„Mănăstirea din Solovki ocupă un loc deosbit în istoria Patriei noastre, precum şi în istioria sfinţeniei ruse”, a spus Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril, adresându-se către participanţii la agapa frăţească după liturghia din 21 august 2012, de ziua hramului mănăstirii stavropighiale „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki.
„Este uimitor, cum la tangenţa dintre condiţiile absolut nefavorabile pentru viaţă şi credinţa fierbinte se naşte jertfa duhovnicească a omului”, a menţionat Preafericitul Stăpân. „De fapt, nu este nimic neaşteptat. Orice sacrificiu se naşte la limita dintre „pot” şi „nu pot”. Aşa suntem noi creaţi, că nu mergem până la această limită. Noi întotdeauna lăsăm o distanţă mare dintre aceste „pot” şi „nu pot”. Iar jertfa este acolo, unde nu este distanţa, unde „pot” şi „nu pot” se unesc într-un tot unic. Acolo este impulsul de a merge înainte, acolo sunt germenii creşterii, acolo este sacrificiul, acolo este eroismul, orice fel de eroism – şi cel duhovniceasc, şi cel laic”.
„În ce constă măreţia părinţilor – călugărilor acestei mănăstiri? În faptul că ei au dat exemplu întregii Rusii. Dacă acolo, în recea Mare Albă, într-o mănăstire îndepărtată, oamenii care nu au avut practic nici o susţinere, care au vieţuit doar datorită propriilor puteri şi a harului lui Dumnezeu, fac minuni, crează capodopere arhitecturale, dezvoltă economia, utilizează tehnologii performante, atunci ce face cealaltă Rusie? A fost suficient doar a tipări nişte ilustrate cu priveliştele in Solovki, ca ele să inspire deja pe mulţi oameni”, a subliniat Întâistătătorul.
„Eu nu vorbesc despre partea duhovnicească a vieţii”, a adăugat Preafericitul Stăpân. „Fiecare înţelege că a fi călugăr aici este mai greu decât în altă parte, că aici cu adevărat se lipesc aceste „pot” şi „nu pot” într-un singur suflu, în personalitatea fiecărui om şi a întregii comunităţi monahale”.
„Nu pot să-mi imaginez ce ar fi făcut americanii, transpunând în imagini eroice ceva asemănător în istoria Americii”, a continuat Sanctitatea Sa. „Câte filme ar fi fost turnate, câte cărţi ar fi fost scrise, câţi eroi ar fi apărut în jurul acestei teme!”
„Noi nu avem nici filme, nici eroi, nici memorie, şi schiar bani pentru restaurare nu ajung în măsură deplină”, a constatat Întâistătătorul.
„Astăzi, restabilirea arhipelagului Solovki este o sarcină arhiimportantă pentru stat şi pentru Biserică, măcar din considerentul că este o capodoperă, este un monument al curajului şi al puterii duhovniceşti a strămoşilor noştri. Sarcina noastră comună sfântă este a restabili mănăstirea, a organiza în aşa măsură viaţa satului, ca toate acestea să corespundă măreţiei acestui loc, ca aici să nu apară clădiri noi, care ar supăra ochiul cu lipsa de gust, ca totul aici să contribuie la viaţa oamenilor, dar, pe de altă parte, să se înscrie în acest context minunat duhovnicesc şi istoric”, a încheiat Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii
www.ortodoxia.md