S-a scurs un an de zile de când înțeleptul și cumintele nostru părinte Ermoghen (Adam) a lăsat în urmă zbuciumul pământului și s-a îndreptat împăcat spre liniștea cerului dumnezeiesc.
Pe lângă faptul că a trecut prin această viață, dând dovadă de asceză și dragoste creștinească, părintele Ermoghen și-a lăsat amprenta în mod categoric și absolut benefic asupra tuturor celor care l-au cunoscut și care, cuceriți fiind, i-au devenit într-un final, discipoli.
Figură proeminentă a Ortodoxiei noastre contemporane, Preacuvioșia Sa a rezistat tuturor urgiilor care au încercat să-i sfâșie credința și să-l smintească din drumul ales întru proslăvirea lui Hristos. Și nu numai atât, toate încercările vieții pământești nu doar că l-au lăsat neclintit în mărturisirea sa, dar i-au și alimentat energia îndreptată spre desăvârșirea duhovnicească și propovăduirea veșniciei lui Dumnezeu.
Probabil că anume aceste încercări și experiențe l-au ajutat pe părintele Ermoghen să devină una dintre cele mai importante personalități ale învățământului teologic autohton, care și-a înțeles misiunea sa pe tărâm pedagocic ca reînvierea vechii noastre tradiții teologice și inițierea tinerilor dornici de hrană duhovnicească în acest circuit de pregătire al slujitorilor Altarului.
Să nu uităm că toate aceste lucruri se întâmplau în zorii unei noi perioade a istoriei noastre, când societatea noastră, scăpată de mrejele ateismului militant, s-a trezit cu o nevoie acută de repere duhovnicești. Iar în asemenea situație nu era suficientă doar râvna și entuziasmul, dar și prezența unor veritabili mentori spirituali. Unul dintre aceștia s-a dovedit a fi Arhim. Ermoghen (Adam), care s-a implicat în activități editoriale și în profesarea Liturgicii.
Prin bogata sa experiență intelectuală și duhovnicească, părintele Ermoghen nu doar că a școlit, dar a și inspirat atâția și atâția studenți ai Academiei Teologice din Moldova, care astăzi sunt slujitori demni ai Sfintei noastre Biserici, fiind la rându-le modele pentru tânăra generație.
Cu tot bagajul său colosal de cunoștințe teologice, părintele Ermoghen a fost pe parcursul întregii sale vieți un om de rară modestie și cumsecădenie, dar nu a fost niciodată lipsit de verticalitate, severitate și dragoste indiscutabilă pentru Adevăr.
Acum, în zi de comemorare a vrednicului de pomenire slujitor al lui Dumnezeu, să ne uităm cu multă luare aminte în filele istoriei și să cerem înțelepciune de la Mântuitorul Hristos, pentru a ne învrednici să putem asimila duhovnicește măcar o parte din moștenirea neprețuită pe care ne-a lăsat-o spre valorificare Arhimandritul Ermoghen (Adam) și să ținem minte că ne vom putea afirma și propăși în istorie numai prin păstrarea patrimoniului nostru nemuritor și prin cinstirea celor care l-au construit fir cu fir, ca să ne putem bucura astăzi de făclia atât de vie care ne luminează drumul către mântuire.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, odinhnește-l cu drepții pe Arhimandritul Ermoghen, iară nouă dă-ne luminare și răbdare să-i urmăm fapta. Amin!