Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

joi, 11 iulie, 2013

Vă invităm să participaţi la Drumul Crucii şi al Pocăinţei în jurul Chişinăului

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, între 19 şi 20 iulie 2013, în jurul Capitalei ţării noastre se va săvârşi tradiţionalul Drum al Crucii şi al Pocăinţei.

Drumul Crucii va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 19 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa lângă Porţile Oraşului, va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului” (Ciocana) – 11.00, „Învierea Domnului” (Cimitirul „Sf. Lazăr” – „Doina”) – 15.00, „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” (Durleşti) – 21.00, „Sf. Cuv. Parascheva” (Institutul Oncologic) – 24.00, unde se va săvârşi sfânta Liturghie, şi se va încheia pe 20 iulie, ora 7.30, cu un Tedeum de mulţumire la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”.

Cu noi este Dumnezeu!

Pentru iertarea păcatelor şi primirea binecuvântării lui Dumnezeu, pe parcursul procesiunii va fi înălţat un Te-Deum de pocăinţă, al cărui text Vă invităm să îl imprimaţi şi să-l împărţiţi rudelor şi cunoştinţelor Dumneavoastră, pentru a-l citi în timpul Drumului Crucii:

Te Deum

de pocăinţă

 întru Slava Sfintei Treimi

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Prea Sfântă Treime…

Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm (de 3 ori).

Psalmul 90

Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Zice-va Domnului: Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul turburător. Cu spatele Sale va umbri ţie şi sub aripile Lui vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare şi de dracul cel de amiază-zi. Cădea-va despre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, şi spre tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Că Tu Doamne, nădejdea mea, pre Cel Preaînalt ai pus scăpare Ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia întru locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei încăleca şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pre el. Acoperi-l-voi pre el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pre el, cu dânsul sunt în necaz, scoate-l-voi pre dânsul şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umplea pre el şi-i voi arăta lui mântuirea Mea.

Slavă… Aliluia…

Ectenia mare:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bună-starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica (mănăstirea) aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru toţi patriarhii ortodocşi şi pentru domnul nostru Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru domnul nostru Înalt prea sfinţitul mitropolit Vladimir, pentru (episcopul locului), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul Domnului să ne rugăm.

Pentru de Dumnezeu păzită ţara noastră, de Dumnezeu iubitoare stăpânire şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna-întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă păcătoşilor robilor Săi, celor ce întru pocăinţă la Dânsul acum scăpăm, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu ne lase pe noi până în sfârşit, pentru păcatele noastre, pentru numele Său şi să nu strice aşezământul Său şi să nu depărteze mila Sa de la noi, Domnului sa ne rugăm.

Pentru ca să mântuiască din nevoi sufletele noastre şi să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească pe săracii Săi oameni de sila vrăjmaşilor celor tari şi sufletele scăpătaţilor, cărora nu este ajutor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să îşi aducă aminte de adunarea Sa pe care o a câştigat din început şi să izbăvească moştenirea Sa de toate năvălirile vrăjmaşilor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca degrab să ne izbăvească din primejdii şi pe cei ce ne urăsc să-i înţelepţească, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta,  curata,  preabinecu-vântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Dumnezeu este Domnul este Domnul şi S-au arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Mărturisiţi-vă Domnului că este bun că în veac este mila Lui.

Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pre ei.

Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut  în capul unghiului; de la Domnul s-au făcut aceasta şi este minunat întru ochii noştri. 

Tropar, gl .4

Degrab să ne întâmpine pre noi îndură-rile Tale Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pre noi şi curăţeşte păcatele noastre, pentru numele Tău.

Condac, gl. 4

Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bună voie, norodului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe poporul nostru binecredincios, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău inaintea Ta am făcut, ca să te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spala-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pre cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viţei.

Canonul de pocăinţă

al Sf. Tihon de Zadonsk

Cântarea 1, glasul 6

Irmosul:

Ca pre uscat umblând Israil / cu picioarele prin adânc,/ pre prigonitorul faraon văzându-l înecat a strigat,/ lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşătoarea zi a Judecăţii; ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale, ca David mă rog Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viaţă. Că mânecă duhul meu la biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul spurcat; ci, ca un Îndurat, curăţeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Atotţiitorule Doamne, văd cât de mult pot lacrimile: pre Iezechia din porţile morţii l-ai scos, pre păcătoasă de mulţimea păcatelor ai slobozit-o, pre vameş mai mult decât pre fariseu l-ai îndreptăţit, şi mă rog: cu ei, socotindu-mă, miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În cărările mântuirii îndreptează-mă, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire toată viaţa am cheltuit; ci, cu rugăciunile Tale, curăţeşte-mă de toată necurăţia.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Nu este sfânt,/ precum Tu, Doamne Dumnezeul meu,/ Carele ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi Bunule,/ şi ne-ai întărit pre noi / pre piatra mărturisirii Tale.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Ca fiul cel pierdut am venit şi eu, Îndurate, cheltuind întreaga mea viaţă şi risipind bogăţia pe care mi-ai dat-o, Părinte: primeşte-mă pre mine, ca cu mulţumire să Te preaslăvesc.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Braţele părinteşti acum le-ai întins, Doamne, primeşte-mă şi pre mine ca pre cel desfrânat, Îndurate, ca cu mulţumire să Te preaslăvesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slavă Ţie, Celui ce nu m-ai pierdut până acum; slavă Ţie, Celui ce ai răbdat greşelile mele! Dar primeşte-mă pre mine, care mă întorc, Multmilostive Părinte, Fiule Unule-născut, Duhule Sfinte, Ziditorule şi Domnul meu, miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Arătând asupra mea, Dumnezeule, toată bunătatea, treci cu vederea mulţimea păcatelor mele, ca un Făcător de bine, cu ale Maicii Tale Dumnezeieşti rugăciuni.

