Cercetări recente în domeniul reproducerii asistate prin manipulare genetică au ajuns pe masa politicienilor, care deja discută posibila aprobare a procedurilor de creare de copii cu mai mult de doi părinţi.
Copii cu material genetic de la două mame O comisie a Autorităţii Americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA) discută aprobarea unei proceduri care ar permite unui copil să moştenească material genetic de la două femei şi un bărbat. Fiecare om poartă două feluri de material genetic: – cromozomi – în formă de elice – la formarea lor contribuie egal ambii părinţi – mitocondrii – un fel de sursă de energie a celulei – furnizată de mamă În prezent, există două metode de creare în eprubetă a copiilor cu trei părinţi: – transfer pronuclear, metodă dezvoltată la Universitatea Newcastle din Marea Britanie – schimbă material genetic între două ouă fertilizate, distrugând mai mulţi embrioni pentru a crea unul care să aibă toate trăsăturile genetice dorite – transfer de fus de diviziune matern (maternal spindle transfer), metodă dezvoltată de cercetătorii din Oregon şi New York şi care în prezent este examinată de FDA – o parte din materialul genetic al mamei (care include mitocondriile defecte) este înlocuit cu material de la altă mamă – metoda se poate aplica şi înainte, şi după fertilizare Argumentele în favoarea celei de a doua proceduri: – e o măsură care previne bolile generate de defecte mitocondriale, în cazul în care mama „poartă mutaţii genetice care favorizează apariţia orbirii sau epilepsiei”, conform Washington Post – poate evita problemele de etică legate de distrugerea embrionilor, deoarece se poate aplica înainte de fertilizare Argumentele împotriva aceleiaşi proceduri: – animalele create astfel în laborator au avut probleme importante de sănătate, iar în experimentele Universităţii din Oregon au apărut anomalii genetice la jumătate din embrionii umani creaţi cu zigoţii la care s-a aplicat tehnica – defectele de ADN nuclear şi mitocondrial sunt provocate şi de factori de mediu, precum expunerea la toxine – metoda nu va eradica problemele de sănătate ale persoanelor deja născute cu defecte mitocondriale, ci va fi accesibilă doar câtorva sute de femei din Marea Britanie (unde deja s-a anunţat aprobarea ei pentru 2015) şi SUA, care îşi permit să plătească o mulţime de bani pentru o metodă de reproducere asistată relativ nouă, plină de riscuri şi cu un procent relativ redus de succes – în lipsa studiilor îndelungate, e doar o presupunere că acei copii astfel creaţi nu vor avea probleme – metoda va încuraja donarea de material genetic de la persoane nevoiaşe, femei imigrante sau studente care îşi vor vinde ovulele, ceea ce prezintă probleme de etică FDA: metoda nu prezintă garanţii de siguranţă În America, preocuparea majoră a FDA nu este, însă, de factură etică, ci ţine de siguranţa procedurii. Comisia consultativă a înclinat spre concluzia că studiile pe animale nu prezintă suficiente dovezi pentru a aplica metoda în reproducerea umană. Preşedintele comisiei, Evan Y. Snyder, a declarat la şedinţa în care s-a discutat problema: „Marea preocupare generală priveşte bunăstarea acestor copii. Cred că în comisie tendinţa este de a accepta că în acest moment nu avem destule date nici din experimentele pe animale, nici din experimentele in vitro, care să fie concludente pentru a permite testările umane… mai sunt câteva întrebări fără răspuns”. Paul Knoepfler, specialist în biologie moleculară la Universitatea Davis din California, a declarat pe Internet că noua metodă „ar putea produce copii cu disfuncţii de dezvoltare grave şi chiar fatale… Unul din motivele pentru care FDA a interzis iniţial această tehnologie este preocuparea că poate provoca anomalii cromozomiale”. Aspecte etice: mutaţii genetice care se vor moşteni Marcy Darnovsky de la Centrul American pentru Gentică şi Societate a numit procedura „un experiment radical făcut pe copiii viitorului” şi a cerut, într-un articol din New York Times, aplicarea „cu atenţie şi discernământ a metodelor de inginerie genetică umană pentru a trata bolile oamenilor”, nu pentru a manipula „trăsăturile genetice ale viitorilor copii”, aşa cum propune actuala tehnică a transferului de fus de divziune matern. Aceasta, spune autoarea, deschide calea „experimentelor pe oameni şi a eugeniei prin înaltă tehnologie”. Astfel, autoarea articolului atrage atenţia asupra faptului că metoda nu este una strict de reproducere asistată, ci creează mutaţii genetice care se vor moşteni. Practic, se aplică ingineria genetică asupra unor întregi generaţii viitoare, fără acceptul acestora. Multiplex parenting John Harris, de la Universitatea din Manchester, şi doi colegi, César Palacios-González şi Giuseppe Testa, argumentează în prestigioasa publicaţie de specialitate Journal of Medical Ethics că folosirea celulelor-suşă pentru a crea zigoţi sintetici („gameţi generaţi in vitro”) şi spermă sintetică deschide perspectiva unei „expansiuni radicale a autonomiei de reproducere, care va permite angajarea a mai mult de două persoane în calitate de părinţi genetici”. În plus, scriu aceştia, „viitorii părinţi pot alege dintr-o varietate inimaginabilă de potenţiali copii”. După descoperirea celulelor-suşă pluripotente, în 2007, teoretic, orice celulă din organism poate fi creată dintr-o celulă simplă, ca cea epitelială (a pielii). Deja au fost creaţi în laborator şoareci din spermă şi zigoţi obţinute din celule-suşă. Cercetătorii citaţi cred că, în acest sens, nu e departe ziua în care şi embrionii umani se vor putea obţine astfel. Aceasta le-ar putea oferi posibilitatea de a avea copii înrudiţi genetic şi unor categorii de persoane cărora deocamdată aceasta le e imposibil: – bărbaţi fără spermă viabilă – femei aflate la menopauză prematură – persoane cu gonadele (glandele sexuale) afectate în urma tratamentului de cancer – persoane sterilizate involuntar – cupluri de gay şi de lesbiene – persoane singure care doresc să se reproducă fără partener şi fără a folosi material genetic de la altcineva Această ultimă categorie de aplicabilitate furnizată de experţii citaţi poate fi combătută cu un argument etic la fel de paradoxal: ar reprezenta ultima formă de incest – împerecherea individului cu sine însuşi. Transumanitate În cartea sa, Forbidden Knowledge: From Prometheus to Pornography, publicată în 1994, gânditorul american Roger Shattuck avertiza că savanţii implicaţi în realizarea hărţii genomului uman erau „adesea mai interesaţi de genom decât de ceea ce e uman”, mulţi dintre ei considerându-se îndreptăţiţi să „editeze propriul nostru text genetic”. Cine dă o căutare după cuvântul-cheie trasnhuman (eng. – transuman) pe motoarele de căutare, va observa că de atunci încoace entuziasmul pentru această practică a crescut exponenţial, cu toate că peste 40 de ţări au interzis aplicarea la oameni de modificări genetice care se pot moşteni.
Conform www.ortodox.md