“Nu ma lepada de la fata Ta si duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine” (Psalm 50, 12).
Iubiti credinciosi,
Putina întristare si iarasi bucurie. Putina tacere si iarasi cuvânt de lauda. Putina liniste si iarasi glas de bucurie. Iarasi praznuire pe pamânt, iarasi veselie, iarasi podoaba de sarbatoare, iarasi dangat de clopote, iarasi bucurie a crestinatatii.
Cât de mari sunt tainele lui Dumnezeu si cât de nepatrunse judecatile Lui! Cât de mare este mila Lui spre noi! Sa nu se tânguiasca deci pamântul, sa nu se întristeze omul, caci multor taine l-a facut partas si din toate l-a împartasit Atotmilostivul Dumnezeu.
Ieri S-a înaltat la ceruri Fiul, azi S-a pogorât pe pamânt Duhul Sfânt. Ieri Iisus Hristos ca un Dumnezeu S-a suit întru strigare si în glas de trâmbite (Psalm 46, 5), azi Preasfântul Duh S-a coborât în chip de limbi de foc ca o suflare de vifor ce vine repede (Fapte 2, 2). Ieri Fiul a intrat întru slava Sa, azi Duhul Sfânt Si-a aratat slava.
Praznuire în cer, praznuire pe pamânt, cântare de îngeri, trâmbite de arhangheli, mirare de heruvimi, înnoire pe pamânt si mirare în cer. Iarasi îngerii vad lucruri minunate, iarasi trâmbitele lor suna si umplu de bucurie si cerul si pamântul. Carbunele dumnezeirii pe tron de serafimi Se aseaza, iar vapaia Duhului în inimi de pescari Se odihneste. Soarele se înalta, dar lumina lui la noi se întoarce. Luceafarul diminetii peste ceruri Se suie, iar raza Lui la noi ramâne. Iisus Hristos Se suie la Tatal, iar Sfântul Duh Se trimite la oameni.
Cât sunt de mari minunile lui Dumnezeu! Fiul trup S-a facut, iar Duhul porumbel S-a vazut! Fiul în pântece de Fecioara S-a salasluit, iar Duhul în inima de crestin Se salasluieste. Fiul petrece cu trupul putini ani cu noi pe pamânt, iar Sfântul Duh cu noi petrece în veac. Fiul în taina a venit, iar Duhul în vazul lumii S-a aratat. Fiul în iesle de dobitoace Se culca, iar focul Duhului pe tronul inimii Se aseaza. Fiul S-a facut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos. Fiul ne-a vestit Cuvântul vietii, Duhul Sfânt ne tâlcuieste întelesul Lui. Fiul ne-a adus tainele, Duhul Sfânt ne descopera adâncul lor. Fiul seamana samânta cea buna, iar roua Duhului o face sa rasara. Semanatorul putina aratura face si numai într-un loc arunca samânta, iar vapaia Sfântului Duh, prin Sfintii Apostoli, toata lumea cu plugul cuvântului o rascoleste si samânta Evangheliei o înmulteste.
Cât de mari si preaslavite sunt tainele lui Dumnezeu!
Hristos este fagaduit omului de Tatal, iar Duhul Sfânt arata prin prooroci vremea întruparii. Fiul este vestit Fecioarei, iar Duhul Sfânt savârseste taina. Fiul în pestera Se naste, iar Duhul Sfânt pe îngeri si pe pastori îi învata sa cânte. Fiul ca prunc în Egipt Se coboara, iar Duhul Sfânt pe cale Îl umbreste. Fiul în Iordan Se boteaza, iar Duhul Sfânt peste El Se odihneste. Fiul la propovaduire iese, iar Duhul Sfânt peste El ramâne (Isaia 61, 1). Fiul învata adevarul, iar Sfântul Duh îl întareste cu minuni. Fiul este rastignit de oameni, iar Duhul Sfânt lânga cruce Îl pazeste. Fiul în mormânt Se pune, iar Duhul Sfânt lânga piatra vegheaza. Cerul se tulbura, zidirea se întristeaza, catapeteasma se rupe, iar Duhul Sfânt pe morti îi înviaza (Mt. 27, 52). Piatra se da în laturi, Hristos înviaza, iar Duhul Sfânt pe toate le umple de lumina.