Iară şi iară…

Că Tu eşti Dumnezeul nostru…

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Hristos este puterea mea,/ Dumnezeu şi Domnul,/ cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând:/ din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Vai mie, cine voi fi, ce voi face, păcatul făcând şi de Stăpân netemându-mă eu, neruşinatul, pentru aceasta osândit sunt înainte de judecată. Dreptule şi Bunule Judecător, întorcându-mă, mântuieşte-mă pre mine, care mai mult decât toţi oamenii Te-am mâniat pre Tine.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Am greşit, Doamne, greşit-am înaintea Ta, curăţeşte-mă pre mine! Căci nu este altul între oameni, pe care nu l-aş fi întrecut cu păcatele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se mântuiască, Tu mă cheamă şi mă primeşte, ca un Bun, pre mine, cel ce mă pocăiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Doamne, toţi se înspăimântă şi se cutremură de puterea feţii Tale, cad înaintea Ta, Cel ce eşti fără de moarte, Ţie mă rog, Sfinte, mântuieşte sufletul meu cu rugăciunile Maicii Domnului şi ale sfinţilor Tăi.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule/ sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste/ mă rog, luminează-le/ ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu/ pre Tine, adevăratul Dumnezeu/ Care chemi din negura greşalelor.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Lepădat în bezna adâncă a desfătărilor, chem adâncul milostivirii Tale, Cârmuitorule, mântuieşte-mă pre mine.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Izvorule al Milostivirii, dă-mi acum umilinţă şi suspinare, ca să plâng nemărginitele mări ale fărădelegilor mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Timpul vieţii mele este scurt, plin de boli şi viclenii, dar primeşte-mă întru pocăinţă şi mă cheamă întru cunoştinţă, ca să nu fiu pradă, nici hrană celui rău, Doamne, Însuţi îndură-Te de mine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu eşti arma noastră, şi zid, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Tu eşti apărătoarea celor ce vin la Tine, şi acum spre rugăciune Te îndemn, ca să mă mântuiesc de vrăjmaşii mei.   

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Marea vieţii/ văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor/ la limanul Tău cel lin, alergând strig către Tine/ scoate din stricăciune viaţa mea/ Multmilostive.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Milostiveşte-Te, mântuieşte-mă, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă, Cel ce pre îndrăciţi cu cuvântul i-ai tămăduit, şi mie, ca tâlharului, spune-mi cu glas milostiv: amin, zic, ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai, unde vei intra întru slava Mea.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Roade vrednice de pocăinţă să nu ceri de la mine, căci tăria mea a sărăcit întru mine.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Dăruieşte-mi inimă înfrântă, sărăcie duhovnicească, ca să Ţi le aduc Ţie pre acestea ca pe o jertfă bineplăcută, Unule Mântuitorule.

Slavă tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am îndrăzneală, Iubitorule de oameni, să privesc şi să văd nesfârşita înălţime, greşind la cer, nici să mă numesc fiul Tău, eu, desfrânatul, dar fii milostiv mie, cel ce ai nesfârşită milă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pre Judecătorul, pre Care L-ai născut, Fecioară Marie, roagă-L ca în ceasul judecăţii să mă miluiască şi să mă mântuiască, Curată, una Mijlocitoare a neamului omenesc.

ACATIST

CĂTRE ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU,

LA VREME DE NECAZ SAU ISPITA

Condacul 1

Mare Apărător şi Doamne, bucuria şi mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu acolo se stinge orice întristare, iar unde Tu nu eşti – orice bucurie este deşartă. Caută spre mine păcătosul, cel ce pier în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii Tale ca să strig Ţie: Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Icosul 1

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, pentru mântuirea omului căzut nu Te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, apoi scuipări, batjocoriri şi moarte ruşinoasă ai răbdat, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti bun şi Iubitor de oameni. Cugetând la acestea, îndrăznesc să vin către Tine şi cu lacrimi să mă rog :

Doamne, Dumnezeul meu, Milosârdnicul meu Mântuitor, mântuieşte-mă pe mine cel ce pier;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit să mântuieşti nu pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi, izbăveşte-mă de această năpastă;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai ridicat neputinţele noastre şi bolile noastre le-ai purtat, vindecă durerile inimii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce prin Crucea Ta pace lumii Tale ai dăruit, trimite pace în sufletul meu mâhnit;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce cu moartea Ta moartea ai zdrobit, zbrobeşte săgeţile vicleanului ce vin asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 2- lea

Văzând iubirea Ta de oameni arătată în multe chipuri păcătoşilor de mai înainte de mine, păcătosul, am îndrăznit  şi eu să ridic ochii către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, miluieşte-mă Doamne, că neputincios sunt, izbăveşte-mă de această întristare amară şi mă învredniceşte să-Ţi cânt cu bucurie şi cu veselie: Aliluia.

Icosul al 2- lea

M-ai făcut, Ziditorule, făptură înţelegătoare, dar eu ticălosul m-am asemănat unui dobitoc neînţelegător, am mâniat bunătatea Ta, Mântuitorule, pentru aceasta cu dreptate m-ai răpus cu această scârbă; recunosc păcatele mele şi căindu-mă, alerg la Tine, rugându-mă aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce m-ai păzit din tinereţile mele, apără-mă de vrăjmaşii cei ce se năpustesc asupra mea.

Doamne, Dumnezeul meu, întărirea trupului meu la bătrâneţe, întăreşte-mă pre mine, pre cel ce am slăbit şi cu trupul şi cu duhul.

Doamne, Dumnezeul meu, Povăţuitorul meu, povăţuieşte-mă la calea mântuirii.

Doamne, Dumnezeul meu, nu îmi răsplăti după faptele mele, ci fă după mila Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului meu, mângâie-mă pe mine întristatul.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 3-lea

Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul sufletului meu neputincios şi fii Apărătorul meu de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, că tatăl meu şi maica mea m-au lepădat, prietenii şi cei de aproape ai mei departe de mine au stat. Dar Tu, Părintele orfanilor şi Judecătorule al văduvelor fii mie Ajutător, ca să-Ţi cânt: Aliluia .

Icosul al 3-lea

Cel ce ai cerul scaun şi pământul – aşternut picioarelor, Înfricoşătorule, Cel ce iei duhul stăpânitorilor, nu mă lepăda pre mine cel ce sunt praf şi cenuşă, dar care îndrăznesc să grăiesc către Tine, Atotţiitorule şi Atotştiutorule, acestea :

Doamne, Dumnezeul meu, înalţă puterea Ta şi vino să mă mântuieşti din mâinile celor puternici care mă obijduiesc.

Doamne, Dumnezeul meu, de Care se înfricoşează şi se cutremură toate, îndură-te de mine, că frică şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul morţii pentru păcatele mele.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, luminează-mă pre mine, cel întunecat de grijile vieţii.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce întinzi cerul ca o piele, întinde asupra mea acoperământul apărării Tale.

