„Lucru cel mai de vârf al Scripturii se află în cuvintele: „Vrei să fii desăvârșit?” Restul e istorie, sfaturi, tactici, îndemnuri, legi.” (Sfântul Vasile cel Mare)
În Duminica XXXIV-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în scuarul Catedralei mitropolitane „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Pasajul evanghelic ne vorbeşte despre neputinţa unui om foarte bogat de a-L urma pe Hristos. Acest tânăr bogat află de la Hristos, Care îi apreciază efortul de a împlini cele ale Legii, datoriile faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, că are în faţa dorinţei sale de desăvârşire un singur impediment… bogăţia! Nu ar trebui să credem că această primejdie nu ne privește pe fiecare. Problema bogăției nu e atât în cantitatea bunurilor, cât în dependența față de ele. Nu însăși bogăția este rea, ci împătimirea de lucruri, reaua lor întrebuințare, dorul și goana după avuție.
Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: “Am venit ca ei să poată avea viaţă şi încă din belşug“, iată adevărată bogăție! Tâlcuind acest verset, IPS Hierotheos Vlachos susține: „Belşugul la care se referă Hristos reprezintă nu numai faptul de a fi şi de a trăi împreună, ci şi faptul că El ne-a făcut fraţi şi moştenitori ai împărăţiei. Pentru a se bucura de acest belşug de viaţă, omul trebuie să renunţe la tot ceea ce îi stă în calea obţinerii lui, adică la bogăţie, viaţă uşoară, slavă deşartă, la toate lucrurile trecătoare, precum şi la orice patimă rea şi urâtă a sufletului şi a trupului, la toată mizeria adunată în vremea visărilor, la tot ceea ce a auzit, văzut sau vorbit şi care pot dăuna sufletului. De aceea, pocăinţa înseamnă întoarcerea minţii către Dumnezeu, ajungerea la adevărata viaţă prin pocăinţă.”
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Siluan a subliniat faptul că dacă ne facem comoară din bogăţiile pământeşti, ne lipim inima de ele, la pierderea lor, rămânem cu inima goală. Trebuie să tindem să ne îmbogățim în cele veșnice, în Hristos. „Să-I cerem lui Hristos să ne dăruiască acea putere sufletească, care ne-ar face capabili să renunțăm la orice pentru El. Să-L punem în centrul vieții noastre, să-L iubim și să-I slujim cu toată ființa noastră. Și apoi, să-I cerem să ne facă mai buni, mai înțelepți, gată de jertfă, dăruire și iubire”, a menționat Ierarhul Orheiului.
Sursa: https://manastireacurchi.md/
