Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

vineri, 9 august, 2013

Predică la praznicul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon

Toți dorim sănătate. Toți căutam doctori buni, pentru trup și pentru suflet. Dar, dacă ne rugam mai mult, dacă nu risipim tinerețea și sanatatea în beții și dezmierdări, dacă ne spovedim regulat de păcatele noastre și facem Sfântul Maslu, cea mai puter­nică rugăciune pentru cei bolnavi, atunci ne vindecăm ușor și sufletul și trupul.

Iubiți credincioși,

Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Care a dat dar și putere ucenicilor Săi, de a vindeca tot felul de boli, de a învia și mântui sufletele oamenilor, un dar ca acesta l-a dat și mul­tor sfinți, martiri și ierarhi. Unul din cei mai de sus sfinți tămă­duitori fără de plată a bolnavilor a fost și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, pe care Sfânta noastră Biserica îl prăznuiește la 27 iulie.

Acest mare mucenic și placut al lui Dumnezeu a trăit pe vremea pagânilor împărați Maximilian și Dioclețian. Pe acea vreme În imperiul roman era o mare persecuție contra creștinilor care credeau în Hristos și mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu. Sfântul Mucenic Pantelimon a fost din cetatea Nicomidiei, care se afla în părțile Bitiniei. Tatăl său era păgân, slujind idolilor, iar mama sa, Euvula, era creștina. Ea a învățat de la stramoșii ei sfânta credințș, slujind cu mare evlavie lui Hristos.

Din naștere mucenicul se numea Pantoleon, care înseamna „cu totul eu”, ca cel ce era să fie viteaz asemenea leului și neînfricat mărturisitor al lui Dumnezeu. Fiind încă mic, mama sa îl creștea în credința creștina și îl învața să cunoască pe adevaratul Dumnezeu, Care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Copilul lua aminte la învațatura mamei sale și începuse a cunoaște în parte, pe cât putea înțelege, dreapta credință. Dar, o durere mare a venit asupra copilului Pantoleon. Mama lui cea buna care îl învăța credința adevarată, a murit de tânără, rămânând copilul orfan. După moartea fericitei sale mame, copilul a început din neștiință a merge pe urmele tatălui sau, care era închinător la idoli. Apoi, tatăl l-a dat la școală, unde a învățat gramatica și filosofia cea dinafară. L-a învățat înca și meșteșugul doctoricesc, la un dascăl, anume Eufrosin, care era doctor renumit, deprinzând pe tânărul Pantoleon medicina. Pe lânga aceasta, era și un bun vorbitor și cu chipul foarte frumos, din care pricină era iubit de toți. Datorită acestor calități ajunsese vestit până la Împaratul Maximilian, care locuia atunci în Nicomidia și era mare dușman al creștinilor. Acest tiran împărat, la praznicul Nașterii lui Hristos, a ars în biserică 20.000 de creștini, pe care i-a facut martiri ai lui Hristos, împreună cu Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei.

În vremea aceea era în Nicomidia un preot bîtrân, numit Er­molae, care slujea pe ascuns de frica păgânilor, într-o casă mică și neștiută. Aici venea uneori și Pantoleon cu învățătorul său Er­molae, văzând pe tânărul Pantoleon trecând pe acolo, l-a rugat să intre înăuntru. Tânărul, fiind smerit și ascultător, a stat de vorbă cu preotul Ermolae, care l-a întrebat de neam, de credință și de părinți. Apoi i-a zis: „Dar tu, fiule, de ce parte a credinței voiești a fi? De credința tatălui sau a mamei tale?” Tânărul a, raspuns: „Mama mea, pe când trăia, mă învăța credința creștina. Însă tatăl meu, ca cel mai tare, mă silește la legile elinești, ca să intru în rândul ostașilor împăratului”.

Sfântul Ermolae, văzându-i sufletul curat, i-a zis: „Crede-mă pe mine, bunule tânăr, că învățăturile și meșteșugurile zeilor elini nu pot să-ți ajute ție și celorlalți oameni. Aceștia sunt idoli min­cinoși și nu au nici o putere. Să știi că unul este adevăratul Dum­nezeu, Iisus Hristos. El este bun și atotputernic, în Care de vei crede, apoi numai cu chemarea preasfântului Său nume vei putea tămădui toate bolile omenești. Acela a luminat orbi, a curățit leproși și morților le-a dat viață, iar pe demoni, care se cinstesc de către elini, i-a alungat dintre oameni numai cu cuvântul. Dar nu numai El, ci și hainele Lui erau dătătoare de tămăduiri. Pentru că o femeie, fiind bolnavă de curgerea sângelui de doisprezece ani, numai cât s-a atins de marginea hainelor Lui, îndată s-a tămăduit. Dar cine poate să spună cu de-amănuntul toate lucrurile cele minunate pe care le-a facut Domnul nostru Iisus Hristos? Că, precum nu este cu putință a număra stelele cerului, nisipul mării și picăturile de ploaie, tot așa nu putem număra nici minunile și facerile Lui de bine. El este acum ajutător robilor Săi, că mângâie pe cei mâhniți, tămăduiește pe cei bolnavi, izbăvește pe cei din primejdii și scoate din răutățile potrivnicilor pe robii Săi, chiar și înainte de a se ruga ei. Le dă încă și slavă negrăită, desăvârșită și fără de sfârșit, întru Împărăția cerului”.

