„Mâinile întinse după ajutor sunt tot mai multe, glasurile care să le audă – tot mai puține…”
Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a ÎPS Mitropolit Vladimir, mai multe familii nevoiașe au primit ajutor material din partea Bisericii prin intermediul a două centre sociale din Chișinău: Centrul Social-Misionar „Icoana Maicii Domnului Bucuria tuturor celor necăjiți” și Centrul Social și de Caritate „Preoteasa Irina Cij”.
Prin aceste acțiuni voluntarii celor două instituții social-filantropice au reușit să bucure sufletele a zeci de copii și maturi proveniți din familii cu posibilităţi financiare reduse, aducând o fărâmă de speranță. Totodată, aceștia au transmis mesajul de încurajare al Bisericii, care pe lângă faptul că îi poartă în rugăciune, se implică permanent în soluționarea problemelor sociale ale credincioșilor ei, ajutându-i să treacă cu bine peste acestea.
Timpurile în care oamenii își împărțeau averile cu ceilalți, căutând doar spre comorile sufletești, par a fi de mult apuse. Îndemnul Mântuitorului, adresat tânărului bogat, interesat de mântuirea sufletului: „Du-te, vinde-ți averile și le împarte săracilor, apoi vino de-Mi urmează Mie!“, pare tot mai ignorat și neauzit în această lume lipsită de sens și însetată de iubire adevărată.
Adevărul este însă unul: la Judecata de Apoi, precum ne arată tot Mântuitorul, criteriile după care vom fi judecați vor fi unele de filantropie sau milostenie, criterii nu de teologie înaltă sau savantă, ci de asistență socială. Nu vom fi întrebați atunci despre lecturile noastre teologice, nici măcar despre postul sau chiar rugăciunea noastră, deși acestea toate sunt incluse în programul de viață al unui creștin, ci vom fi întrebați dacă am hrănit sau adăpat pe cel sărac, dacă am căutat și ajutat pe cel bolnav sau închis, dacă am primit cu dragoste pe cel străin și singur. Dacă am făcut astfel de fapte bune, pe Hristos L-am primit în viața, sufletul și casa noastră. Dacă, dimpotrivă, am ezitat sau evitat să săvârșim aceste fapte creștinești, pe Mântuitorul L-am evitat sau alungat.
Biserica ne învață dintotdeauna să fim solitari, pentru că toți ne suntem, unii altora, frați și surori întru Domnul, în virtutea calității noastre esențiale de a fi fii și fiice iubiți și iubite ale Aceluiași Tată Ceresc, Izvor al Iubirii și Milostivirii. Pe de altă parte, ea ne îndeamnă să descoperim în fiecare persoană umană aflată în lipsuri și suferință pe Hristos Domnul, Care, prin atitudinea noastră față de mâna întinsă a săracului, în glasul stins al flămândului sau al bolnavului, în privirea înlăcrimată a suferindului, probează dragostea noastră față de El. Hristos este, așadar, prezent în situațiile limită din viața oamenilor, pe cei săraci și suferinzi ajutându-i, pe cei sănătoși și bogați încercându-i.
Să fim în continuare uniți în duhul comuniunii şi al fraternităţii, oferind ajutor și sprijin pentru cei aflaţi în suferinţă și diferite dificultăți ale vieții!
Sectorul Sinodal Activitate Socială și Caritate