Doamne, Dumnezeul meu, pacea Ta dăruieşte-o smeritului meu suflet.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 4-lea

Înecat de marea tulburată a vieţii, către Tine întind mâinile mele, Cuvinte a lui Dumnezeu: precum pe Petru cel ce se îneca l-ai mântuit, aşa întinde şi mie mâna Ta cea tare şi mă izbăveşte din necazul acesta, ca să-Ţi cant cu bucurie şi cu inimă mulţumitoare: Aliluia

Icosul al 4-lea

Auzit-am, Doamne, preadulcele Tău glas, care a grăit: “Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi scoate şi Mă vei preaslă-vi”, îndrăznesc din adâncul deznădejdii mele să vin la Tine cu îndrăzneală, zicând:

Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am la cer şi înaintea Ta, primeşte-mă cum l-ai primit pre fiul cel pierdut.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce l-ai îndreptăţit pe vameş,  să nu întri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.

Doamne, Dumnezeul meu, Povăţuitorul înţelepciunii, povăţuieşte-mă pe mine, robul Tău.

Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul înţelegerii, dăruieşte-mi pricepere ca să pot scăpa de uneltirile şi clevetirile viclene ale celor ce mă urăsc pre mine.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce cauţi spre cei smeriţi, vezi şi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 5-lea

Prin sângele cel vărsat pe cruce de iubitul Tău Fiu, Iisus Hristos, m-am împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar, iară şi iară, ca şi câinele la vărsătura lui, m-am întors la păcat, pentru aceasta după dreptate mă pedepseşti cu această nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mila Ta şi dă-mi mântuirea Ta, ca neîncetat să Te chem: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Văzând David pre proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele săvârşite, şi-a venit în fire şi mărturisindu-şi păcatul, a grăit:”Greşit-am înaintea Domnului şi m-a auzit Domnul şi a şters păcatele mele”. Iar eu, ticălosul, care mai mult am greşit decât acela, roade de pocăinţă n-am agonisit, pentru aceasta au venit peste mine aceste rele.  Dar, milostiv fii mie, celui ce mă rog Ţie aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, întăreşte-mă cu putere de sus, ca să nu cad sub greutatea acestei scârbe.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai căutat spre lacrimile lui Iezechia, caută cu ochiul Tău milostiv şi la lacrimile mele vărsate înaintea Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai auzit suspinele lui Manase, auzi şi suspinul meu din adâncul inimii.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi spre cei smeriţi priveşti, caută şi spre mine păcătosul.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 6-lea

Propovăduitorul pocăinţei, Înainte-mergătorul Tău, Cuvinte a lui Dumnezeu, iară şi iară strigă sufletului meu, îndemnându-mă să mă pocăiesc de fărădelegile mele, dar eu, ticălosul, nu iau aminte. Pentru aceasta a venit asupra mea mânia Ta cea dreaptă. Nevoile şi scârbele m-au înconjurat pre mine, păcătosul, dar Tu, Doamne Dumnezeule, Mântuitorul meu, înainte de a mă cerceta, dă-mi vreme să-mi plâng faptele cele rele şi să-Ţi strig: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Strălucit-a întru necazul meu bucuria cuvântului Tău, Mântuitorule, care zice: „Cereţi şi vi se va da vouă”. Ca, ocolind laţurile deznădejdii, cu nădejde în iubirea Ta de oameni să alerg la Tine, rugându-mă aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Mângâierea mea, dă-mi mângâiere mie, celui aflat în mâhnire.

Doamne, Dumnezeul meu, Apărătorul meu, apără-mă de cei ce se scoală asupra mea.

Doamne, Dumnezeul meu, Ajutorul meu, ajută-mă, căci a slăbit duhul meu de la durerea aceasta;

Doamne, Dumnezeul meu, Pomenirea cea mai înainte de veci, dăruieşte-mi să pomenesc pururea binefacerile Tale şi să nu deznădăjduiesc niciodată în mila Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 7-lea

Vrând odinioară împăratul Nabucodo-nosor să piardă pe cei trei tineri, a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai trimis pe îngerul Tău ca să răcorească văpaia arzătoare. Trimite şi acum, Doamne, mângâiere mie, robului Tău, şi mă mântuieşte după mila Ta. Că deşi am păcătuit, dar nu m-am lepădat de Tine, ci Ţie, Unuia şi Adevăratului Dumnezeu mă închin, cântându-Ţi: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Minunat Te-ai preaslăvit înaintea lui faraon şi a oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel, că ai căutat la necazurile oamenilor Tăi şi strigarea lor o ai auzit. Ascultă şi rugăciunea mea şi mă mântuieşte, pre mine cel ce strig:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai izbăvit pe oamenii Tăi din mâna vrăjmaşilor lor, slobozeşte-mă şi pre mine din mâna celor ce mă urăsc.

Doamne, Dumnzeul meu, Cel ce ai scos pre aleşii Tăi din pământurile Egiptului, scoate din necaz şi sufletul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai zdrobit pe vrăjmaşi, surpă uneltirile celor ce gândesc rele asupra mea.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai înecat pe faraon şi oastea lui în Marea Roşie, îneacă şi mulţimea nedreptăţilor mele în marea milostivirii Tale.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 8-lea

Străin milei Tale m-am făcut, Părinte ceresc, prin fapte rele îndepărtându-mă de Tine şi lumii acesteia deşarte m-am robit. Pentru aceasta şi ard de cumplitul necaz, înecându-mă în adâncul încurcat al deznădejdii. Dar Tu, ca un Milostiv şi Iubitor de oameni, primeşte-mă şi pre mine, rătăcitul, şi mă mântuieşte din necazul în care mă aflu şi Îţi strig Ţie: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind afundat în necurăţia păcatelor şi în adâncul răutăţilor, către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, ridic ochii mei, auzi suspinul meu îndurerat:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luminat ziua cu lumina soarelui, luminea-ză sufletul meu întunecat de deşertăciunile acestei lumi.

Doamne, Dumnezeul meu, Preabunule Mângâietor, umple de mângâiere dumnezeiască sufletul meu păcătos.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul Tău, întăreşte-mă pre mine întru mărturisirea numelui Tău cel sfânt.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel purtat de heruvimi şi cântat de serafimi, primeşte de la mine, păcătosul, rugăciunea pe care Ţi-o aduc.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 9-lea

Izvor al milostivirii negrăite şi Dătător al înţelegerii, o, Preabunule Mângâietor, învaţă-mă să grăiesc cele vrednice înain-tea Ta; umple de Dumnezeiască bucurie mintea mea cea clătinată de scârbele acestei lumi şi sufletul meu întunecat de patimi, ca să-Ţi cant cu bucurie: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult-grăitori nu pot să povestească mulţimea bunătăţii Tale şi dragostei către neamul omenesc, Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit până la chip de rob. Nu mă lepăda nici pe mine, cel ce fără de număr greşesc, iar acum, stând cu frică înaintea Ta, mă rog aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Păstorule cel bun, Care Ţi-ai pus sufletul pentru oi, izbăveşte-mă pe mine, oaia cea rătăcită, de gura lupului care caută să mă înghită.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce pentru noi ai fost batjocorit şi pironit pe cruce, păzeşte-mă pentru chinurile Tale de ocara vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat, socotit fiind cu cei fărădelege, scoate-mă din mâinile celor ce mă urăsc.

