Sâmbăta Dreptului Lazăr este prilej de bucurie duhovnicească pentru slujitorii şi enoriaşii Mănăstirii Doina din capitală. Fiind amplasată în incinta cimititului „Sf. Lazăr”, adună mii de suflete rugătoare pentru cei care trec din această viaţă, zilnic săvârşindu-se slujbe pentru veşnica odihnă.
Acest an este unul aniversar pentru sfântul aşezământ, împlinindu-se două decenii de rugăciune neîncetată pe acest loc binecuvântat de către Dumnezeu.
În dimineaţa zilei, ÎPS Mitropolit Vladimir, înconjurat de un sobor de preoţi, a oficiat Sf. Liturghie în biserica Învierii. În cadrul slujbei au fost resfinţite ambele biserici din cadrul complexului monastic, precum şi edificiile adiacente.
Monahul Teofan (Tcaci) de la Mănăstirea Nicoreni a fost hirotonit în treapta de ierodiacon.
Ieromonahul Nicolae (Roşca), duhovnic-adminitratorul Mănăstirii Ciuflea, a fost decorat cu dreptul de a purta Cruce de Aur şi Paliţă, protopopul de Drochia Prot. Mitr. Pavel Vuluţă, către aniversarea a 55-a din ziua naşterii, s-a învrednicit de ordinul mitropolitan „Meritul bisericesc”, gradul II.
Ierarhul a mulţumit celor care activează şi se nevoiesc în acest sfânt aşezământ, în special dnei Ecaterina Jardan, administrator, dorindu-le sănătate şi vlagă sufletească în îndeplinirea ascultărilor încredinţate.
La final, s-a săvârşit slujba litiei pentru slujitorii şi ascultătorii înhumaţi în preajma bisericilor, care au stat la fondarea şi construcţia acestor edificii sacre.
***
Mănăstirea Doina – scurt istoric
Acum două decenii pe teritoriul cimitirului Sf. Lazăr[1] din capitală s-a ivit necesitatea firească de a se înălţa un sfânt locaş. Cel care primeşte binecuvântarea ierarhului de a porni lucrările de edificare a bisericii este protoiereul mitrofor Tudor Tudoreanu[2].
În luna mai a anului 1992 este pusă temelia bisericii Învierea Domnului, iar prima piatră la temelia acesteia este sfinţită de arhiepiscopul Vladimir (Cantarean). Biserica fiind de proporţii prea mari şi lipsind banii suficienţi pentru înălţarea acesteia, Consiliul parohial decide construcţia unei biserici mai mici cu hramul Sfântul şi Dreptul Lazăr. Astfel, în luna mai 1993 începe construcţia bisericii Sfântul Lazăr, care este sfinţită la 13 noiembrie 1993 de către un sobor de preoţi în frunte cu mitropolitul Vladimir.
În parohie se întâmplă o tragedie, în urma unei boli nemiloase la 14 aprilie 1994 trece la Domnul preotul paroh. Biserica începe a fi administrată de mama regretatului slujitor, preoteasa Maria Tudoreanu[3]. De rând cu ea drept economi au fost numiţi Pavel şi Ecaterina Jardan, iar drept slujitori protoiereii Victor Pleşca şi Andrei Burlescu.
Lucrările de construcţie s-au stopat mai bine de doi ani, iar în anul 1996 cu susţinerea familiei Mişin, Vadim şi Ludmila, precum şi a oamenilor de bună credinţă, continuă construcţia bisericii Învierii. Sfânta masă este sfinţită la 25 decembrie 2001, de către mitropolitul Vladimir, iar la 12 februarie 2007 este sfinţită integral, după finisarea lucrărilor de pictură şi amenajare a lăcaşului.
Conform Decretului mitropolitan nr.01-01/123 din 5 iunie 2000 se binecuvântează înfiinţarea mănăstirii cu hramul Învierea Domnului, iar în funcţia de administrator al nou-înfiinţatei mănăstiri este numită preoteasa Maria Tudoreanu. Astfel, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor înregistrează obştea monahală cu nr. 1429 din 5 iunie 2000.
Bisericuţa cu hramul Sfântul Lazăr până în prezent are statut aparte de parohie[4].
În ultimul deceniu este împrejmuit cu gard teritoriul mănăstiresc, este construită o casă parohială, câteva chilii şi este înălţată o răstignire. În prezent sunt proiectate stăreţia cu blocul de chilii, trapeza şi depozitul mănăstiresc. Arhitect – Anatolie Cuzi.
Din 4 ianuarie 2010 în funcţia de administrator al mănăstirii este numită Ecaterina Jardan[5], activând şi câţiva slujitori: protoiereul Nicolae Tudoreanu[6], preotul Valentin Danu[7] şi egumenul Spiridon (Marin)[8].
În perioada de activitate a mănăstirii au deservit mănăstirea următorii clerici: Antonie Istrati, Mihail Spânu şi Ioan Tudoreanu.
Mănăstirea a primit în dar circa treizeci de părticele din sfintele moaşte ale sfinţilor de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina. Zilnic se săvărşesc parastase şi înmormântări pentru decedaţii înhumaţi în cimitirul Sfântul Lazăr.
Autor: Pr. Octavian Moşin,
cercetare efectuată în cadrul Institutului de Studii Enciclopedice al AŞM