Niște cuvinte ca acestea, ascultându-le cu atenție Pantoleon s-a rănit cu mintea și inima sa și apoi a zis către sfântul batrân: „Eu, aceste cuvinte de multe ori le auzeam de la mama mea și am văzut-o adesea rugându-se și chemând pe Dumnezeu, de Care tu îmi vorbești”.

Pe cale, Pantoleon a întâlnit un prunc mort, mușcat de viperă și, crezând în cuvintele lui Ermolae, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, măcar că sunt nevrednic a te chema pe Tine, însă de voiești să fiu robul Tău, arată-ți puterea Tași înviază din morți pruncul acesta nevinovat, ucis de viperă”. În clipa aceea, pruncul s-a sculat viu de jos, iar vipera a murit. Văzând această minune, Pantoleon a mers la Sfântul Ermolae, dascălul său, și a cerut botezul. Deci, botezându-l în numele Prea­sfintei Treimi, a primit numele de Pantelimon, care înseamna „cu totul milostiv”.

Iubiți credincioși,

Așa s-a creștinat fericitul Pantelimon. Să vedem cum a mărturisit el pe Hristos și s-a făcut mare mucenic și tămăduitor de boli. Din ziua botezului, Pantelimon a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii minunate a multor feluri de boli, încât ajunsese vestit în toata Nicomidia.

Astfel, a dat vedere unui orb pe care nu-l putea tămădui nici un doctor. Căci, punând degetele sale pe ochii orbului, a zis: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a luminat pe cei orbi, caută și vezi!” În clipa aceea s-au limpezit ochii orbului și a vazut. Auzind de aceasta, tatăl lui Pantelimon a crezut în Hristos împreună cu toți cei din casa lor. Apoi, fericitul doctor fără de arginți mergea pe la casele bolnavilor, pe la cei din spitale și îi tămăduia numai cu rugăciunea, cu chemarea numelui lui Hristos și cu punerea mâinilor sale pe rănile bolnavilor, fără a primi nicio plată, nici un dar.

Auzind împăratul Maximilian că Pantelimon crede în Hristos și vindecă mulți bolnavi cu numele adevăratului Dumnezeu, a dat poruncă sa-l arunce în temniță. Apoi, chemându-l la judecată și nevoind să jertfească idolilor, Sfântul Pantelimon a fost cumplit bătut, ars cu făclii aprinse pe trup, strunjit cu gheare de fier și aruncat în mare. Dar, scăpând nevătămat de toate, mulți credeau în Hristos pentru semnele și minunile ce le facea Sfântul. Atunci, împăratul l-a condamnat la moarte pe Pantelimon, prin tăierea capului, pe dascălul său, fericitul Ermolae și pe toți cei ce crezuseră prin ei în adevăratul Dumnezeu.

Iubiți credincioși,

Iată cum a mărturisit pe Hristos, Sfântul Mare Mucenic Pan­telimon. Rămas de mic orfan de mamă, vânat la credința în Hris­tos de sfințitul preot Ermolae, dăruit de Dumnezeu cu darul vindecării bolilor omenești, sărac de toate averile cele trecătoare și foarte milostiv, căci nu lua nici un ban de la nimeni, a primit tăierea capului cu sabia și acum se bucură veșnic cu toți sfinții mucenici, în împărația lui Dumnezeu. Moaștele lui au fost luate pe ascuns de creștini și apoi împărțite ca dar dumnezeiesc pe la multe biserici.

Numele lui este cinstit în toate țările creștine. Peste tot se află biserici și credincioși care îi poartă numele de botez și care se vindecă de suferințele lor cu rugăciunile Sfântului Pantelimon.

Vedeți ce rol au părinții și mai ales mamele la creșterea și formarea copiilor? Acest sfânt a fost învățat de mic dreapta credință de către mama sa. Dar, murind ea din tinerețe, Dumnezeu l-a vânat la credința în Hristos printr-un preot sfânt. Deci mamele și preoții, părinții trupești și duhovnicii au prima și marea datorie de formare creștinească a copiilor și urmașilor noștri. Să ne facem fiecare datoria de părinți trupești și sufletești.

Noi avem o grea răspundere înaintea lui Dumnezeu pentru copii, pentru familie, pentru țara și Biserica în care trăim. Dacă noi nu suntem modele vii, exemple bune, singuri ne ucidem copiii noștri. Dacă dumneavoastră, părinții, și noi, preoții, nu-i învățăm, nu-i educăm, nu-i ducem la biserică, nu-i învățăm rugăciuni, nu le citim cărți sfinte, nu le vorbim de Hristos, de unde să știe ei? Sau cine alții să le vorbească? Mulți dintre noi și frațiile voastre nu ne facem datoria creștinească de părinți și păstori. De aceea, sunt atâtea conflicte în familiile noastre, atâția copii neascultători și atâta suferință, ca urmare a păcatelor noastre.

Toți dorim sănătate. Toți căutam doctori buni, pentru trup și pentru suflet. Dar, dacă ne rugam mai mult, dacă nu risipim tinerețea și sanatatea în beții și dezmierdări, dacă ne spovedim regulat de păcatele noastre și facem Sfântul Maslu, cea mai puter­nică rugăciune pentru cei bolnavi, atunci ne vindecăm ușor și sufletul și trupul.

Să cerem totodată și ajutorul sfinților și al Marelui Mucenic Pantelimon, rostind împreună această scurtă rugăciune: „Sfinte Mare Mucenice Pantelimon, roaga-te lui Dumnezeu pentru tămăduirea și mântuirea sufletelor noastre”. Amin.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 438-442)