Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

miercuri, 4 iulie, 2012

Prot. Mitr. Veniamin Onu: “Prin credință și rugăciune ne aflăm întotdeauna aproape de cei de acasă”

Părintele Veniamin Onu, cleric al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldove, este cunoscut ca un vrednic slujitor atât în Patrie, cât și pe pământurile Italiei, unde păstorește creștinii binecredincioși din Republica Moldova stabiliți în această țară.

Aflându-se pentru scurt timp pe plaiurile natale, i-am solicitat Sfinției Sale un interviu pentru a afla mai multe despre periplul său către preoție dar și despre activitatea sa pastorală și comunitatea ortodoxă a moldovenilor din Italia.

–          Părinte Veniamin, v-ați născut și ați crescut într-o perioadă în care Biserica era prigonită și orice manifestare religioasă era aspru pedepsită de autoritățile atee, cum ați deprins totuși dragostea de cele sfinte și cum ați hotărât să vă dedicați viața slujirii Domnului?

–          Într-adevăr, m-am născut și am crescut în plină prigoană a credinței, peste tot în societate predominau mesajele anticreștine, însă educația profund religioasă pe care am primit-o în familie m-a ajutat foarte mult ca să depășesc acele ispite și să nu cad în rătăcire, rămânând fidel credinței strămoșești și punându-mi întreaga nădejde în atotputernicia lui Dumnezeu.

–          Când a intervenit momentul crucial în care ați hotărât să vă dedicați viața slujirii lui Hristos?

–          Dintotdeauna am simțit o dragoste deosebită pentru cele sfinte, iar cu timpul realizam tot mai clar și mai clar că locul meu este în Biserică, la Altarul Domnului, astfel, inițial m-am înscris la Seminarul din Chițcani pe care l-am absolvit în 1999, după care mi-am continuat studiile la Academia Teologică din Chișinău, pe care am absolvit-o în anul 2006, tot aici suținându-mi și masteratul în anul 2009.

–          V-am ruga să ne vorbiți despre numirea Sfinției Voastre ca slujitor în Italia. Cum a fost la început?

–          Primind binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, am mers în Italia, acolo unde numeroasa comunitate de creștini ortodocși din Republica Moldova avea o nevoie stringentă de lăcașe de cult și de preoți. La început evident că a fost dificil, trebuia să găsim spații în care să fie posibilă oficierea serviciilor divine, trebuiau organizate comunitățile de enoriași, mai era o serie de proceduri legale  care trebuiau îndeplinite, evident că era nevoie și de bani.

–          Cum ați reușit să depășiți aceste probleme?

–          În primul rând ne-am bucurat de sprijinul și sfatul bun al Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir care a avut bunăvoința și dragostea părintească de a ne ajuta spre depășirea unui mare număr de dificultăți apărute în cale. De un suport deosebit ne-am bucurat și din partea credincioșilor moldoveni din Italia, care au participat la întreg procesul de consolidare a comunității religioase atât prin contribuții finaciare, precum materiale și logistice. Nu pot să nu menționez aici și susținerea de care ne-am bucurat din partea autorităților publice locale italiene, precum și a prietenilor noștri din această țară, care ne-au ajutat la găsirea spațiilor potrivite pentru săvârșirea serviciilor divine.

–          Cu ce s-au soldat într-un final eforturile Sfinției Voastre?

–          Cu ajutorul Întâistătăorului și a oamenilor de bună credință, până la momentul actual s-a reușit deschiderea a opt parohii ortodoxe pe teritoriul Italiei, dintre care cele mai reprezentative sunt în orașul Vicenza, cu hramul “Sf. Irh. Nicolae” și Fidenza, cu hramul “Sf. Treime”. La momentul actual lucrăm continuu spre conoslidarea comunităților de enoriași, deoarece, pe lângă totate celelalte, prin credință ne simțim mai aproape de casă, de părinți, de frați și de surori, motiv pentru care, noi, cei din Italia avem întotdeauna pe buze rugăciunea pentru cei aflați la Baștină, ca Dumnezeu să-i ocrotească, să-i întărească, iar legătura dintre noi să nu se piardă niciodată.

–          Părinte, e greu sau e ușor să slujești departe de casă, într-un mediu care chiar dacă este prietenos, este diferit de cel în care v-ați obișnuit să trăiți?

–          Evident că au fost momente când credeam că nu voi face față, totul mi se părea străin și diferit, însă nu trebuie să uităm că preotul este preot peste tot pe fața pământului și are datoria să vestească Cuvântul lui Dumnezeu pretutindeni, mai ales având în vedere faptul că am venit în sânul conaționalilor, fapt care a contribuit foarte mult la regăsirea liniștii sufletești și la concentrarea mea asupra misiunii ce mi-a fost încredințată. Pe lângă aceasta trebuie să menționez faptul că ne bucurăm de susținerea prietenilor noștri italieni, care,  de fiecare dată atunci când am avut nevoie ne-au sărit în ajutor și ne-au ajutat să ne consolidăm. În aceste împrejurări nu putem să nu ne manifestăm cea mai sinceră recunoștință față de ei, să le mulțumim pentru bunăvoință și noi la rându-ne să le fim de folos atunci când o cere situația. Totuși, cel mai mare suport îl primim permanent din partea celor care se află acasă, din partea Mitropolitului Vladimir, a confraților slujitor și a tuturor fraților și surorilor întru credință. Chiar dacă din punct de vedere fizic ne despart mii de kilometri, legătura sufletească este una deosebit de puternică, fapt ce ne întărește și ne motivează să ne continuăm lucrarea.

–          Într-un final, cu ce mesaj veniți către creștinii ortodocși din Italia pe care îi păstoriți?

–          Aș vrea să îndemn creștinii ortodocși, atât din Moldova, cât și din Italia, să rămână uniți în credință și să nu se teamă de ispite și de încercări atâta timp cât îl au pe Mântuitor ca scut și ca întărire. Îi mai îndemn să rămână și în continuare la fel de cuminți, de buni, de muncitori și de cinstiți, deoarece anume prin acest comportament reușesc să trăiască poruncile Evangheliei și să se facă respectați și prețuiți peste tot unde se află. În același context vreau să-mi exprim dragostea și recunoștința pentru familia mea, în persoana preotesei Lidia și a fiicei Doina, care mi-au fost și îmi sunt alături prin rugăciuni și prin faptă atât la tristețe, cât și la bucurie, încurajându-mă de fiecare dată și povățuindu-mă de multe ori. Îmi doresc ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toți creștinii dreptmăritori cu asemenea familie, prieteni și apropiați cu care m-a binecuvântat și pe mine, pentru că numai prin unire și prin bună înțelegere pot fi săvârșite toate faptele cele mari și bineplăcute. Domnul să vă binecuvânteze pe toți și să vă îndrepte pașii pe calea mântuirii. Amin.

A consemnat Nicolae Cârlig