Ca urmare a mai multor sesizări din partea unor clerici şi laici, am hotărât să aduc la cunoştinţă faptul că, în ultima vreme, prin mănăstirile (şi chiar parohiile) din România şi Republica Moldova, umblă un tânăr individ pe numele Găzdaru Marian, originar din Slobozia (jud. Ialomiţa, România), care se dă drept „ieromonahul Gavriil” şi care se cere/se oferă de a sluji, pozându-se pe lângă clerici şi personalităţi bisericeşti. În acelaşi timp, sute de oameni se plâng că au fost rugaţi să-l găzduiască, după care l-au văzut beat şi ademenind fete tinere.
Un preot care l-a spovedit o perioadă şi cunoaşte rătăcirile lui Găzdaru Marian spune că acesta avea tendinţe schismatice şi chiar dereglări psihice. Cei care-l cunosc afirmă că el n-a fost niciodată călugărit şi hirotonit sau, cel mult, a fost „hirotonit” de pseudo-mitropolitul Ioan Preoteasa din aşa-zisa „Biserică secretă”, dar nu de PS Vincenţiu al Sloboziei, cum se prezenta el. În orice caz el nu este cleric al nici unei eparhii canonice din România sau Republica Moldova şi nu are preoţie valabilă.
După cum e caracteristic acestui fenomen, unii tineri aparent evlavioşi, fără pregătire teologică, dar cu multe închipuiri de sine şi plini de complexe şi frustrări, vor să ajungă preoţi (şi chiar episcopi) şi acceptă să fie „hirotoniţi” de oricine numai să-şi realizeze „visul”. Pe ambele maluri ale Prutului deja bântuie câţiva astfel de „(arhi)episcopi” şi mai mulţi „preoţi”, pe care lumea-i ia de buni. Mulţi dintre ei au convingerea că au de îndeplinit o misiune importantă (aproape profetică) şi fără ei Biserica s-ar pierde. Mai mult decât atât, lor le place să se dea drept schimonahi, stareţi, făcători de minuni, purtători de cruci şi veşminte scumpe, dar mai ales apărători ai unei „Ortodoxii curate”. Sub masca luptei cu ecumenismul ei se rup de Biserică şi trec în diferite grupări pseudo-eclesiastice, unde acced foarte repede în trepte bisericeşti pe care nimeni nu le recunoaşte. La fel de repede aceştia ajung la fapte imorale pe care nici nu vreau să le pomenesc. E un scenariu aproape general valabil pentru toţi carieriştii, mai ales din afara Bisericii Canonice.
Iată câteva poze cu acest individ. Reţineţi-i chipul şi nu-l primiţi nici pe aproape de Biserică până nu-şi recunoaşte vina şi nu reintră în sânul unei Biserici Canonice (ca laic). Iar dacă informaţiile despre „ieromonahul Gavriil” se dovedesc a fi neadevărate, eu sunt gata să-mi cer iertare, să public un material de dezminţire (cu poze de la hirotonia canonică) şi să-i sărut mâna! Până atunci „îmi este păgân şi vameş”…
Aici vedeta noastră vizitează mănăstirile din Moldova. La unele dintre ele a şi slujit…
Aici marele „ieromonah” slujeşte undeva în Arhiepiscopia Iaşilor (judecând după poza de pe perete)
Poză pentru efect. Lumea va zice: până şi părintele Savatie îi ascultă cu interes „predicile”
Culoarea roşie de sub rasă ne arată că marele nostru „monah” este purtător de schimă mare (de tip grecesc)
Aici flăcăul nostru se vede deja stareţ, iar mâine-poimâne ar putea apărea deja în haine arhiereşti
P.S. Iată aici un material despre „Bisericile Ortodoxe” necanonice de pe teritoriul Republicii Moldova.
Sursa: www.teologie.net