Doamne, Dumnezeul meu, cu ale Cărui răni toţi ne-am vindecat, vindecă inima mea cea rănită de durere.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 10-lea

Vrând să slobozeşti poporul israiltenesc ales de Tine din robia Egiptului, l-ai chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea, şi i-ai grăit lui acestea: ”Căutat-am şi am văzut necazurile poporului meu celui din Egipt şi suspinul lui l-am auzit”. Caută acum, Doamne, şi la chinurile mele şi vindecă durerea inimii mele, ca să-Ţi strig cu mulţumire: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, arată mila Ta mie, robului Tău, şi cercetează sufletul meu adâncit în întristare şi mă întăreşte pre mine, cel ce mă rog aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce i-ai învăţat pe apostoli să grăiască în alte limbi, învaţă-mă frica Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce le-ai dat mucenicilor îndrăzneală înaintea chinuitorilor, dăruieşte-mi să stau cu îndrăzneală împotriva păcatului, lumii şi diavolului.

Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte Sfinţitorule al credincioşilor Tăi, sfinţe-şte-mi sufletul, ca să fie vrednic de a se numi biserica Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Lumină şi Dătătorule de lumină, luminează-mă pe mine, cel întunecat de întunericul scârbelor.

Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bunătăţilor, nu mă lipsi şi pe mine de darurile harului Tău.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducând Ţie, cu inima înfrântă mă rog: nu mă trece cu vederea, o, Preabunule Stăpâne; întoarce faţa Ta de către păcatele mele, dar nu-Ţi întoarce faţa Ta de la robul Tău, căci mă necăjesc, degrabă mă auzi pre mine, cel ce-ţi cânt: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Lumină adevărată eşti Hristoase Dumnezeule, luminează sufletul meu întinat de patimi cu lumina harului Tău, ca să mă rog cu evlavie, grăind acestea:

Doamne, Dumnezeul meu, nu mă pierde pe mine, ticălosul, cel ce petrec neîndrep-tat, dar îndrăznesc a sta înaintea Ta.

Doamne, Dumnezeul meu, Căldură de viaţă făcătoare, încălzeşte-mă pe mine, cel ce pier în scârba mea.

Doamne, Dumnezeul meu, Strălucirea slavei Tatălui ceresc, luminează-mă cu lumina apărării Tale.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce faci îngerii Tăi duhuri şi slugile Tale pară de foc, trimite Îngerul Tău să mă păzească de tot răul.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 12-lea

Pentru bunătatea şi dragostea către neamul omenesc, Părinte ceresc, L-ai trimis pre Unul Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe Pământ S-a arătat şi cu oamenii a vieţuit, apoi, fără de păcat fiind, socotit a fost cu cei fărădelege şi cu sângele Său a înnoit firea noastră cea stricată prin păcat şi toată lumea a învăţat-o să cânte : Aliluia.

Icosul al 12-lea

Lăudând nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, căci pentru a noastră mântuire Cruce şi moarte ai binevoit a răbda, mărturisesc şi dreapta Ta judecată, căci cu dreptate şi judecată ai adus asupra mea această suferinţă pentru păcatele mele. Dar Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-mă pe mine, cel mai mult păcătos decât toţi, care mă rog Ţie aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, ridică şi de la mine sarcina grea a  păcatelor mele.

Doamne, Dumnezeul meu, ca un Miel fără glas dus spre junghiere, învaţă-mă să rabd fără cârtire toate relele ce vin   asupra mea.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor mele fără de număr.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai primit pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa mea a păcătosului.

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce pe morţi ai înviat, înviază şi sufletul meu cel mort de păcate.

Doamne, Dumnezeul meu, Ridicarea celor căzuţi, ridică-mă şi pe mine cel căzut.

Doamne, Dumnezeul meu, Bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 13-lea

O, Preamilostive şi Preabunule, Doamne, Dumnezeul meu,   Apărătorul celor obijduiţi şi nădejdea celor deznădăjduiţi, caută cu ochiul Tău blând la întristarea mea şi mă mântuieşte, după mila Ta, pre mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia. (de trei ori)

Apoi se zice din nou Icosul 1 şi Condacul 1.

Pripele:

Prea Sfântă Treime Dumnezeul nostru Slavă Ţie.

Iisuse Preadulce Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pre noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi.

Slavă Doamne Cinstitei Crucii Tale.

Sfinţilor mai marilor Voievozi Mihaile şi Gavriile cu toate Puterile cereşti, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Părinte Ierarhe Nicolaie, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Părinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Binecredinciosule Voievod Ştefan cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacuvioasă Maica noastră Parascheva mult folositoarea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor care v-aţi proslăvit în pământul nostru, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântă fericită Maica noastră Matrona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte mucenice împărate Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor noi-mucenici şi mărturisitori, rugati-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul zilei…

Sfinţilor Îngeri păzitori ai noştri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum…                             (  De 2 ori )

Ectenia mică

Că Tu eşti Împăratul păcii…

Să luăm aminte, înţelepciune

Prochimen gl. 4

Judecă Doamne pe cei ce-mi fac strâmbătate, dă război cu cei ce se oştesc asupra mea.

Stih: Zi sufletului meu: mântuirea ta sunt Eu.

Apostolul

Din epistola a doua catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire.

Cap. I, vers. 3-7

Fraţilor, binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea.

Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră.

Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.

Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii.

Aliluia, gl .4

Stih: Mâhnitu-m-am întru îngrijirea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de apăsarea păcătosului.

Stih: Că a abătut asupra mea

fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.

Evanghelia de la Marcu.

Cap. 11, vers. 22-24

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel care va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare şi nu se va îndoi în inima lui ci va crede că ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă: toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua şi le veţi avea.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie.

Pripele:

Prea Sfântă Treime Dumnezeul nostru Slavă Ţie.

Iisuse Prea Dulce Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pre noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi.

Slavă Doamne Cinstitei Crucii Tale.

