Danemarca a adoptat, recent, legislația care obligă toate bisericile să ofere servicii de „cununie religioasă” cuplurilor de același sex. Nu doar Biserica Luterană, care este biserică de stat în Danemarca, ci toate bisericile.
Știrea mai conține un detaliu interesant: ministrul de resort din guvernul danez, cel care a supervizat proiectul de lege și l-a susținut împotriva opoziției creștinilor este ateu (sau agnostic, cum este la modă acum să se spună).
Așadar, cine discriminează pe cine, cine obligă pe cine – și mai ales, cine nu și-a respectat promisiunile că nu va încălca niciodată libertatea religioasă a altora? Ați răspuns „lobby-ul homosexual”? Ați răspuns corect. Exact aceasta este dimensiunea onestității și respectului pe care activiștii gay îl au față de creștini: dimensiunea unei minciuni ordinare, disimulată atent sub cuvintele mari și termenii goi de conținut ai „drepturilor omului”.
Danemarca este prima țară din lume care a legiferat o formă de „parteneriat civil” între persoane de același sex, în 1989. Astăzi, ea continuă să fie în avangarda ideologiei homofile, expunând celor care au ochi de văzut și minte de înțeles întregul plan: distrugerea celor doi stâlpi ai civilizației, Familia și Biserica. Naivii care mai cred că această luptă este despre „drepturile homosexualilor” mai au, oare, nevoie și de alte argumente?