În dimineaţa de 25 ianuarie 2013 dangătul nostalgic şi profund al clopotului mare al sfintei mănăstiri „Naşterea Maicii Domnului” din Curchi a vestit trecerea la cele cereşti a venerabilului părinte schiarhimandrit VAVILA (Ciobanu).
Deseori, vorbindu-le părinţilor de la mănăstirea Curchi despre nevoinţele monahale şi calvarul totalitarismului ateist care a cuprins cu înverşunare sfintele mănăstiri ale ţării în secolul trecut, părintele VAVILA amintea crîmpeie şi din viaţa sa zbuciumată, dar închinată cu dăruire lui Hristos şi Sfintei sale Biserici Drept-măritoare.
S-a născut la data de 1 ianuarie 1920 într-o familie de creştini blagocestivi şi iubitori de Dumnezeu din s. Mereni, r. Vadul lui Vodă.
În primăvara anului 1934 absolveşte şapte clase, iar mai tîrziu în 1943, neînfricîndu-se de vitregiile şi orgiile războiului, învăluit fiind de dragostea slujirii călugăreşti este primit ca ascultător în mănăstirea „Înălţarea Domnului” din Hîrjauca.
Doi ani mai tărziu, în 1945 este tuns în monahism, iar în anul 1946 este hirotonit ierodiacon.
La data de 25 decembrie 1948, de ziua prăznuirii Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei este hirotonit ieromonah în biserica de iarnă cu acelaşi hram al mănăstirii Hîrjauca.
La 20 iunie 1951 este desemnat în calitate de stareţ al mănăstirii „Înălţarea Domnului” din Hîrjauca, fiind ultimul stareţ al mănăstirii pînă la închiderea acesteia.
În 1956 pentru faptul că s-a împotrivit cu dîrzenie semnării actului de închiderea mănăstirii, este eliberat din funcţia de stareţ, oprit de a săvîrşi cele sfinte pentru o perioadă de 5 ani şi transferat pentru ascultare la mănăstirea Dobruşa, apoi la Saharna.
A simţit bietul părinte în acea perioadă şi izul, dar şi mila închisorilor.
A mărturisit adevărul dumnezeiesc şi după gratii, printre alţi camarazi de închisoare, numărîndu-se şi Înalt Prea Sfinţitul CORNELIU, Mitropolit al Talinului şi al întregii Estonii, iar mai tîrziu ierarhul aminteşte de numele părintelui VAVILA în cartea sa „Memorii”.
În perioada cînd aşezămintele noastre monahale au fost uzurpate şi trecute cu „multă grijă” în bezna nepăsării de către bolşevicii militanţi părintele VAVILA a lucrat în colhoz, ajutînd oamenii cu povaţa şi sfaturile sale duhovniceşti.
Apoi a fost rînduit să slujească în mai multe parohii de la noi din Republică.
Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut în nevoinţă, regăciune şi ascultare jertfelnică în liniştea neasemuită a străvechii noastre lavre moldoveneşti „Naşterea Maicii Domnului” din Curchi.
Privirea-i clară, vocea-i blajină şi sfătoasă, îndemnurile creştineşti izvorîte din neobosita sa inimă de monah necăjit vor domina multă vreme sufletele trăitorilor monastici, a preoţilor şi creştinilor care l-au cunoscut şi i-au urmat neîntîrziat sfatul.
Dumnezeu l-a iubit şi l-a ajutat pe acesta ce s-a nevoit cu totală dedicaţie în via Bisericii lui Hristos, binecuvîntîndu-i şi vîrstă patriarhală de 93 ani.
Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladmir, slujba de înmormântare va fi oficiată de către Prea Sfințitul Episcop Ambrozie de Neftekamesk și Birsk, duminică, 27 ianuarie la mănăstirea Curchi.
Dumnezeu să-l rînduiască în ceata drepţilor!