Sfinţilor mai marilor Voievozi Mihaile şi Gavriile cu toate Puterile cereşti, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Părinte Ierarhe Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Părinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Binecredinciosule Voievod Ştefan cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacuvioasă Maica noastră Parascheva mult folositoarea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor care v-aţi proslăvit în pământul nostru, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântă fericită Maica noastră Matrona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte mucenice împărate Nicolaie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor noi-mucenici şi mărturisitori, rugati-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul zilei…

Sfinţilor Îngeri păzitori ai noştri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum…                      ( o singură dată)

Condac:

Suflete al meu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-te de acestea şi te întoarce către Dumnezeu strigând: Îndurate Doamne, miluieşte-mă pre mine, păcătosul. 

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri / iară pre haldei,  arzându-i porunca lui Dumnezeu, / pre muncitor l-a plecat a striga:/ Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu îndrăznesc să caut la ceruri, eu, ticălosul, din pricina fărădelegilor mele, dar ca vameşul, suspinând, strig Ţie: curăţeşte-mă pre mine păcătosul şi de făţărnicia fariseică mă izbăveşte, Unule multmilostive, Dumnezeul părinţilor.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Tâlharii mintea mi-au stricat şi m-au lăsat aproape mort de rănile păcatelor mele, dar miluieşte-mă, Dumnezeul părinţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzând nerodirea sufletului meu plin de boli, mai rabdă, Hristoase, şi nu mă tăia ca pre măslinul cel blestemat, Dumnezeul părinţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dă-mi ajutor, cu rugăciunile Tale, Preacurată, gonind ispitele relelor împrejurări

Cântarea a 8-a

Irmosul:

Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât/ şi jertfa dreptului cu apă o ai ars,/ că pre toate le faci numai cu voinţa Ta/ pre Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Răsturnând, Doamne, piatra înăspririi de pe inima mea, ridică-mi sufletul omorât de patimi, Bunule, şi învredniceşte-mă întru umilinţă să-Ţi aduc Ţie stâlpări, Biruitorule al iadului, ca să dobândesc viaţa veşnică, Unule Iubitorule de oameni, şi să laud stăpânirea şi milostivirea Ta în veci.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Cu gânduri necuviincioase m-am îmbogăţit eu, ticălosul, sufletul cu desfătări nelegiuite l-am spurcat şi mă cuprinde întunericul deznădejdii: străluceşte-mi lumina pocăinţei, Dumnezeul meu, că să te preaslăvesc cu mulţumire întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De boala păcatului mă topesc, culcat pe patul deznădejdii; pentru aceasta, Doftorul celor bolnavi, cercetează-mă cu iubirea Ta de oameni şi nu mă lăsa să adorm groaznic întru moarte, Multmilostive, ca să-Ţi strig Ţie, Dătătorului de milă: Doamne, slavă Ţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica Domnului, Preasfântă, Zidul creştinilor, izbăveşte-l pre robul Tău, care întotdeauna Te cheamă cu osârdie, surpă gândurile spurcate şi înălţătoare, ca să-Ţi strig: bucură-Te, Pururea Fecioară.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Pre Dumnezeu/ a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor/ spre Carele nu cutează a căuta oştile îngereşti/, iară prin Tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat,/ pre Carele mărindu-L/ cu oştile cereşti:/ pre Tine Te fericim.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.

Către Tine alerg, Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mine, ticălosul, chip de rob ai luat: cu mijlocirile Celor fără de trup ai Tăi, miluieşte-mă.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Către Tine cad, Izbăvitorul meu, cu rugăciunile Înainte Mergătorului Tău şi ale tuturor proorocilor Tăi şi ale strămoşilor, miluieşte-mă.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Către Tine suspin, Iubitorule de oameni, nădejdea şi adăpostul tuturor păcătoşilor, Mântuitorul tuturor, cu rugăciunile ucenicilor Tăi, care pre Tine, Mântuitorul ni Te-au propovăduit, miluieşte-mă.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Către Tine ridic mâinile mele, Cel ce ai pătimit pentru păcătoşi, Fiul lui Dumnezeu, cu rugăciunile mucenicilor Tăi, care şi-au vărsat sângele pentru Tine, miluieşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu sunt vrednic să ridic ochii şi să văd frumuseţea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele, legat sunt cu multe lanţuri de fier şi nu pot ridica capul meu. Dar, Multmilostive Doamne, arată asupra mea bunătatea Ta şi pe mine, cel nevrednic; mântuieşte-mă şi mă miluieşte cu rugăciunile cuvioşilor Tăi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru a Ta bunătate din Preasfânta Fecioară Te-ai născut şi pre pământ cu oamenii a vieţui ai binevoit, Cuvinte al lui Dumnezeu, cu mijlocirile Ei şi ale tuturor sfinţilor Tăi, care din veac Ţi-au bineplăcut Ţie, miluieşte-mă.

Cuvine-se cu adevărat…

Ectenia:

Miluieste-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru toţi patriarhii ortodocşi şi pentru Domnul nostru Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul nostru Înaltpreasfinţitul Vladimir, mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove şi pentru (episcopul locului) şi pentru toţi întru Hristos fraţi ai noştri.

Încă ne rugăm pentru de Dumnezeu păzită ţara noastră, de Dumnezeu iubitoare stăpânire şi oastea ei, ca şi noi viaţă lină şi fără  gâlceavă să vieţuim întru toată bună-credinţa şi curăţenia.

Ţie unuia am greşit, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, şi mai multe pedepse, după păcatele noastre, a lua vrednici suntem; ci spre a Ta milostivire privind, întru pocăinţă cu umilinţă la Tine Mântuitorul nostru scăpăm şi cu lacrimi strigăm: Mântuieşte-ne de primejdii, de necazuri şi de întristările noastre. Rugămu-ne Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu intri la judecată cu robii Tăi Doamne şi să nu-Ţi depărtezi mila Ta de la noi, căci ne-am împuţinat mai mult decât toate limbile şi suntem smeriţi astăzi pentru păcatele noastre; ci ne scoate din mâinile vrăjmaşilor noştri şi ale tuturor celor ce ne fac strâmbătate, rugămu-ne Ţie: auzi-ne şi ne miluieste.

Vezi smerenia şi osteneala noastră, Doamne, şi ne iartă toate păcatele noastre, că s-au înmulţit cei ce ne urăsc fără dreptate, şi păzeşte sufletele noastre şi le izbăveşte, rugămu-ne Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu laşi Doamne, turma Ta mai presus de putere întru ispite, în necazuri, în primejdii şi în nesuferite prigoniri, pentru păcatele noastre a se afunda, ci degrab Te impacă cu noi şi uşureză întristarea noastră. Rugămu-ne Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.

