Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

miercuri, 20 mai, 2015

Propuneri concrete către Sfântul Sinod al B.O.R. pentru combatarea avortului

„Poporul nu poate fi apărat numai prin rugăciuni şi pomeni,… ci şi prin luptă, îndrăzneala şi putere”. (Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, în „Întoarcerea la Hristos” de I. Ianolide)

ÎNALTPREASFINȚITE MITROPOLIT SERAFIM

Vă scriem cu inima plină de mâhnire şi durere, dar şi cu nădejdea că ruga noastră pe care v-o adresam din tot sufletul, va găsi răspuns în dragostea pe care o purtaţi neamului românesc. Şi cum am putea să nu fim îngrijoraţi văzând urgia care s-a abătut asupra noastră din toate părţile şi care ne vantura precum o furtună vijelioasă lanul de grâu – risipindu-ne.

Mulţi ne cern şi multe sunt pricinile lor nedrepte împotriva noastră.

Dar noi o să vă rugăm doar pentru cele pe care noi înşine ni le provocam şi mai ales pentru fărădelegea pruncuciderii, acest păcat înfiorător care atrage mânia Cerului asupra noastră, iadul peste zeci de milioane de suflete şi ştergerea neamului de pe faţa pământului.

Părinte Mitropolit Serafim

Scumpul nostru popor a trecut de-a lungul timpului prin nenumărate năpaste care însă nu l-au doborât, dăinuind cu ajutorul lui Dumnezeu până în zilele noastre. Însă acum traversează cea mai cruntă prigoana, iar ca rezultat acest ONU vede dispariţia noastră ca neam. Dar asta o putem vedea şi noi, cu ochii noştri.

Prigoana aceasta este de fapt un măcel satanic pornit asupra celor mai mici şi neajutoraţi fraţi ai Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt copiii noştri, vlagă, tinereţea, viitorul neamului românesc.

Ne ucidem pruncii fără milă, fără remuşcare, fără discernământ. Am devenit irozi fără suflet şi mult mai cruzi decât acel rege iudeu care a trecut prin sabie 14.000 copii căutând să-L ucidă pe Pruncul Iisus. Cifra oficială a copiilor ucişi de noi depăşeşte 22.000.000!

Însă Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului spune că ar fi mult mai mare. Munţi întregi de trupuri sfârtecate, aruncate la gunoi. Iadul pe pământ!

Părinte

Am căzut în plasa slugilor urătorului de oameni, care de-a lungul a zeci de ani, din poziţiile cheie deţinute pe diferite trepte ale societăţii noastre, ne-au manipulat şi ne-au informat greşit cu rea intenţie făcând din minciună adevăr, au abrogat legi care protejau fătul uman şi au adoptat altele în defavoarea lui, promovând astfel crima ridicată cu viclenie la nivel de drept al omului, din decembrie 1989.

Aşadar aceşti duşmani ai noştri şi ai lui Dumnezeu au declarat crimă, pruncuciderea, ca un drept câştigat al cetăţeanului, aruncându-ne astfel „în întunericul cel mai din afară, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor” – întrucât avortul este păcat capital, iar fără lacrimi de pocăinţa sinceră suntem sortiţi veşnicelor chinuri ale iadului.

Prin mass media dirijată cu dibăcie de aceşti uneltitori împotriva neamului, a ajuns în urechile noastre teribilă veste că putem fi calai ai propriilor noştri prunci, lucru care tot prin purtarea de grijă a presei calomniatoare şi denigratoare a românilor (plătită pentru aceasta), a devenit o normală banalitate.

Astfel încet, încet mulţimi de mame au luat calea clinicilor sau spitalelor devenite altare păgâne, spre a-şi aduce ca jertfa diavolului propriile lor suflete, dar şi ale acelora care au propus sau încuviinţat crima. În acelaşi timp „doctorii” folosesc instrumentele lor de tortură spre făptuirea fărădelegii, iar trupurile micuţilor copilaşi sunt aruncate la gunoi în timp ce sufletele lor se întorc la Dumnezeu neîmplinite, plângând neîncetat şi cerând dreptate.

Şi peste toate acestea încă ceva cutremurător: din numărul total al pruncilor ucişi prin avort 60% provin din familii cununate ortodox! Iar aceste familii sunt ale noastre, ale fiecăruia dintre noi!

Acest lucru ne arată ca de fapt suntem ortodocşi numai cu numele, iar cu faptele păgâni care se închina zeului moloh (diavol). Puţini sunt dintre noi care nu au jertfit acestui „zeu”, iar mulţi suntem care am făcut-o din lipsă de informare şi catehizare.

Extrem de rar şi la fel de puţini preoţi mai sunt care pomenesc ceva despre avort în predicile lor, deşi iată că fărădelegea stăpâneşte între noi, unde se afla la ea acasă.

