Într-o decizie abominabilă emisă pe 5 iunie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului – un soi de dumnezeu progresist la care se închină decrepita Europă seculară – a stabilit că suprimarea hranei cu scopul uciderii unui om în imposibilitate de a se apăra nu încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia, luată cu 12 voturi pentru şi doar 5 împotrivă, dă medicilor undă verde pentru a opri alimentarea şi hidratarea unui pacient, Vincent Lambert, grav afectat de un accident auto, informează genethique.org.
Vincent Lambert, cetăţean francez, a suferit în 2008 un accident rutier şi a rămas cu sechele neurologice, ce nu-i permit nici măcar să mănânce şi să bea apă singur. Între 2008 şi 2011 Lambert s-a aflat într-o „stare de conştienţă minimală”, fiind îngrijit în mai multe clinici de neurologie şi recuperare. Din noiembrie 2011, Lambert a fost internat la o clinică din Reims, condusă de dr. Eric Kariger. Din oct. 2012 dr. Kariger a oprit kinetoterapia pentru Lambert pe motiv că „nu-i ameliorează starea neurologică” şi nu a mai reluat tratamentul de atunci; pacientul interacţiona foarte puţin cu exteriorul, nefiind capabil nici să înghită. Familia l-a reclamat pe medic pentru că nu respecta ordinul ministerului privitor la îngrijirea pacienţilor ce au funcţiile de relaţie foarte reduse (pauci-relaţionali).
În dec. 2012, dr. Kariger organizează o consultaţie colegială şi stabileşte că pacientul poate fi eutanasiat prin oprirea treptată a alimentaţiei. El obţine acordul soţiei lui Lambert, dar nu-i informează părinţii şi fraţii. Aceştia află din întâmplare, în aprilie 2013, că Lambert avea de 16 zile un „regim” alimentar de exterminare, care figura în fişă ca „tratament”. Familia îl dă în judecată pe medic, iar tribunalul stabileşte că alimentaţia trebuie reluată. Dr. Kariger reîncepe tratamentul lui Lambert şi declară că rămâne la aceeaşi părere, dar că de data aceasta va respecta toate procedurile.
Însă în 2014 Consiliul de Stat (cu rang de instanță supremă în Franța) anulează decizia tribunalului, iar familia se adresează CEDO, ultima lor speranță.
Pe 5 iunie 2015, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că dr. Kariger a avut dreptate și că privarea pacientului de hrană nu constituie o violare a dreptului la viață (art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) și nici un tratament inuman și degradant (art. 3 din aceeași Convenție).
Culmea este că instanța și-a bazat decizia pe un presupus „drept la auto-determinare” al victimei. Numai că dl. Lambert nu își dăduse, înainte de accidentul care l-a lăsat într-o stare vegetativă, acordul cu privire la eutanasierea sa. În locul consimțământului, Curtea a utilizat drept probe anumite declarații despre care însă nu s-a putut dovedi că sunt ale lui Lambert. De fapt în CEDO s-au confruntat soția lui Lambert – care dorește moartea lui – cu restul familiei – care se opune – și nu se știe de ce, prima a avut câștig de cauză…
V. Lambert va fi, cu alte cuvinte, omorât lent prin privare de apă și hrană – o agonie care poate dura zile, dacă nu săptămâni (cei 5 judecători cu opinie divergentă notează că el a petrecut deja 31 de zile fără hrană, la încercarea anterioară de a-l ucide).
Ca să așezăm totul în context, statul american Oklahoma a suspendat aplicarea pedepsei cu moartea în urma unei execuții ratate care i-a provocat condamnatului (vinovat de crimă) o suferință de 43 de minute înainte de stopul cardiac care i-a pus capăt vieții…
Vrem să fim clari: bioetica sancționează tratamentul excesiv, adică intervenția suportivă atunci când viața unui om a ajuns, în mod evident, la un final, din cauze naturale sau de boală în stadiu terminal. Dar Vincent Lambert nu era bolnav! Nu există nicio modalitate prin care se poate afirma cu certitudine că acest om nu și-ar mai fi revenit niciodată (în definitiv, medicii nu sunt pariori, nu? Destule situații au contrazis pronosticurile cele mai sumbre) și chiar dacă ar fi fost așa, nimic nu dă dreptul nimănui de a-i lua viața.
Această ultimă decizie a CEDO este cu adevărat abominabilă, așa cum spuneam în debutul materialului și cu greu ar mai putea Curtea să-și elimine eticheta de institutție aflată într-o criză profundă față de propriile valori fondatoare. Magistrații ei par mai degrabă un grup de activiști dezorientați moral, îmbrăcați în robe somptuoase dar, precum în poveste, de fapt „împărații” sunt goi…
Mai poate vorbi Curtea Europeană în numele drepturilor omului și mai poate să-și exercite „rolul de conștiință a Europei”, așa cum clama președintele Dean Spielmann? Sau a devenit ea un insturment toxic în mâna unor indivizi discreționari care sunt, de fapt, adversari ai civilizației?
În mod clar decizia Lambert va fi un mare pas înainte spre crearea unui nou drept, care actualmente nu există și nu a fost niciodată intenționat a exista în Convenție: dreptul la moarte. Astfel, judecătorii activiști își aplică încă o dată agenda, făcându-ne să ne întrebăm ce va mai urma…
Cititorii care doresc să înțeleagă mai mult despre această oribilă hotărâre a CEDO sunt invitați să citească opinia minoritară (dissenting opinion) a celor 5 judecători care au votat „contra”. Remarcabil este că din aceștia, 4 sunt din Europa de Est (Jan Šikuta din Slovacia, Khanlar Hajiyev din Azerbaijan, Nona Tsotsoria din Georgia și Valeriu Griţco din Moldova) iar al cincilea, Vincent De Gaetano, din Malta, o țară care respectă viață și interzice avortul.
Să fie din nou un semn al diviziunii Vest-Est, manifestată atât de proeminent în cazul bătăliei dintre căsătorie și revoluția homosexuală? Au judecătorii din state cu experiență totalitară o mai bună înțelegere asupra acestor noțiuni precum milă, compasiune, viață?