Când lipseşte virtutea noastră, nu ne lăsa, Doamne Dumnezeul nostru, şi nu depărta mila Ta de la noi, ca să nu zică vrăjmaşii noştri: ”Dumnezeu i-a părăsit pe ei; goniţi-i şi-i prindeţi pe ei, că nu este cel ce mântuieşte”. Nu te depărta de la noi, şi spre ajutorul nostru ia aminte ca să se înfrunteze, să se stingă şi să se îmbrace în ruşine şi întru înfruntare cei ce caută cele rele robilor Tăi, rugămu-ne Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Încă ne rugăm pentru ca să fie păzit sfânt locasul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele de boală, de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru că milostiv, blând, şi lesne iertător să ne fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să-şi întoarcă toată mânia care se porneşte asupra noastră, să ne izbăvească de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pre noi.

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, Mân-tuitorul nostru, Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pre mare departe, şi Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă pentru păcatele noastre, şi ne miluieşte pre noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iară şi iară plecând genunchii noştri, întru umilinţa inimii, către Mântuitorul Domnul nostru Iisus Hristos să ne rugăm.

Rugăciunea Sfântului

 Dimitrie al Rostovului

RUGĂCIUNEA-MĂRTURISIRE

CĂTRE DUMNEZEU A OMULUI CARE-ŞI PUNE ÎNCEPUT

DE MÂNTUIRE

Dumnezeule preabune, Izvorul bunătă-ţilor, Adâncul cel nepătruns al milei, Făcătorul meu, Ţie, Celui ce ştii tainele cele ascunse, Ţie, Celui care cercetezi inimile şi toate cele dinlăuntru, Îţi mărturisesc păcatele mele, înaintea ochiului Tău atotvăzător aduc toate fărădelegile mele:  (dacă se citeşte la chilie, însingurează-te, aşează-te şi cugetă la viaţa ta şi la toate păcatele săvârşite de tine din tinereţe, la cele mărturisite şi la cele nemărturisite, amintindu-ţi mulţimea lor, suspină din adâncul inimii şi varsă lacrimi. Apoi, cazi în genunchi şi ridică mintea ta de la pământ la Prestolul lui Dumnezeu, înconjurat de Heruvimi şi Serafimi şi, caută cu ochii sufletului, la Dumnezeu, la Cel ce şade pe Prestolul cel înalt şi preaînalt, la Cel ce te vede şi ştie toate căile tale şi Care este gata să te asculte. Cazi la picioarele Celui Atotmilostiv şi roagă-te cu cutremur aşa: am greşit (aici spune cu glas încet toate păcatele tale, ca să te audă numai Domnul. Vorbeşte cu ruşine, cu strângere de inimă şi cu lacrimi: Te-am întristat, Domnul meu, cu aceasta şi cu aceasta). Şi după ce-ţi vei mărturisi toate păcatele, roagă-te aşa):

Doamne şi Ziditorul meu! Iată rănile, bubele şi putrejiunile mele, o Milostivule Doftor! Iată greutatea zilelor mele, o Bunule Doamne! Iată ruşinea mea, o, Judecătorule Cel îndelung-răbdător! Cu faptele acestea am mâhnit, am mâniat şi am întărâtat bunătatea Ta; chipul Tău cu acestea l-am spurcat, Duhul Tău cel Sfânt l-am scârbit şi pe Îngerul meu păzitor de la mine l-am gonit; cu acestea Sângele Tău Preascump, pentru mine vărsat, L-am călcat şi întru nimica L-am socotit; cu acestea mi-am pierdut frumuseţea sufletului, de harul Tău m-am dezbrăcat şi peşteră tâlharilor şi sălaş patimilor m-am făcut; cu acestea Biserica Ta cu Sânge răscumpărată, am nesocotit-o: trupul spurcându-mi, mădularele făcându-mi-le mădulare ale desfrâului, sufletul spurcându-mi cu gânduri necurate, hulitoare, mândre şi curveşti, şi aşa, primindu-le, cu ele m-am îndulcit; şi bucurie dracilor şi plâns îngerilor printr-însele m-am făcut şi sufletul în mine a murit, în obiceiurile cele rele ca într-un sicriu stă, cu pământul nesimţirii presurat şi cu piatra înăspririi pecetluit. Doamne, iată toate fărădelegile mele, care au covârşit capul meu, înmulţindu-se mai mult decât perii capului meu şi mai mult decât nisipul mării. Acestea le mărturisesc, singur pe mine mă învinovăţesc, mă osândesc şi mă pun vinovat: pentru că nu numai acestea, pe care mi le-am amintit, dar şi pe cele pe care nu le ţin minte şi nu le înţeleg că sunt păcate, şi pe care nici nu ştiu să le spun, pe toate acestea, Atotmilostive şi Cel fără de răutate Dumnezeule, înaintea Milostivirii Tale nespuse le pun.

După atâta şi atâta mulţime de fapte ruşinoase, după atâta nebunie şi adâncă întunecare a minţii, după atâtea cumplite căderi şi nesimţire, cu greu venindu-mi în fire şi din adâncul deznădejdii mele, căutând la marea Ta milosîrdie, neîntrecută de păcatele omeneşti, şi văzând, că nu voieşti moartea păcătosului, ci cu milostivire întoarcerea lui o aştepţi, fiindcă şi sângele Tău Ţi-ai vărsat pentru cei păcătoşi, chemându-i la pocăinţă.

Aceasta înţelegând eu, ticălosul şi păcătosul, cel ce am întrecut păcatele lumii întregi, cu faptele mele rele părtaş răstignitorilor făcându-mă, eu, nelegiuitul, sunt al tuturor mârşăveniilor mare de netrecut, prăpastie fără fund a tuturor necurăţiilor, eu, cel spurcat, făcătorul tuturor relelor, cu neruşinare alerg şi înaintea Ta, Cel Multmilostiv şi Preaîndurat, cu pocăinţă cad, strigând durerea inimii mele: am greşit, Părinte, la cer şi înaintea Ta, greşit-am şi fărădelege am făcut, încălcând poruncile Tale, am greşit ca nimeni altul vreodată, nu sunt vrednic să caut şi să văd înălţimea cerului, nu sunt vrednic să-mi deschid buzele mele înaintea Ta, până acum fiind vrăjmaşul Tău: dar, rog bunătatea Ta şi aduc rugăciune înaintea blândeţii Tale: miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile mele. Miluieşte-mă, iartă-mă şi mă curăţeşte, că de la Tine este curăţirea. Doamne! De voieşti poţi să mă cureţeşti, ştiu că voieşti ca toţi să se mântuiască, mântuieşte-mă dar şi pe mine, că toate le poţi câte le voieşti, pleacă-te, Doamne, spre milostivire, adu-ţi aminte de milele şi îndurările Tale cele din veac, şi iartă-mi păcatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele. Să nu intri la judecată cu robul Tău, nu-mi răsplăti mie după faptele mele şi cu urgia Ta să nu mă cerţi, nici cu mânia Ta să mă pedepseşti pe mine. Deschide-mi adâncul bunătăţii Tale, deschide-mi uşile pocăinţei: primeşte-mă întru pocăinţă, şi cheamă-mă întru cunoştinţă, ridică-mă pe mine cel căzut, caută-mă pre mine, cel rătăcit, află-mă pe mine, cel pierdut, vindecă-mă pre mine, cel rănit, înviază-mă pre mine, cel mort. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-mă, arată faţa Ta şi mă voi mântui; luminează faţa Ta peste robul Tău: până când Doamne, mă vei uita până în sfârşit; până când Îţi vei întoarce faţa Ta de la mine; întoarce faţa Ta de către păcatele mele; să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine când mă necăjesc, degrabă mă auzi.

