Mitropolitul Iosif Naniescu, (născut 15/27 iulie 1818, Răzălăi, ținutul Soroca – trecut la Domnul în 26 ianuarie 1902, Iași) a fost propus spre canonizare în cadrul şedinţei Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei desfăşurat la Iaşi.
Întrunirea sinodului a avut loc joi, 15 iunie 2017, la Reşedința Mitropolitană din Iaşi sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Conform comunicatului emis, Mitropolitul Iosif Naniescu a fost propus spre canonizare sub denumirea de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu data de prăznuire 26 ianuarie.
Vrednicul de pomenire Mitropolitul Iosif Naniescu a păstorit vreme de 27 de ani Mitropolia Moldovei și a avut o bogată activitate pastorală, socială, teologică, dar și duhovnicească.
Mitropolitul Iosif s-a născut în anul 1820 în familia preotului Anania Mihalache, primind la botez numele Ioan. Rămas orfan de tată la vârsta de un an, a fost crescut de mama sa, Teodosia, până la vârsta de 10 ani, când a fost încredințat purtării de grijă a unei rudenii, ierodiaconul Teofilact din Mănăstirea Frumoasa din Basarabia.
Însoțindu-l pe acesta, în anul 1831 a venit la Iași, viețuind în Mănăstirea ‘Sfântul Spiridon’, aflată pe atunci sub conducerea arhiereului Varlaam Cuza Sardeon. L-a urmat pe ierodiaconul Teofilact la Mănăstirea ‘Sfântul Proroc Samuel’ din Focșani și la Episcopia din Buzău, unde, la 23 noiembrie 1835 a fost tuns în monahism de episcopul Chesarie, iar a doua zi a fost hirotonit diacon.
A urmat cursurile nou înființatului seminar din Buzău (1836-1840), mai apoi pe cele ale Colegiului ‘Sf. Sava’ din București (1840-1847). A îndeplinit ascultarea de egumen al mănăstirilor Șerbănești-Morunglavu – jud. Vâlcea (1849-1857) și Găiseni – jud. Dâmbovița (1857-1863), fiind hirotonit ieromonah (29 august 1850) și hirotesit protosinghel (30 noiembrie 1852) și arhimandrit (1860).
Pentru o perioadă scurtă (1863-1864) a fost ‘curator’ (egumen) la Mănăstirea Sărindar din București. A desfășurat o bogată activitate didactică în București, funcționând ca profesor de religie la Gimnaziul ‘Gh. Lazăr’ (1864-1866), Liceul ‘Matei Basarab’ (1866-1873) și la Școala Normală ‘Carol I’ (1867-1873). Timp de un an, între 1870-1871, a fost director al Seminarului ‘Central’ din București.
În 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu cu titlul de ‘Mireon’ (de Mira Lichiei), iar la 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop la Argeș, unde a păstorit o perioadă scurtă, până la alegerea sa, la 10 iunie 1875, ca mitropolit al Moldovei. A fost instalat la Iași la 6 iulie 1875 și a păstorit până la moartea sa, întâmplată la 26 ianuarie 1902.
cu referire la: http://basilica.ro