„Doliul exterior, însă, dacă nu este însoţit de rugăciune şi de milostenie, nu are valabilitatea creştină autentică, bine ştiind că rugăciunea, mai ales participarea la Sfânta Liturghie, aduce milostivirea lui Dumnezeu peste sufletul celui plecat dintre noi, iar nouă, celor îndureraţi, ne ajută, întărindu-ne să ne purtăm crucea, care, prin plecarea celor dragi, devine mai apăsătoare“, spune pr. Vasile Irimia, parohul Bisericii „Sfânta Înviere“ din Suceava şi protopop al Protopopiatului Suceava 1. În cele ce urmează, părintele Irimia face câteva precizări referitoare la numărul zilelor de doliu, arătând şi cum se ţin acestea.
Părinte protopop, cât de veche este tradiţia aceasta a doliului pe care îl purtăm pentru cei plecaţi dintre noi şi cum se ţine ea?
„Doliu“ vine din limba latină, de la „doleo, dolere“ – a plânge, a jeli. Cuvântul „doliu“ comportă două aspecte: unul interior şi altul exterior. Cel interior se referă la durerea pe care o trăim după despărţirea de cineva, iar cel exterior are în vedere hainele cernite, negre, pe care le îmbrăcăm în perioada doliului. Tradiţia doliului este foarte veche. O întâlnim şi în Vechiul Testament – evreii, în semn de doliu, îşi sfâşiau hainele, se îmbrăcau în sac, îşi presărau cenuşă pe cap, îşi smulgeau părul. În literatura română veche, întâlnim dese referiri la această tradiţie, în mod special la Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei“.
Doliul până la înmormântare
Îmbrăcămintea de doliu este însoţită, în zilele de până la înmormântare, de alte aspecte exterioare, spre exemplu cei de parte bărbătească umblă cu capul descoperit, iar femeile, cel puţin la ţară, cu părul despletit şi cu basma pe cap.
Doliul exterior, însă, dacă nu este însoţit de rugăciune şi de milostenie, nu are valabilitatea creştină autentică, bine ştiind că rugăciunea, mai ales participarea la Sfânta Liturghie, aduce milostivirea lui Dumnezeu peste sufletul celui plecat dintre noi, iar nouă, celor îndureraţi, ne ajută, întărindu-ne să ne purtăm crucea, care, prin plecarea celor dragi, devine mai apăsătoare. Referitor la milostenia pe care trebuie să o facem pentru cel decedat, Sfânta Scriptură precizează chiar că „mila biruieşte judecata“, cu referire la judecata lui Dumnezeu prin care vom trece cu toţii.
Câte zile de doliu se ţin pentru cei din familie şi câte pentru prieteni, cunoscuţi etc.?
Biserica nu reglementează strict durata doliului. Ştim, din tradiţie, că ea diferă după gradul de rudenie. Pentru soţ, soţie, copii, părinţi se poartă doliu un an. Pentru ceilalţi: prieteni, cunoscuţi etc. – patruzeci de zile. Patruzeci de zile este perioada cel mai frecvent respectată, pentru că atunci sufletul este adus la judecata particulară. Sunt şi cazuri, atunci când durerea este foarte mare, mai ales când părinţii îşi pierd copiii, când doliul este purtat, în suflet şi în exterior, toată viaţa. Perioada de doliu, oricum ar fi, nu trebuie însoţită de o întristare exagerată, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, din Epistola I către Tesaloniceni 4, 13, care ne sfătuieşte să nu ne întristăm ca cei care nu au nădejde. Durerea pierderii unei persoane dragi este firească – ştim că Mântuitorul Însuşi a plâns pentru prietenul Său Lazăr -, dar ea nu trebuie să ne copleşească, mai exact să nu se transforme în deznădejde.
Cum se ţine doliul în familie? Ce renunţări se impun?
Într-adevăr, cei care vor să respecte Tradiţia Bisericii, în această perioadă de doliu renunţă la distracţii şi la multe din plăcerile vieţii. Cel căruia i-a murit, de exemplu, tatăl sau mama, un an nu participă la nunţi. Chiar dacă are obligaţii, lasă darul lui şi se retrage. În zona noastră chiar se ţine şi această tradiţie a refuzului de a se bărbieri până la patruzeci de zile. Unii ţin chiar şase luni, alţii un an, fiecare după cum simte….
Negrul ne oferă prilej de meditaţie
De ce negru? Ce semnifică această culoare?
Negrul are o semnificaţie deosebită din punct de vedere creştin. Această culoare, practic, ne trimite cu gândul la moarte, la faptul că nu suntem veşnici pe acest pământ, că nu avem aici cetate stătătoare; ne oferă prilej de meditaţie asupra vieţii pământeşti şi a celei cereşti.
Cât de importantă este până la urmă purtarea hainelor negre? Poate fi un gest formal?
Până la urmă, cei din jur sunt cei care ne pot judeca greşit, de cele mai multe ori, în această privinţă. Dacă nu avem însă toată costumaţia, găsim noi măcar o cămaşă neagră. Dar dacă cineva nu ar purta nimic negru, dar ar trăi această durere în suflet, însoţită de faptele milei creştineşti, el ţine doliul cum trebuie. Purtarea hainelor cernite este, de fapt, un semn de respect pentru cel plecat dintre noi, dovada faptului că ne gândim la el, că îl preţuim şi după plecarea din această viaţă.
Îl ajută pe cel decedat doliul nostru?
Aşa cum aminteam, nu trebuie să ne rezumăm la doliul exterior. Rugăciunea şi milostenia îl ajută cel mai mult pe cel plecat dintre noi. Numai aşa putem aduce uşurare şi ajutor sufletului celui decedat. Să nu rămânem doar la aspectul exterior al doliului, acesta este sfatul meu, pe care îl repet.
www.doxologia.ro