Ştiu că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni şi de milostivirea Ta, ci vrednic sunt de toate muncile iadului, vrednic sunt de viermele cel neadormit, de scrâşnetul dinţilor, de întunericul cel mai din afară, de focul cel nestins gătit diavolului şi slugilor lui, vrednic sunt de tartarul, de care şi însuşi satana se cutremură, dar, mare este mărirea Ta, precum şi mila Ta, şi nu-i nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta şi nu deznădăjduiesc, ci la bunătatea Ta nesecată şi nesfârşită, care se revarsă fără împuţinare asupra tuturor, şi la negrăită Ta milostivire nădăjduiesc, Doamne, şi cred că nu mă voi ruşina în veac.

Tu eşti nădejdea mea, Dumnezeule, iar nădejdea nu ruşinează. Doamne, să nu mă ruşinezi la înfricoşătoarea Ta judecată, înaintea mulţimii Puterilor cereşti, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Îmi pare rău din inimă că pe Tine, Făcătorul meu, veşnica şi nesfârşita Bunătate, Te-am mâniat cu răutăţile mele şi Te-am întristat, şi pe Cel, pe Care trebuia neîncetat să-L iubesc, şi poruncile Lui să le păzesc, pe Acela, parcă urându-L, nenumăratelor păcate m-am predat; pe Acela, pe Care trebuia să-L doresc cu stăruinţă, la Acela rareori când cugetam, fără a-L lua în seamă; Cel, de Care trebuia cu dulceaţă să mă satur, pe Acela mult L-am amărât şi L-am lepădat; Cel, de Care trebuia să mă lipesc, de Acela m-am îndepărtat; Singurul Cel, pentru Care trebuia să trăiesc, Acestuia am murit, dar viez păcatului, dulceţilor şi patimilor. De Cel de Care trebuia să am frică şi să-L cinstesc, pe Acesta L-am obijduit fără măsură, şi L-am necinstit în frăţii mei mai mici şi în mine însumi, cu totul spurcându-mă: şi cu faptele, şi cu cuvintele, şi cu gândurile. Cel, Căruia trebuia să-i mulţumesc şi să-L slavoslovesc neîncetat, lângă El vieţuind, de la Acela m-am întors, rătăcind pe căile desfrâului şi lenevindu-mă a-mi deschide buzele spre slava numelui Său cel preasfânt.

O, Dumnezeul meu! O, Ziditorul meu! O, Dorirea mea! Pentru acestea toate îmi pare foarte rău acum şi nu voi înceta să suspin pentru ele. O, dacă nu Te-aş fi mâniat niciodată pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, şi dacă nu Te-aş fi întărâtat pe Tine, Dumnezeul meu cel Bun, n-aş fi acum cel dintâi între cei morţi socotit. Pentru ce m-am născut, pentru ce m-am educat, pentru ce trăiesc până acum, când pe Tine, Stăpânul meu, Te întristez adânc. Să se desfacă acum inima mea de suferinţă, jalea să înmoaie şi să sfarme împietrirea mea. Să mă topesc de tot cum se topeşte ceara de arderea cea lăuntrică, pentru că am pierdut pe Dumnezeul meu, am căzut de la harul Lui, am scârbit bunătatea Lui, m-am înstrăinat de dragostea Lui, m-am lepădat de slava Lui, sunt părăsit de cercetarea Lui cea milostivă, ochii mei să izvorască şuvoaie de ape ziua şi noaptea, pentru că mult am încălcat, mult am greşit înaintea Ta: pentru aceasta s-a tulburat inima mea, că nu atât tremură de chinuri, nu atât de căderea de la bunătăţile cereşti se vaietă, cât se topeşte de aceea, că pe Tine Te-am mâniat, Atotbunule, Preadulcele, Preascumpule, Multdoritule, pentru aceasta nu voi înceta să plâng cu jale de acum şi până-n veci. Viaţa mea în dureri să piară, şi anii mei – în suspinuri, şi sufletul meu în dureri să se ostenească, şi oasele mele să se cutremure pentru aceasta, că pe Dumnezeul meu, Făcătorul meu, Stăpânul meu, Răscumpărătorul meu adânc l-am mâhnit, şi ce voi face: ştiu că Tu eşti bun, Dumnezeul meu, că Tu, Ziditorul meu, eşti milosîrd, că Tu, Răscumpărătorul meu eşti milostiv şi îndurat: atât de milostiv, încât şi sufletul Tău nu L-ai cruţat, ci pentru noi, păcătoşii, L-ai dat. Şi nu după fărădelegile noastre ne faci nouă, nici după păcatele noastre ne răsplăteşti nouă; aceasta voi face, cădea-voi la preasfintele Tale picioare şi voi plânge înaintea Ta, a Domnului Celui Care m-a făcut pe mine.

Eu, prăpastia păcatelor, mă arunc în noianul milosîrdiei Tale, Dumnezeul meu, şi Te rog: povăţuieşte-mă la adevărata pocăinţă, şi adu-mă în simţire, pe mine, nesimţitul şi împietritul. Tu ai primit pe mulţi păcătoşi care s-au pocăit: pe David, pe Manasia, pe Iosia, pe vameşul, pe desfrânata, pe fiul cel rătăcit, pe tâlharul, pe Petru, pe Savlu, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelagheia, pe Maria Egipteanca, să nu mă lepezi şi pe mine, care i-am întrecut pe aceia cu păcatele: că n-ai venit sa chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Cheamă-mă dar şi pe mine, cel mai mult decât toţi păcătos, măcar că nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dă-mi după harul Tău să pun început bun, şi învredniceşte-mă, Doamne, să Te iubesc, precum am iubit cândva păcatul, şi Ţie să lucrez fără lenevire, precum am lucrat înainte satanei celui înşelător, Ţie, Domnului, Dumnezeului meu Iisus Hristos să-Ţi lucrez mai mult, în toate zilele vieţii mele, dacă-mi vei da harul Tău întru ajutor.

