GAVRIIL Bănulescu-Bodoni
(n. 1746 în Bistrița – d. 30 martie 1821 în Chișinău)
Astăzi creștinii ortodocși din țara noastră, dar și din Bisericile Ortodoxe-surori se roagă pentru odihna vrednicului nostru înaintaș și luminător – Mitropolitul GAVRIIL Bănulescu-Bodoni – artizan al Eparhiei Chișinăului și Hotinului, cinstit cu deosebire pentru aportul care l-a adus spre buna organizare a vieții eclesiale pe meleagurile noastre și pentru slujirea deosebit de rodnică la Altarul Mântuitorului Hristos.
***
Om de cultură, activist civic și Arhiereu, GAVRIIL Bănulescu-Bodoni s-a născut în 1746 în oraşul Bistriţa din Transilvania, într-o familie de nobili ruinaţi (răzeşi), refugiaţi aici din Moldova.
Gavriil Bănulescu-Bodoni şi-a absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia Duhovnicească din Kiev (1771-1773), la şcolile greceşti din Patmos, Smirna şi la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 – 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iaşi în anul 1777. Se călugăreşte la Constantinopol în 1779, cu numele GAVRIIL, continuându-şi studiile la Patmos, (1779 – 1780).
În perioada 1781- 1782 este profesor de limbă greacă, ieromonah şi predicator la catedrala mitropolitană din Iaşi iar între anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din Poltava, din Rusia. Revine la Iași în 1784 și este hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din Poltava (1786 – 1791).
La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit şi ocârmuitor de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 – 1792), îl hirotoneşte pe GAVRIIL ca episcop–vicar de Akkerman şi Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.
Fiind eliberat prin intervenţia reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 – 1799), apoi al Kievului (1799- 1803), iar în 1801 ţarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa.
La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiaşi ţar, a fost numit exarh al Bisericii din Moldova şi Țara Românească – ambele ţări fiind sub influenţa şi gestionarea rusă, conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la Bucureşti (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărţi şi a lucrat pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti.
La 21 august 1813 ţarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reşedinţa în Chişinău, create la cererea sa.
La demersul mitropolitului GAVRIIL în anul 1814 în Basarabia a fost deschisă o tipografie la care s-au tipărit cărţi importante pentru cult, pentru toţi oamenii ortodocşi.
Ocupîndu-se de amenajarea bisericilor, mitropolitul GAVRIIL se implică în activităţi civice.
În acele timpuri, diferiţi oameni cu intenţii rele, tulburau locuitorii Basarabiei cu zvonuri false, agităndu-i contra Rusiei, ei îndemnau populaţia să se transfere cu traiul din Rusia peste rîul Prut, sau Dunăre. Mitropolitul GAVRIIL prin adresarea sa către popor a dezminţit zvonurile confuze, dar a primit de la guvernul rusiei confirmare că Basarabia are propriul guvern civil, fapt prin care a păstrat şi consolidat alianţa dintre Rusia şi Basarabia.
În cei peste şapte ani de cîrmuire a eparhiei Chişinăului, mitropolitul GAVRIIL a avut mari realizări. Nici o latură a existenţei şi activităţii bisericii din Basarabia nu a fost lipsită de atenţie. Toate planurile de educare a enoriaşilor, înfruntînd grele obstacole, au fost realizate.
Mitropolitul GAVRIIL a păstorit până la moarte în Arhiepiscopia Basarabiei, unde a înfiinţat și un Seminar Teologic.