talentați ar fi ei într-un domeniu sau altul. Să nu uităm: ”Credința este rădăcina pe care cresc tulpinile, florile și fructele faptelor bune” (cuvintele învățatului și teologului creștin Origene). Mi se par atât de evidente aceste argumente…
Seminarul a continuat cu Parastasul de pomenire a profesorilor adormiți întru cele veșnice. Doar atunci am observat că în sală sunt prezenți mai mulți preoți din sectorul 2 al Protopopiatului Chișinău Îi cunosc bine. Majoritatea ar putea fi buni profesori de religie, dacă administrațiile instituțiilor educaționale ar conștientiza importanța acestei discipline în formarea sufletelor copiilor noștri.
Fără să chibzuim sau să ne dăm seama, promovăm distracțiile ieftine, păcatele și viciile, iubirea de bogăție. Doamne, iartă-ne, dar noi toți am învățat deja să ne prezentăm ca „produse” în ambalaj strălucitor, pentru a crea impresia că totul este bine în toate sferele, în întreaga societate, dar de fapt ne scufundăm tot mai mult în nepăsare periculoasă și în necunoaștere…
Preoții cântau „Veșnică pomenire” pentru cei care și-au consacrat viața școlii, viitorului. Și am costatat atunci că avem totuși alături exemple demne de urmat, care promovează valorile veșnice, și nu nonvaloarea. Urmează doar să ne trezim…
La Seminarul instructiv-metodic cu tema „Necesitatea și rolul predării Religiei în școală” din 14 mai 2014, organizat de Direcția Educație Tineret și Sport din sectorul Botanica în parteneriat cu sectorul 2 al Protopopiatului Chișinău, au fost invitați directorii instituțiilor de învățămînt preuniversitar din sector. La Seminar a fost prezent protoiereul mitrofor Pavel Borșevschi, protopopul sectorului nr. 2; protoiereul Dumitru TOLICO, metodist responsabil de predarea religiei pentru sectorul nr. 2 al Protopopiatului Chișinău.
PS. Împotriva predării religiei în școală se vor ridica mereu persoane pustiite sufletește. Dar acest fapt nu trebuie nici să ne sperie, nici să ne facă să dispară curajul și convingerea. În cadrul Seminarului de la Liceul Teoretic „Iulia Hașdeu” ne-am documentat că în Europa sunt multe ţări civilizate și bogate, care acceptă predarea religiei în școală. Pe acestea trebuie să le luăm ca exemplu. Directorii și părinții care nu acceptă predarea religiei în școală sunt persoane care nu au capacitatea să înţeleagă carenţele de care suferă un om fără educație religioasă. Cunoștinţele din domeniul religiei sunt o componentă a culturii generale. Chiar dacă elevul de azi nu va devini un credincios practicant, el nu poate să rămână fără cunoașterea elementară a valorilor spirituale ale strămoșilor. Optimismul constant în acţiunile noastre de formare moral-religiosă a tinerei generaţii ne va păstra convingerea că roadele acestei munci le vom culege, cu siguranţă, în viitor.
Participând pe parcursul anului școlar 2013-2014 la un șir de seminare și întruniri metodice ale profesorilor de religie din raioanele Orhei, Leova, Ialoveni, Hâncești, Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi, Florești, am avut fericita ocazie să cunosc mai mulți manageri de instituții educaționale care pun în prim-plan educația spirituală. Acest fapt ne insuflă speranță într-un viitor mai luminos.
Angela Levința, șeful cabinetului metodic, Mitropolia Moldovei
