Acesta a trăit pe vremea tiranilor împăraţi Diocletian şi Maximilian (284-305) şi a strălucit mai înainte în viaţa pustnicească şi, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut arhiereu.
Şi, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creştinătatea şi propovăduind cu îndrăzneală si cu glas slobod dreapta credinţă, a fost prins de mai marii cetăţii Lichiei si dându-l la osândă şi la cazne l-au închis în temniţă, împreună cu alţi creştini. Şi de vreme ce marele şi bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut împărat al romanilor, cei ce erau închişi au fost sloboziţi din legături şi, cu ei împreuna, a fost slobozit şi marele Nicolae. Şi, mergând la Mira, n-a trecut multă vreme şi s-a strâns de către marele Constantin, întâiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae. Şi i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vieţii sale. Scos-a din temniţă pe trei oameni năpăstuiţi, care prinzând de veste că sunt osândiţi pe nedrept, au chemat pe Sfântul în ajutor, ca, precum a izbăvit pe cei din Lichia, aşa şi pe dânşii să-i izbăvească. Pentru aceasta, dar, Sfântul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a arătat in vis împăratului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreaptă ce făcuse oamenilor la împăratul, iar pe împărat l-a înştiinţat cu amânuntul, arătându-i că erau nevinovaţi, paraţi din pizma. Si aşa prin visul acesta i-a izbăvit din primejdia tăierii. Şi alte multe minuni făcând, păstorea dumnezeieşte pe dreptcredinciosul său popor.
Deci, venind la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul, neuitând, nici după moarte, turma sa, ci în toate zilele dând cu îndestulare ale sale faceri de bine celor lipsiţi şi izbăvindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoi. Încă şi până astăzi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucrează minuni şi cei ce-l roagă cu adevărată şi ne-îndoită credinţă, nu numai mici binefaceri, ci şi minuni mari dobândesc. Din anul 1087, luna mai în 9 zile moaştele Sfântului Nicolae se afla la Bari, în sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mâinile musulmanilor. Acolo ele sunt în mare cinste din partea credincioşilor, care vin la el, cu credinţă, din toate părţile creştinătaţii.