În dimineața zilei de sâmbătă, 11 noiembrie 2017, a fost petrecut în ultimul drum pământesc nou-adormitul rob a lui Dumnezeu Victor, tatăl Preasfințitului Ioan, Episcopul Sorocii, Vicarul Mitropoliei Moldovei.
Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, la Sfânta Liturghie oficiată în biserica din localitatea de baștină a Episcopului Ioan, satul Prajila, din raionul Fălești, s-au rugat pentru odihna sufletului celui răposat, PS Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicarul Mitropoliei Moldovei, împreună cu un impunător sobor de preoți și diaconi.
Sfântul locaș s-a dovedit a fi neâncăpător pentru mulțimea de slujitori ai Altarului, stareți, starețe și protopopi, dar și pentru sutele de credincioși care au participat la Serviciul divin.
La Parastasul oficiat imediat după Sfânta Liturghie s-a alăturat și Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir.
În intonarea cântărilor specifice slujbei de înmormântare, s-au ținut lumânări aprinse în mâini, spre pomenirea și iertarea robului lui Dumnezeu, Victor, tatăl Episcopului Ioan de Soroca.
Vorbind la căpătâiul nou-adormitului rob al lui Dumnezeu Victor, Mitropolitul Vladimir și-a exprimat sincerele sentimente de condoleanțe față de PS Ioan și rudele îndurerate, menționând că cel care astăzi este petrecut dintre noi către Împărăția lui Dumnezeu, a dus o viață pământească exemplară știind să-și educe copiii cu atâta dragoste părintească și creștinească, întru moștenirea Împărăției Cerurilor.
La sfârșitul Parastasului, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan Orheianul a rostit cu umilință rugăciunile de iertare, venind și cu un ultim cuvânt de omagiu, după care cortegiul funerar, în dangăte de clopot s-a îndreptat spre cimitirul satului, unde la locul de veci pregătit din timp, robul lui Dumnezeu Victor a fost înhumat.
Copleșit de emoții firești și de o durere sufletească profundă, PS Episcop Ioan a mulțumit tuturor pentru cuvintele de compasiune și susținere, pentru frumoasa și înălțătoare slujbă de prohodire, menționând că într-adevăr cel care i-a fost tată și sfetnic apropiat de o viață, a fost un om deosebit, care cu multă dăruire și jertfă, a făcut doar bine, conducându-se tot timpul de Învățătura Evangheliei și fiind mânat de cele mai pure sentimente de dragoste pentru aproapele, în toate faptele sale.
Dumnezeu să-l ierte și să îl odihnească cu drepții!
Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media