Cu adevărat m-am minunat de mulţimea îndelung-răbdării Tale, o Multmilostive! Că în vremea când săvârşeam fărădelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreaptă, nici nu m-ai certat cu urgia Ta, nici cu mânia Ta nu m-ai pedepsit pe mine, nici cu trăsnetul din înălţime nu m-ai fulgerat pe mine, nici pământului nu i-ai poruncit să se deschidă şi să mă pogoare în iad de viu, nici în alt fel n-ai lăsat obraznica moarte să mă fure pe mine, şi, de acestea mult minunându-mă, am cunoscut, că milosârdia Ta este nemăsurată, aşteptând cu îndelungă răbdare şi milostivire, pocăinţa mea şi îndreptarea vieţii mele celei întinate, şi fără pedeapsă lăsându-mă, ca venindu-mi în simţire, să-mi cunosc fărădelegile mele, si să mă lepăd de începutul meu cel rău: aceasta am cunoscut, şi întru pocăinţă la Tine am alergat, nu singur de la sine, ci Tu m-ai povăţuit şi m-ai adus la Tine, şi pentru ce ai făcut aceasta şi ce Te-a îndemnat la atâta milosârdie, şi ce trebuinţă este să mă chemi, nu ştiu; atât doar ştiu, că sunt păcătos şi fără de răspuns, şi că duşmanul Tău până acum am fost, şi încă sunt neîndreptat; dar pentru că Tu însuţi m-ai chemat şi m-ai adus înaintea Ta, luminează-mi mintea mea, deschide-mi buzele, învaţă-mă, ce să grăiesc înaintea Ta, şi curăţeşte mulţimea fărădelegilor mele, spală-mi necurăţiile mele, stropeşte-mă cu isopul milei Tale, fă-mă mai alb decât zăpada, ca să nu stau înaintea Ta mârşav şi spurcat, mai bine să fiu ascuns în adâncurile pământului, decât înaintea măririi de neajuns a slavei Tale în atâta ruşine şi goliciune ruşinoasă, întru toate întinăciunile păcatelor eu, blestematul şi ticălosul să stau, când se vor uita la mine toţi cei ce stau înaintea Ta, Heruvimii şi Serafimii: dar nicăieri nu este loc care mă poate ascunde de privirea ochilor Tăi mai străluciţi decât soarele.

Mă minunez şi nu pricep aceasta: cum nu te scârbeşti de atâta mârşăvie a întinăciunilor mele şi mă laşi să stau înaintea Ta, cu îndrăzneală, şi mai mult zic, fără de ruşine să grăiesc, cum nu Te scârbeşti să cauţi la necurăţia inimii mele, şi la spurcăciunea sufletului meu: cum, înainte-stătătorii Tăi, cu văpaie de foc oprindu-mă, nu mă alungă, nu mă îndepărtează de la faţa Ta. Cum, îngreţoşindu-se de mine, nu mă aruncă legat în întunericul cel mai de dinafară: pentru că blândeţea şi nerăutatea Ta şi îndurarea Ta nemărginită nu vrea aceasta, pentru că mare, cu adevărat mare este mila Ta, mai presus decât cerurile, mai adâncă decât noianul, mai largă decât tot pământul şi mare este bunătatea Ta, care nu voieşte şi a mea pierzare, ci aşteaptă întoarcerea, şi se bucură de pocăinţa păcătosului. Mare este mila Ta, Doamne, când încă mă rabzi, pe mine, cel ce am făgăduit să mă căiesc şi iarăşi în aceleaşi şi încă mai cumplite am căzut. De multe ori am făgăduit pocăinţă, şi cu jurăminte aceasta am întărit, dar am minţit pătimaşul, mă căiesc cu cutremur, oare mă vei răpune, Doamne, şi după ceasul în care iarăşi le fac; dar Tu încă Te mai milostiveşti spre mine şi nu mă pierzi cu fărădelegile mele.

Slavă îndelung-răbdării Tale, slavă milostivirii Tale, slavă mulţimii îndurărilor Tale, slavă nespuselor mulţimi a bunătăţii Tale, slavă Feţei Tale milostive, înaintea Căreia acum stând, Doamne al meu, Îţi aduc voia şi dorinţa mea, pe care o pun de acum întru nădejdea ajutorului Tău, din această zi, din acest ceas, de la această linie, după puterea mea să-mi îndrept reaua şi blestemata mea viaţă, să-mi pară rău şi să suspin până la moarte pentru păcatele de mai înainte, iar de cele vrăjmaşe, ce vin, cu grijă să mă păzesc cu ajutorul Tău.

Doamne al meu, ştii că urăsc faptele mele cele mârşave, iar pe mine însumi, pentru ele şi viaţa mea de dinainte, mă urăsc, şi mai mult pe Tine, Dumnezeul meu cel Bun, nu mai vreau să te supăr. Numai Tu, Doamne, dă-mi ajutor, că fără de ajutorul Tău atotputernic şi fără harul Tău nu pot nicidecum să mă lepăd de faptele rele şi de obiceiurile păcătoase, şi nici o faptă bună nu pot săvârşi niciodată fără Tine. Am voinţă să mă căiesc, de-mi vei ajuta Tu, Dumnezeule, Doamne, ajută-mi mie şi mă voi mântui.

Cred, Doamne, în îndurarea Ta, ajută necredinţei mele, cred, că eşti aproape de toţi cei ce Te cheamă pe Tine întru adevăr, adevărat, adevărat, adevărat cu toată inima voiesc să mă întorc către Tine, Dumnezeul meu.

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să mă ajuţi, grăbeşte-Te.

 

Înţelepciune. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, Slavă Ţie.

Otpustul:

Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci, cu folosinţele cinstitelor cereştilor netrupeşti puteri, cu rugăciunile cinstitului măritului prooroc, Înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor slăviţilor întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni,  ale Sfântului ierarh Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minuni,  ale Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare, cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, cu ale sfinţilor care s-au proslăvit în pământul nostru, cu ale Sfintei Fericitei Maicii noastre Matrona, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Împărat Nicolae, cu ale Sfinţilor noi-mucenici şi mărturisitori, (Sfântul zilei), cu ale Sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, şi cu ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi ca un bun şi iubitor de oameni.

Amin.