În preajma sărbătorii închinate Sf. Apostoli Petru şi Pavel, dar şi cu ocazia zilei de naştere a părintelui-paroh Prot. Mitr. Pavel Borşevschi, am poposit la Biserica „Sf. M. Mc. Dumitru” din sectorul Botanica al capitalei. Era o zi plină de soare şi forfotă prin curtea sfântului lăcaş. În biserica centrală meşterii schimbau pardoseala, în paraclis un grup de creştini se rugau, câţiva tineri petreceau în bibliotecă, un slujitor discuta în spatele bisericii cu un grup de invalizi în cărucioare cu rotile, la bucătărie se pregăteau bucate pentru nevoiaşi, la atelierul de lemnărie câţiva copii încercau să pună în materie sentimentele trăite… Cam aşa arată parohia „Sf. Dumitru” în fiecare zi, fiind deschisă spre închinarea credincioşilor, dar şi săvârşindu-se servicii divine de dimineaţa până seara. De-a dreptul este o parohie model, unde abundă viaţa duhovnicească. Sute de credincioşi păşesc zilnic pragul acestei biserici pentru a primi hrana sufletească.
Inima bisericii este părintele Pavel, care ştie să adune în jurul său oameni, care te face să iubeşti lumea şi-ţi trezeşte poftă de viaţă în duhul Evangheliei. Probabil aşa se manifestă dragostea, când uiţi de sine şi trăieşti cu problemele şi necesităţile celor din jur. Anume astfel se recomandă părintele Pavel, care mereu te întâmpină cu zâmbet, are timp să te asculte, să te laude, să te încurajeze şi să te facă dornic de a trăi frumos viaţa.
Dar popasul nostru nu a fost deloc întâmplător, pentru că aflându-ne în preajma sărbătorii închinate Sfinţilor Apostoli, am auzit că în curând în vecinătatea parohiei se va înălţa şi un centru de zi pentru copii cu un paraclis închinat Sf. Petru şi Pavel.
Anume prin activităţile cu copiii şi tinerii este cunoscută parohia, care prin vlăstarele în creştere pulsează viaţă şi ne dă speranţe, că vom avea o generaţie cu frică de Dumnezeu.
Gândul părintelui de a oferi celor din familii socialmente vulnerabile un sprijin şi o mână de ajutor este vrednic de apreciere şi de urmat pentru noi, cei care ne scufundăm în propriile griji, uitând de aproapele nostru.
Poate că nu putem ajuta mai cu nimic la realizarea acestei nobile iniţiative, dar am venit, în primul rând, cu inima curată şi cu un „Doamne ajută!”
Nădăjduim că sfintele lăcaşuri vor reveni în albia de odinioară, când credincioşii primeau nu doar hrană lăuntrică, dar îşi împărtăşeau bucuriile şi scârbele, îşi găseau prieteni şi erau ghidaţi în viaţa de zi cu zi.
La acest praznic închinat lăudaţilor Apostoli, vrem să-i aducem alese felicitări şi părintelui Pavel, care îşi serbează ocrotitorul ceresc, dorindu-i mulţi ani şi cât mai multă vlagă în ascultările pe care i le-a dat Cel de Sus.
a consemnat Nicolae Cîrlig
