Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

marți, 14 februarie, 2012

Valentin şi Valentina – o sărbătoare ortodoxă?

În libertatea obţinută de la 1989 încoace, societatea noastră a început să importe și multe sărbători . Şi dacă la început acest fenomen era mai lent, acum această manifestare ia amploare pe an ce trece. Una din aceste sărbători este şi Valentine`s Day, adică ziua sfântului Valentin, celebrată la 14 februarie, zi în care cuplurile îşi fac declaraţii de dragoste şi işi dăruiesc cadouri.

Deşi mai sunt voci care susţin că Valentine`s Day sau Ziua Îndrăgostiţilor nu este o zi specifică ţării noastre, ea totuşi a fost adoptată şi pe meleagurile noastre şi prinde an de an rădăcini tot mai adânci. Tinerii sunt încântaţi că există şi o zi a lor, a îndrăgostiţilor, un prilej de a sărbători împreună cu persoana iubită.

S-ar părea că Valentine`s Day, fiind pusă sub patronajul Sfântului Valentin, este o sărbătoare creştină şi, prin urmare, o putem accepta şi celebra. Calendarul creştin-ortodox ne arată că sunt trei sfinţi ce au purtat numele Valentin şi o Sfântă Muceniţă Valentina.

Cel dintâi Sfânt Valentin, sărbătorit la 1 septembrie, este un mucenic ce a pătimit pentru Hristos alături de Marcu şi Sotirih, după suplicii cumplite fiind prăznuiţi la 24 octombrie. Urmează, la 10 februarie, Sfânta Muceniţă Valentina, ce a pătimit pentru Hristos în Cezareea Palestinei în timpul guvernatorului Fermilian. Biserica Romano-Catolică o prăznuieşte pe Valentina la 25 iulie.

La 16 februarie se face pomenirea, alături de alţi 11 mucenici, a Sfântului Mucenic Valent (Valentin în unele calendare), un bătrân diacon din Ierusalim ce a pătimit tot în Cezareea Palestinei în timpul guvernatorului Fermilian.

Cel de-al treilea Sfânt Mucenic Valentin din Durostorum (Silistra, în Bulgaria) este înscris în calendarul ortodox ca fiind sărbătorit la 28 martie. Soldat în legiunea condusă de Ausolan, guvernatorul cetăţii, a pătimit moarte martirică prin decapitare, în anul 298 împreună cu Pasicrat, un tovarăş de arme, pentru că L-au mărturisit pe Hristos şi n-au adus jertfă zeului Apollo.

În viaţa nici unuia dintre Sfinţii Mucenici cu numele Valentin din calendarul ortodox nu se regăsesc câtuşi de puţin elemente ale legendelor amintite mai înainte. Pe când biserica Romano-Catolică prăznuieşte la 13 februarie doi sfinţi mucenici ce au purtat numele Valentin. Unul a fost preot în Roma şi a pătimit în timpul împăratului Claudiu, fiind martirizat în anul 268, iar celălalt a fost episcop de Terui şi a fost martirizat în anul 273. În Vieţile sfinţilor din Sinaxarul catolic la ziua de 14 februarie sunt scrise următoarele: „În ziua de 14 februarie se comemorează şi doi martiri cu numele Valentin”. Astfel biserica Romano-Catolică consideră Valentine`s Day ca fiind „o tradiţie simpatică”, iar nu o sărbătoare creştină.

Din cele expuse mai sus rezultă, că Valentine`s Day nu are nimic în comun cu sfântul căruia îi este atribuită. Aceasta este o „sărbătoare” lumească, cu practici şi obiceiuri de origine păgână. Ce atitudine trebuie să adoptăm faţă de aceste „importuri” din lumea occidentală, pe care unii tineri le acceptă fără să discearnă dacă sunt sau nu folositoare ori, dimpotrivă, sunt păgubitoare sufletului?

Ce ne învaţă Biserica?

În fiecare an, în luna februarie, în întreaga lume, sunt oferite în dar în numele iubirii, lumânări, flori, bomboane şi diferite alte cadouri. Peste tot îşi fac apariţia cadouri sub formă de inimioare, la televizor se difuzează filme de dragoste, la radio ai parte de zile de iubire, în cluburile de noapte se organizează programe distractive pentru tinerii îndrăgostiţi, au loc căsătorii de o zi, dezvoltându-se, astfel, o întreagă industrie de speculare a sentimentelor de iubire.

În cartea sa „Între Freud şi Hristos”, Ierodiaconul Savatie Baştovoi face o radiografie a Valentine’s Day. Iată un scurt pasaj din acest volum: „Sărbătorile tradiţionale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimereşti la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit „Saint Valentines”.

Această sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. Deşi românii au aflat de existenţa ei de puţină vreme, iar mulţi încă mai învaţă să-i pronunţe denumirea corect, totuşi ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă şi pregătiri decât sărbătorile tradiţionale, cum sunt Crăciunul şi Paştele. Potrivit unor date oferite de către „The Greeting Card Association”, aproximativ un miliard de felicitări sunt trimise anual în întreaga lume în preajma Sf. Valentine poziţionând această sărbătoare pe locul doi după sărbătoarea Crăciunului.

Oare avem nevoie de o zi specială ca să ne arătăm sentimentele faţă de o persoană dragă nouă? Oare nu-i putem dărui o floare sau în orice zi nu-i putem face un cadou? Doar o iubim permanent, dacă este vorba de o dragoste curată. Dumnezeu ne-a creat dintr-un sentiment puternic, numit iubire. Iubirea sinceră, castă şi puternică ce uneşte sufletele curate a doi tineri nu are nevoie nici de o zi specială, nici de bileţele şi nici de cadouri pentru a fi declarată. Această iubire se simte şi se trăieşte. Doar iubirea desfrânată – deci pasageră şi nesinceră – are nevoie de astfel de artificii pentru a supravieţui.

Sfinţii Părinţi sunt împotriva iubirii amestecate cu păcatul desfrânării. Sfântul Ioan Gură de aur spune: „Este un fel de a te uita la o femeie, aşa cum se uită cei cu inimă curată. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poftă”. Ori, „Ce altceva este Ziua sf. Valentin decât un îndemn la desfrâu?”, spunea Părintele Arsenie Boca.

Iisus Hristos ne spune: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 18-20).

În final, consider că îndemnul Ieromonahului Savatie Baştovoi e unul de mare povaţă. Acesta ne înduplecă, astfel: „Nu trebuie să primim şoaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, sa-l urâm cu adevărat, după cum şi el a urât desfrânarea noastră. Desfrâul a început să fie acoperit şi justificat cu numele lui Valentin, mucenicul creştin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.”

Material de Magdalena Bortă
Sursa: www.tineretulortodox.md