Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

miercuri, 16 aprilie, 2014

Veniţi de luaţi Lumină!

Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove îndeamnă slujitorii şi credincioşii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova, să vină în seara Sâmbetei Paştelui în scuarul Catedralei Mitropolitane din Chişinău pentru a lua Lumină din Focul Haric care se aprinde în preajma măreţului Praznic în biserica Învierii din Ierusalim.

Îi aşteptăm pe toţi binecredincioşii creştini, ca pătrunşi de evlavie şi dragoste de Dumnezeu să ia din această neasemuită sfinţenie pentru întărire duhovnicească şi ferire de năpaste, dar şi pentru a mărturisi astfel marea minune a Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În mod tradiţional, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir se va deplasa în Ţara Sfântă pentru a aduce binecuvântata Lumină şi pe meleagurile noastre.

***

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim

În fiecare Sâmbătă Mare, cu ocazia Paştelui Ortodox, în Biserica Învierii din Ierusalim are loc marea minune a Sfintei Lumini, care uimeşte, bucură şi dă credinţă celor care se învrednicesc să fie acolo în acel moment. Minunea adevereşte, în fiecare an, că adevărata sărbătoare a Învierii Domnului este cea ţinută de Biserica Ortodoxă.

1. PREGĂTIREA SFÂNTULUI MORMÂNT

Sâmbătă dimineaţa, înainte de slujba Învierii, are loc o verificare minuţioasă a Mormântului. La această verificare participă reprezentanţi ai tuturor cultelor creştine prezente la Ierusalim, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor statului Israel. Scopul este acela de a verifica să nu existe nici o sursă de foc Sfântul Mormânt. Mormântul este apoi sigilat cu un sigiliu din ceară.

Cultele prezente la Ierusalim (copţii, armenii, maroniţii şi alţii) sunt foarte atente la această procedură. Interesul lor are o anumită motivaţie. Dacă într-un an nu ar avea loc minunea Sfintei Lumini atunci când Patriarhul Ortodox oficiază slujba, atunci ei ar putea revendica anumite drepturi cu privire la Sfântul Mormânt.

2. SLUJBA SFINTEI LUMINI

Slujba are loc la ora 12:00 şi are trei părţi: Litia, intrarea Patriarhului în Sfântul Mormânt şi rugăciunile Patriarhului pentru venirea Sfintei Lumini.

La amiază, Patriarhul ortodox al Ierusalimului, însoţit de episcopi, preoţi şi diaconi şi de Patriarhul armean, intră în Sfântul Mormânt în bătaia clopotelor. Înaintea Patriarhului, păstrătorul Sacristiei Sfintei Biserici duce candela care e mereu aprinsă şi care este stinsă în acea zi pentru a se reaprinde de la Sfânta Lumină. Din Biserica Sf. Ap. Iacob, Patriarhul intră în altar şi se aşează pe scaunul patriarhal. Apoi reprezentanţii armenilor, arabilor, copţilor şi ai altora trec şi sărută mâna Patriarhului pentru a putea primi Sfânta Lumină. Dacă nu sărută mâna Patriarhului ortodox, ei nu au dreptul să primească Sfânta Lumină din mâinile lui. Imediat după aceea începe Litia, când credincioşii înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt şi se opresc în faţa Mormântului unde stau oficialii.

După Litie, Sfântul Mormânt este desigilat iar Patriarhul se dezbracă de vesmintele patriarhale. El rămâne în haina albă de preot şi este percheziţionat de guvernatorul Ierusalimului şi de seful Politiei, în faţa tuturor pentru ca toată lumea să vadă că nu are nici o sursă de foc asupra lui.

După aceea, Patriarhul ia făcliile (stinse) şi intră în Sfântul Mormânt împreună cu paznicul armean. Toate candelele sunt stinse şi nu e nimic aprins în Sfânta Biserică sau în Sfântul Mormânt.

3. CUM APARE SFÂNTA LUMINĂ

În interiorul Sfântului Mormânt, Patriarhul cade în genunchi şi rosteşte rugăciunile prin care îl roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să trimită Sfânta Lumină ca dar al sfinţirii pentru popor. Apoi, într-o linişte absolută, în timp ce Patriarhul se roagă, un vuiet se aude şi aproape simultan sclipiri alb-albăstrii apar de peste tot, ca şi cum milioane de aparate foto ar clipi în acelaşi timp. Toate candelele se aprind miraculos. Sfânta Lumină aprinde deodată făcliile pe care le tine Patriarhul, precum şi lumânările multora din biserică. Mulţimea izbucneşte în urale în timp ce lacrimi de bucurie se preling din ochii tuturor.

Timp de câteva minute Sfânta Lumină nu are caracteristicile focului şi păstrează o tentă aparte. Aceasta durează câteva minute după ce Patriarhul iese din Sfântul Mormânt şi dă Lumina poporului. Oricine poate atinge focul celor 33 de lumânări fără să se ardă. După aproximativ o jumătate de oră, flacăra devine obişnuită (fierbinte).

