Declarația neascultării canonice

În data de 19 februarie a.c. pe pagina web aparatorul.md a fost publicată o declarație de nesupunere canonică față de Arhiereul locului. Aceasta nesupunere se manifestă prin nepomenirea la slujbele divine în două mănăstiri (Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” s. Răciula, r. Călărași, și Mănăstirea „Pantanassa” s. Dobrogea, mun. Chișinău), precum și a douăsprezece preoți începând cu data de 14.02.2016.¹

Aceștia în frunte cu prot. mit. Anatol Cibric paroh al bisericii „ Sf. Cuv. Parascheva” orașul Chișinău, motivează nesupunerea (nepomenirea) prin acuze indirecte de ecumenism atât IPS Vladimir Mitropolit al Moldovei, cât și a Sfântului Sinod întrunit în data de 2-3 februarie, anul curent la Moscova.

În declarația sus menționată se cere:

• abrogarea primelor trei puncte din hotărârile Sfântului Sinod.
• revizuirea documentelor pregătite pentru Marele Sinod Panortodox.
• neaprobarea comunicatului Preafericitului Patriarh Kiril și al Papei de la Roma din data de 12.02.16.²

În caz de neîndeplinire al acestor puncte ei vor sluji și asculta doar de episcopii care le împărtășesc declarația (schisma).

Neascultarea canonică a rebelilor se bazează pe a doua parte din canonul 15 sin. I-II, Constantinopol an. 861. Nedorind să arate prima parte a acestui canon într-un fel selectând doar ceea ce le convine din Sfintele Canoane.

 Aducem citire canonul integral:

„Cele ce sunt rânduite pentru prezbiteri, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vre-un prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea prin propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia precum este hotărât și rânduit în dumnezeiască slujbă tainică. Și mai înainte de înfățișarea în fața sinodului și de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s- au hotărât și s- au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schism și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart cu sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osîndit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește adică de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică. Unii ca aceștia nu numai că se vor supune certării canonicești, desfăcându- se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcope chiar înainte de cercetarea sinodicească, și se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi și pe pseudoînvățători și nu rupt cu schism unitatea Bisericii ci s-au silit să izbăvească Biserica de schism și de dezbinări.³

Din prima jumătate a acestui canon se prevede caterisirea preotului (prezbiterului), episcopului și mitropolitului care ar îndrăzni să se îndepărteze și să nu pomenească numele propriului său patriarh. Se admite nesupunerea doar în urma osândirii patriarhului de către Sfântul Sinod (judecata mitropoliților) sau când în mod public se propovăduiește o erezie. În primul rând e de menționat faptul că acest canon se referă la schisma față de patriarh, în al doilea rând chiar dacă am prezentat canonul respectiv ca învinuire adusă ÎPS Mitropolit Vladimir, e de notat că Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova niciodată n- a promovat și propovăduit public sau sub altă formă ecumenismul. La toate astea canonul de față reînnoiește și reîntregește prevederile canoanelor 13 și 14, al aceluiași sinod, canoanele menționate în declarația neascultării și argumentată doar parțial de Ep. Nicodim (Milaș). ⁴

Din tâlcuirea canonului 13 reiese sancționarea cu caterisirea și lipsirea de toată demnitatea ierarhică, preotul sau diaconul care nu se supune episcopului înainte de a se fi pronunțat sentința definitivă a Sinodului asupra infracțiunilor de care este acuzat episcopul.

 Canonul 13 spune :
„ Cel viclean aruncând în Biserica lui Hristos sămânța neghinei eretice, și acestea văzându- le tăiate din rădăcina cu sabia Duhului a venit pe calea spre viclenie, apucându- se să desparta Trupul lui Hristos prin nebunia schismaticilor. Dar Sfântul Sinod zâticnind (zădărnicind) desăfârșit aceasta viclenie a lui, a hotărât că dacă de acum înainte vriun prezbiter sau diacon va osîndi pe episcopul său pentru oarecare vinovăție, înainte de sinodicească judecată și cercetare și de osîndorea lui desăvârșită ar îndrăzni să se depărteze de la comuniuneacu acela și numele lui nu- l va pomeni la sfintele rugăciuni ale liturghiilor, precum s- a predanisit Bisericii, acela să se supună caterisirii și să se lipsească de toată demnitatea ieraticească. Căci cel ce este rînduit în ceata prezbiterială și își atribuie pripit judecata mitropoliților și osândește însuși mai înainte de judecată după chibzuința sa, pe părintele și pe episcopul său, acela nu este vrednic nici de demnitatea prezbiteriei, nici de numele de prezbiter. Iar cei ce vor urma acestuia, de vor fi dintrei cei ierosiți și ei să cadă din demnitatea lor; iar de vor fi monahi sau mireni desăvârșit să se afurisească din Biserica, până când, desfăcând legătura cu schismaticii, se vor întoarce la episcopul lor propriu.”⁵

Conform prevedirilor acestui canon episcopul poate fi judecat doar de mitropoliți și nu de o adunare generală a Mitropoliei Moldovei. Iar din nota bibliografica numărul 17 a declarației denotă că Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse n-ar avea legitimă putere pentru aplanarea acestei neînțelegeri și învinuiri nefondate de erezie al Arhiereului  locului. În concluzie se poate spune că grupul celor 12, prin declarația publică, nepomenirea ierarhului legitim și canonic, neascultare, calomnie și nesupunere canonică se fac vinovați de încălcarea următoarelor canoane:

1. 31, ap.- Osândirea schismei.
2. 55, ap.- Pedepsirea pentru defăimarea episcopului.
3. 6, sin. II, ecu.- Nu oricine poate pârî pe episcop.
4. 18, sin.IV, ecu.- Osânda conspirației.
5. 34, Trulan (Constantinopol, an 691-692) – Osânda conspirației și a uneltirii.
6. 6, Gangra ( an. 340) -Schisma și osânda ei.
7. 5, Antiohia (an. 341)- Schisma.
8. 13, 14, 15,( Constantinopol , an. 861)– Schisma față de episcop, mitropolit și patriarh.

Iar monahii mănăstirilor  trebuie să țină următoarele canoane:

1. 4, sin.IV, ecu.- Monahii se supun jurisdicției erarhiei bisericești.
2. 8, sin. IV, ecu- Orice cleric să fie sub jurisdicția unui episcop.

Nerespectarea acestor canoane prevăd caterisirea sau afurisirea în urma sentinței Judecății Bisericești. Astfel nepomenirea și respectiv neascultarea în continuare de ierarhul legitim, va atrage după sine inevitabil pedeapsa stabilită de canonul 13, a sin. I-II, Constantinopol, an. 861.

NOTE:

• Vezi portalul „Moldova Ortodoxă” din 19.02.16, de pe http://ortodox.md
• http://www.aparatorul.md din 19.02.16.
• Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii, Arhd. Prof. Dr. Ioan N. Floca, pag. 345.
• http://www.aparatorul.md din 19.02.16, alin. 5.
• Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii, Arhd. Prof. Dr. Ioan N. Floca, pag. 347.