Cei puţini din Biserică care au declarat război deschis pruncuciderii, au avut de înfruntat atacurile permanente ale forţelor întunericului reprezentate de: ONG-uri puternic finanţate; de oameni ai puterii politice; din media; de alte personalităţi publice, care dispunând de mijloacele necesare au reuşit să împiedice obţinerea unor victorii cu adevărat însemnate care să oprească exterminarea naţiei.

Dar dacă nu s-au obţinut rezultate importante se datorează în primul rând faptului că nu au fost sprijiniţi masiv de către membrii Bisericii, de către noi cei cărora ne-a lipsit curajul, dăruirea, dragostea.

Totodată ne-a lipsit o povăţuire duhovnicească permanentă în acest sens, aşa că iată: am ajuns o turmă sălbatică ce s-a ticăloşit peste măsură!

Cum ne-am putea explica altfel lipsa noastră de milă faţă de aceşti prunci nevinovaţi, căci în loc să-i mulţumim Lui Dumnezeu că ni i-a dăruit (şi pe care El îi aştepta căci ne spusese: „Lăsaţi copii să vină la mine şi nu-i opriţi”), noi i-am predat celor mai cumplite cazne muceniceşti?

De ce am făcut-o?!

Din egoism demonic! Pentru că am văzut numai interesul nostru de moment, grijă să nu ne pierdem comoditatea, confortul, libertatea, bunăstarea, distracţia, orice alte plăceri şi ne-am gândit că aşa ne va merge mai bine, vom fi fericiţi şi cu o viaţă uşoară fără de griji. Din aceste false motive blestemate ne-am închinat lui moloh, am vărsat sânge şi am călcat peste cadavre, însă preţul ce-l vom plăti la scadenţă va fi atât de mare încât nu-l vom putea achita decât aceia dintre noi care se pocăiesc din toată inima lor vărsând lacrimi amare, iar toţi ceilalţi vom umple iadul.

Aceşti copii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru noi însă am refuzat-o ca nişte nerecunoscători, am întors spatele Domnului Hristos, ne-am transformat în judecători şi am hotărât uciderea celor mai curate şi nevinovate fiinţe de pe faţa pământului, apoi am devenit călai ai acestor prunci care doreau să ne aducă bucuria, liniştea şi pacea în suflete precum şi ajutorul şi încrederea în viitor. Am fi putut învăţa măcar de la dobitoacele cele necuvântătoare ce înseamnă dragostea şi jertfă, căci ele nu pregeta să-şi dea viaţa pentru puii lor, în schimb noi oamenii ne ducem pruncii de bună voie la altarele lui moloh, unde-i jertfim pe ei dar şi sufletele noastre.

Mintea omenească nu poate descrie suferinţa şi spaima pruncilor, căci ei pe toate le văd cu ochii sufletului. Zadarnic este strigătul lor de durere, zadarnic ne roagă să-i lăsăm să trăiască, să vină pe lume cum a rânduit Dumnezeu, să ne fie de ajutor la bătrâneţe, să muncească, să-şi întemeieze familii, să se facă călugări sau preoţi, doctori, ingineri, militari, să lupte pentru popor şi ţara, să ne mântuiască odată cu tot neamul! Cine să-i audă?!!

Suntem prea ocupaţi cu noi, suntem prea egoişti.

Vai nouă de nu luăm aminte la pedeapsă, întrucât chiar de la început Dumnezeu a dat dreptul la viaţa fătului uman căci chiar şi provocarea fără intenţie directă a avortului urmat dă moartea pruncului (ca urmare a unei agresiuni asupra femeii însărcinate) se cere suflet pentru suflet (Ieşirea 21:22-25). Astăzi societatea „civilizată” a retras dreptul dat de Dumnezeu şi protejează criminalul.

Înaltpreasfinţite Părinte Serafim

Avem încă nădejde. Nu trebuie decât să ne întoarcem cu lacrimi la Domnul Hristos pe care L-am părăsit şi trădat ca Iuda! Asemeni tatălui fiului risipitor El ne aşteaptă cu braţele deschise.

Trebuie doar să încetăm a mai săvârşi păcatul înnoindu-ne în botezul pocăinţei prin rugăciune neîncetată cu canon duhovnicesc – spre iertarea noastră; să naştem sau să înfiem prunci şi să adăugăm alte fapte bune spre a primi la rându-ne milă Celui Prea Înalt.

Totodată de mare ajutor ne-ar fi dacă am fi informat corect toţi românii cu ceea ce înseamnă crima avortului şi consecinţele ei în plan duhovnicesc, în veşnicie sau în această lume.