4. DE CÂND DATEAZĂ MINUNEA

Prima mărturie scrisă despre Sfânta Lumină datează din veacul al patrulea, dar sunt şi autori care vorbesc despre evenimente petrecute în primul veac. Astfel, Sfinţii Ioan Damaschinul şi Grigore de Nisa povestesc cum Apostolul Pavel a văzut Sfânta Lumină în Sfântul Mormânt după învierea Mântuitorului. Monahul rus Daniel povesteşte, la anul 1106, despre minunea Sfintei Lumini şi despre ceremoniile legate de aceasta, într-o manieră foarte detaliată. El arată că Patriarhul merge în Biserica Învierii cu două lumânări. Acolo îngenunchează în faţa lespezii pe care a fost aşezat Mântuitorul după coborârea după Cruce. Rosteşte rugăciuni şi în acel moment se petrece minunea. Lumina apare chiar din lespede – o lumină albăstruie, greu de descris, care în cele din urmă aprinde candelele cu untdelemn şi lumânările Patriarhului. Aceasta este Sfânta Lumină, care iese din Mormânt şi aprinde şi lumânările credincioşilor din biserică. Începând din veacul al patrulea şi până în ziua de azi, diferite surse relatează acest eveniment impresionant. Din aceste surse se trage concluzia că minunea are loc în acelaşi loc, în aceeaşi zi şi în acelaşi cadru liturgic ortodox de-a lungul vremii.

Numai Patriarhul ortodox are puterea să slujească la această slujbă. Au fost încercări din partea altor religii să realizeze această minune, însă nu au reuşit. De exemplu, în anul 1579, conform mărturiilor istorice, armenii au dat bani sultanului Murat IV pentru a li se da voie să intre în Biserica Învierii şi să ţină ei slujba de Înviere. Sultanul le-a dat voie, iar armenii au pătruns în biserică şi au încuiat uşile, lăsându-i pe ortodocşi afară. Cuprins de disperare la vederea celor întâmplate, Patriarhul Ortodox a îngenuncheat pe treptele bisericii şi s-a rugat lângă una dintre coloane. În timp ce se ruga, coloana de lângă el s-a despicat, lăsând lumina să vină afară prin fisură şi să aprindă făcliile Patriarhului. Coloana există şi astăzi.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut minunea din minaretul moscheii de peste drum, s-a decis pe loc să abandoneze mahomedanismul şi să creadă în Hristos. Văzând minunea, el a strigat: „Mare este credinţa creştinilor! Unu este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor! Cred în Hristos cel înviat din morţi. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu”.

Ceilalţi musulmani, văzând convertirea lui credinţa creştină, au pus mâna pe el şi l-au decapitat. Moaştele lui sunt păstrate până astăzi în Mănăstirea Fecioarei Maria din Ierusalim.

Musulmanii, care nu cred în jertfa şi învierea lui Hristos, au încercat în mai multe rânduri să pună piedici în calea minunii. Binecunoscutul istoric musulman Al Biruni scrie: „Un guvernator musulman a înlocuit fitilul lumânărilor cu sârmă din aramă, ca lumânările să nu se poată aprinde. Când a venit însă focul, arama s-a aprins.”

Aceasta nu a fost singura încercare. Cronicarul englez Gautier Vinisauf descrie ce s-a petrecut la anul 1192.

„În 1187, sarazinii sub conducerea sultanului Salah ad-Din au cucerit Ierusalimul. În acel an, sultanul a vrut să fie şi el prezent la slujbă, deşi nu era creştin. La sosirea sa, focul a venit în mod minunat şi toţi cei de faţă au rămas miraţi. Sarazinii au spus că focul a venit printr-o înşelătorie pusă la cale de creştini. Salah ad-Din, dorind să arate vicleşugul, a stins candela pe care o aprinsese Lumina, dar candela s-a reaprins imediat. A stins-o şi a doua oară şi a treia oară, dar de fiecare dată candela s-a aprins la loc. Văzând aceasta, sultanul a strigat cu glas profetic: ‘Da, curând voi muri sau voi pierde Ierusalimul.'”

Sfânta Lumină simbolizează şi ne aminteşte într-un mod miraculos de învierea lui Hristos. Este o minune trimisă de Dumnezeu de-a lungul veacurilor din însăşi Lumina Lumii care este Hristos. Ştiinţa nu poate explica această minune şi, în semn de respect, nici nu a încercat să o explice. Cine ar putea însă explica o minune adevărată?

5. CHESTIUNEA AUTENTICITĂŢII MINUNII

Ca la orice altă minune, sunt mulţi care nu cred în ea şi afirmă că aceasta ar fi de fapt o înşelătorie pusă la cale de ortodocşi. Ei cred că Patriarhul are cu el o brichetă, atunci când intră în Sfântul Mormânt. Totuşi, aceste supoziţii nu ţin seama de mai multe aspecte. Chibriturile şi brichetele sunt invenţii recente. Acum o sută de ani, să aprinzi un foc dura mult mai mult decât cele câteva minute pe care le petrecea şi le petrece Patriarhul înăuntru. Alţii spun că există o candelă deja aprinsă înăuntru, de la care el aprinde lumânările, dar autorităţile locale (evrei, deci necreştini) verifică şi arată că nu există nici o sursă de lumină în Sfântul Mormânt.

Bogdan Mateciuc

Sursa: odaiadesus.ro