În anul 1087, în timpul domniei împăratului Alexie Comnenul, şi cînd pe scaunul patriarhal se afla Nicolae Gramaticul, trupul acestui minunat sfînt a fost adus din Cetatea Mirelor din Lichia în oraşul Bari din Italia. Acestea s-au întîmplat din cauza atacurilor musulmane asupra cetăţii Mirelor Lichiei. Sfîntul s-a înfăţişat în vis înaintea unui cinstit preot din Bari şi i-a poruncit ca sfintele sale moaşte să fie aduse în acest oraş. La acea vreme Bari era un oraş ortodox ce avea un Patriarh ortodox. În timpul mutării cinstitelor moaşte multe minuni s-au lucrat, fie prin atingerea lor, fie de la mirul care ieşea cu îmbelşugare din ele. Tot în această zi se mai pomeneşte şi minunea pe care a lucrat-o Sfîntul Nicolae cu regele sîrb Ştefan din Deceani. Aceasta a fost cînd Sfîntul Nicolae i-a dat înapoi vederea Regelui Ştefan.
Cântare de laudă la Sfântul Nicolae
Ştefan cel orb pe cîmpul oilor doarme,
Şi în vis el este chinuit fără-ncetare.
Ochii lui sînt însîngeraţi, el tremură cu trupul:
Cu adevărat moartea este mai bună
Decît o asemenea viaţă.
Tot atunci însă un om îi apare în faţă,
Îmbrăcat cu slavă, cu lumină cerească.
„Nicolae al Mirelor Lichiei sînt, iar pe tine te-a ales Domnul.
Priveşte la mîna dreapt-a mea, Ştefane,
Iată, ochii tăi eu îi ţin în ea.
Ochii pe care tu nu-i ai la mine se află.
Eu ţie ţi-i voi da cînd Domnul mi-o va porunci.”
Cinci ani s-au scurs, cinci ani de întuneric
Pentru regele sîrb Ştefan.
Dar el credea fierbinte în Sfîntul ce i se arătase:
„Nicolae Sfîntul la mine va veni,
El va mai veni o dată şi cu-a Domnului voie, mă va ajuta. ”
Astfel cugeta Ştefan, rugîndu-se-n biserică,
Cu lacrimi rugîndu-se Sfîntului lui iubit.
Astfel şezînd în a sa strană,
Iată Nicolae Sfîntul i se arată din nou!
Sfîntul în dreapta sa ţine cei doi ochi ai săi.
„lată, o rege, ceasul bucuriei tale a sosit!
În Numele Domnului, Cel Care dă orbilor vedere,
Cu ai tăi ochi vezi acum şi strigă : „Slavă lui Dumnezeu!”
Sfîntul rege Ştefan ochii îşi atinge,
Dînd ca pe un văl de pe ei la o parte întunericul care îi acoperea.