De aceea, vă rugăm din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi cu toată puterea noastră să propuneţi tuturor membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane:

1. Să editeze o carte cu bune învăţături (broşură) care să cuprindă:

  • Toate aspectele referitoare la păcatul avortului şi consecinţele nefaste ce decurg pentru suflet, trup şi societate;
  • Modalităţi de luptă împotriva avortului, dar şi a mijloacelor contraceptive (anticoncepţionale, sterilet – la fel de criminale, prezervativul etc.);
  • Despre concubinaj ca desfrâu și necesitatea întemeierii familiei ortodoxe care este cale spre mântuire;
  • Naşterea de prunci – cale de mântuire;
  • Rugăciune-canon pentru cei care au căzut în acest păcat capital al uciderii de prunci. A se arăta necesitatea pocăinţei: eliberarea sufletului copilului şi salvarea sufletului mamei;
  • Păcatul sodomiei (homosexualităţii);
  • Păcatul feririi de a face copii

2. Distribuirea ei gratuită în milioane de exemplare, pe o perioadă nelimitată de timp, astfel încât să ajungă în mâna fiecărui roman tânăr şi bătrân spre a cunoaşte cu adevărat ce reprezintă fărădelegea pruncuciderii; preoţii, profesorii de religie, dascălii toţi să o folosească spre luminarea noastră şi să o distribuie poporului permanent.

3. La predicile duminicale să nu lipsească cuvântul de învăţătura despre avort;

4. Să se facă misiune permanenta mai ales în rândul tinerilor dar şi în familii, să se dezbată încontinuu păcatul avortului pentru a fi dezrădăcinat din neamul nostru. Să se arate în scris şi în grai tuturor că folosirea anticoncepţionalelor și al altor mijloace contraceptive este fărădelege căci ne împotrivim voii lui Dumnezeu, ne facem judecători tirani ucigând viaţa din noi cu otrăvuri sau prin alte metode, căutând doar plăcerea desfrânării pe care o încurajăm.

5. Să se lupte pe toate căile împotriva „modei” de astăzi, care îndeamnă pe tineri să trăiască în concubinaj, sau de „probă”, căzând astfel în capcana lui satan prin păcatul desfrânării. Să fie încurajaţi şi ajutaţi să-şi întemeieze familii şi să nască prunci pe care să-i crească în dragostea şi frică de Domnul. Să ştie tot romanul că nu există decât două căi de mântuire, aşa cum ne învaţă Sfântul Paisie Aghioritul şi toţi sfinţii: călugăria sau căsătoria-familia ortodoxă.

6. Prin toate mijloacele şi căile posibile românii să fie încurajaţi să nască prunci, iar preoţii să reprezinte un model în acest sens pentru popor şi să arate că iubesc viaţa şi darul lui Dumnezeu, formând familii numeroase şi binecuvântate.

Toate acestea sunt posibile, dar numai dacă ierarhii ortodocşi români se implică cu trup şi suflet în salvarea neamului românesc din iad şi de la dispariţie şi pentru a primi răspuns bun la Judecata Obştească, ca popor.

Avem nevoie de catehizare căci ştim că suntem mădulare bolnave ale Bisericii celei Una, dar suntem şi conştienţi că putem găsi vindecare numai aici în Biserica Domnului Hristos – Sfânta Biserică Ortodoxă care este Trupul Lui şi totodată El este cap al ei. Altă cale de mântuire nu există pe pământ, de aceea rugăm pe ierarhii noştri să salveze turma!

Suntem convinşi că Dumnezeu va asigura şi mijloacele financiare necesare unui asemenea scop, chiar şi de ar fi să se întârzie ridicarea unor ziduri. Importante sunt bisericile din inimile noastre, care acum sunt dărâmate, pline de bălării şi jivine iar pentru a fi ele rezidite, curăţate şi înfrumuseţate este nevoie de acest efort al tuturor membrilor Bisericii fie ei mireni sau cler.

Toţi suntem responsabili dar în primul rând păstorii noştri duhovniceşti, care au menirea, harul şi darul de a ne povăţui pe calea mântuirii cu timp şi fără de timp, căci sufletul omului, aşa cum ne spune Domnul nostru Iisus Hristos valorează mai mult decât toată lumea.

Iar dacă bisericile din inimile noastre nu se vor reînnoi, atunci cele din piatră se vor pustii.

Biserica Ortodoxă, ca mama a poporului român, are obligaţia de a lupta şi a se jertfi pentru salvarea fizică şi duhovnicească a neamului nostru!

VĂ RUGĂM Înaltpreasfinţite Mitropolit Serafim, să luptaţi cu toate puterile, pentru salvarea naţiunii noastre, căci mulţi puternici ai lumii uneltesc să ne desfiinţeze ca neam – chiar şi numele să ne dispară!

Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi Măicuţa Domnului vă vor fi alături spre a convinge Sfântul Sinod de absolută necesitate a acestei jertfe.

Domnul IISUS HRISTOS nu rămâne dator şi o să vă răsplătească cu prisosinţă truda pe care o faceţi pentru cei mai mici şi neajutoraţi fraţi ai săi: copiii nenăscuţi,

Vă sărutăm dreapta, vă rugăm să ne iertaţi şi să ne binecuvântaţi.

DUMNEZEU SĂ NE APERE!

Semnează: 104 români, majoritatea locuitori din Austria, împreună cu Asociația PRO VITA – Filiala din București

www.ortodox.md