Avem preoți la țară care citesc, scriu și învață norodul cuvântul Evangheliei. Unul dintre ei e confratele nostru slujitor Ioan Lisnic din parohia Putinești, Florești, care a ajuns la un frumos jubileu – 50 de ani de viață.
Un om potrivit la locul potrivit. Cumpătat, chibzuit, smerit și blajin în ale sale, așa îl cunoaște o lume întreagă. Din modestie, în această zi n-a acceptat să ne ofere interviul pe care i l-am solicitat şi nici să ne pună la dispoziție informaţii despre viața sa. A preferat să rămână mai în umbră, uitat de lumea gălăgioasă, dar nu și de Dumnezeu.
A ales să fie un preot de la țară, chiar pe meleagurile unde a făcut primii pași, înconjurat de rude și oameni de bună credință.
Vine dintr-o dinastie de slujitori, care au avut de suferit în urma prigoanelor din secolul trecut. Ecoul acelor vremuri mai e viu în această zonă, iar despre timpul de restriște ne relatează chiar părintele Ioan în scrierile sale, care au conținut istorico-bisericesc.
Câteva monografii, sute de articole și alte gânduri creștine sunt semnate de acest brav slujitor, care de rând cu ascultarea sacerdotală, caută în trecutul Bisericii noastre dreptmăritoare.
Pasionat de istoria eclezială, încearcă să revigoreze file din viața și activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, înțelegând că omul fără de trecut nu poate avea un viitor luminos.
Acum 15 ani am auzit de acest părinte, care era şi un foarte activ publicist. Mai în toate publicațiile periodice bisericești, dar și în cele laice, publica articole la teme stringente ale vieții spirituale. Aflam despre sărbători, posturi și alte lucruri ziditoare de suflet, dar și despre vrăjitorie, noi curente religioase și tot ce este periculos unui creștin ortodox. Pe atunci lumea nu avea acces la Internet, iar „tabletele” duhovnicești ale părintelui erau foarte bine asimilate de către numeroșii cititori.
Însă tema centrală abordată de către protoiereul Ioan, a fost și rămâne a fi trecutul eclezial. Recent a scris despre eparhia Hotinului și despre marele personalități bisericești ale perioadei interbelice, la un loc de cinste fiind mitropolitul Visarion Puiu.
Ai impresia că părintele trăiește în acele vremuri, portul și graiul vădesc acest lucru. Râvnește spre pleiada de preoți cărturari de odinioară, iar cel care l-a ghidat în acest sens e chiar regretatul său tată – protoiereul Grigore Lisnic.
Să fi trăit în oraş poate realiza mai multe, însă acolo, mai în tihnă, se simte fericit și împlinit. Ba mai mult, e mereu plin de entuziasm și de vlagă creatoare. Astfel, nu ne rămâne decât să-i urăm ani mulți și fericiți în slujba Domnului și a aproapelui.
În numele celor care îl prețuiesc,
preot Octavian Moșin
Protoiereul mitrofor Ioan Lisnic s-a născut la 29 aprilie 1964 în comuna Gura Căinarului, Florești, în familia unui preot. Studiază la Universitatea de Stat ”A. Russo” din Bălți (1980-1985), apoi la Seminarul Teologic din Chișinău cu sediul la mănăstirea Noul-Neamț (1993-1997) și la Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova (2007-2010), urmând și studii post-universitare.
Hirotonit în 1993, iar din anul 2006 – duhovnic al protopopiatului Florești.
Lucrări:
Bisericile județului Soroca, sectorul Florești, Chișinău, 2000.
Mitropolitul Visarion Puiu: viața și opera sa bisericească, Chișinău, 2010.
Povățuiri de învățătură ortodoxă, Chișinău, 2011.
Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți (1923-1944), Chișinău, 2014.