În Duminica a IV-a după Paști, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Perioada bucuriei pascale se prelungește din Săptămâna Luminată până la sărbătoarea Înălțării Domnului. În aceste 40 de zile, Biserica ne arată cât de importantă este Învierea pentru mântuirea neamului omenesc și, prin cântările ei, ne vorbește despre înţelesurile adânci ale tainei Învierii Mântuitorului.
Unul dintre evenimentele minunate petrecute în Ierusalim în vremea Cincizecimii, acum 2.000 de ani, este vindecarea slăbănogului de la Vitezda, pe care o prăznuim în această a IV-a Duminică după Paști. După cum ne spune și Sinaxarul: „În această zi, Duminica a 4-a după Paști, facem pomenirea slăbănogului și prăznuim minunea vindecării lui făcută de Domnul… Vindecarea slăbănogului se prăznuiește acum, fiindcă și ea s-a petrecut în vremea Cincizecimii iudeilor, asemenea vindecării orbului și întâmplării cu samarineanca”.
Evanghelia acestei Duminici ne arată, prin pilda slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, că adevărata tămăduire vine doar de la Hristos, Vindecătorul sufletelor și al trupurilor: „Iată că te-ai făcut sănătos”.
Mântuitorul Hristos nu vindecă doar oameni, El vindecă comunitatea umană, mentalitatea umană, pentru că anume pentru aceasta a venit! Să dăruiască vindecarea ca arvună Învierii. Hristos vindecă pentru ca, din această lucrare, să izvorască dragostea – o dragoste care trebuie să crească față de Dumnezeu și față de aproapele.
Părintele Sofronie spune: „În dragostea pentru Hristos, iubim și cunoaștem pe Tatăl; prin Hristos cunoaștem dragostea Duhului Sfânt; prin ea intrăm în Viața dinlăuntrul Dumnezeirii Treimice.” Iar într-un alt cuvânt, adaugă: „Nu este nefericire mai mare decât a nu cunoaște adevăratul Dumnezeu. Iar noi, știind cum eram mai înainte, vedem în darul pocăinței o binecuvântare nemeritată. Și nu semeția ne cuprinde, ci smerita mulțumire adusă Domnului și durerea pentru cei ce rămân în întunericul necunoașterii. Mare este cinstea de a fi creștin: a simți prezența lui Dumnezeu și a afla în tine puterea de a răspunde chemării Părintelui Luminilor.”
Sursa:https://manastireacurchi.md