Iisus Hristos deci rascumpara pe om, iar Duhul Sfânt desavârseste taina mântuirii. Iar dupa înviere, Fiul cu liniste la ceruri Se înalta, iar Duhul Sfânt, ca un vifor ce vine repede, pe pamânt Se revarsa. Usile cele închise se deschid, pescarii devin Apostoli, cei fricosi se îmbarbateaza, inimile cred, mintile se lumineaza, limbile propovaduiesc fara teama, pasii solilor pornesc la drum, Cuvântul vietii cu tarie se vesteste, ulitele se umplu iarasi de freamat, Ierusalimul din nou se cutremura, arhiereii se mânie pe pescari, batrânii se întristeaza pe galileeni, carturarii iarasi vor sa faca sfat, templul iarasi tresare.
Dar pentru ce se tulbura Ierusalimul si arhiereii si batrânii si carturarii si templul lui Solomon?
Pentru ca astazi se împlineste sorocul fagaduintei. Astazi Se coboara pe pamânt Duhul Sfânt, Mângâietorul, în chip de limbi de foc. Astazi cerul din nou se desarta pe pamânt. Astazi vapaia Duhului Se revarsa peste tot ca o lumina de foc. Astazi pescarii galileeni devin apostolii lumii. Astazi tainele credintei se deslusesc, crucea se înalta, Biserica se întemeiaza, samânta cuvântului se seamana, neamurile se apropie, pagânii se îmblânzesc, strainii se întorc, cei pierduti se afla, copiii iarasi vin acasa.
Astazi neamurile devin popor ales. Astazi zeii lumii se sfarâma, capistile se darâma, orbii vad lumina vietii, cezarii aud de Hristos, înteleptii vor sa auda pe pescari. Atena si Roma se smeresc. Astazi cuvântul vietii se graieste de pe case si toti asculta, toti cred, toti se bucura cu bucurie mare. Numai Ierusalimul singur se tulbura din nou? S-a tulburat când S-a nascut Hristos în Betleem (Mt. 2, 3). S-a tulburat când a înviat Iisus din morti si cauta cu arginti sa-si acopere uciderea sa (Mt. 28, 12). S-a tulburat si acum când S-a coborât peste apostoli Preasfântul Duh. De ce s-a tulburat? Pentru ca el nu mai vrea sa auda de Hristos. Pentru ca se rusineaza de ceea ce a facut. Se rusineaza, dar nu se smereste. Se tulbura, dar nu crede. Se mânie, dar în zadar se aprinde.
Toti asculta pe pescarii lumii, numai Ierusalimul se tulbura, evreii se îndoiesc, numai templul ramâne necredincios. Cei vestiti în cuvinte de hula, iarasi hulesc, iarasi împotriva graiesc: Au nu sunt acestia ce graiesc toti galileeni? Cine i-a învatat pe ei atâtea limbi, ca sa graiasca pe întelesul tuturor maririle lui Dumnezeu (Fapte 2, 7-11).
Toate marginile lumii cred, iar fiii lui Israel se spaimânta si se mira zicând unul catre altul: Ce va sa fie aceasta? (Fapte, 2, 12). Toti asculta pe Petru graind, iar ei în bataie de joc zic pâna în ziua de astazi: Ca sunt plini de must (Fapte 2, 13). Dar mustul fierbe si vin nou se face. Adierea vântului se porneste si vifor mare devine. Scânteia cea mica se atâta si vapaie de foc se face. Izvorul cel mic se porneste si suvoi de apa iute ajunge. Cine dar va opri mustul sa nu fiarba, vântul sa nu sufle, scânteia sa nu se aprinda sau izvorul de apa sa nu curga în vale? Cine va putea sa opreasca pe Duhul Sfânt sa nu vina pe pamânt? Sau pe Petru sa nu graiasca si pe Pavel sa nu propovaduiasca?
Ierusalimul se tulbura, dar în zadar se tulbura. De acum este prea târziu. Umbra Legii vechi apune si o alta lege se vesteste. Vinul cel vechi se sfârseste si altul nou în vase de lut se toarna. Batrânul templu se paraseste si alaturi de el Biserica noua si vesnica se înalta. Biserica vie, biserica mareata, aleasa si frumoasa – Biserica Crestina!
De acum în zadar se mânie Sionul. Cât de preaslavite sunt tainele lui Dumnezeu! Ce lucruri minunate s-au petrecut astazi în Ierusalim! Ca deodata s-au întâlnit fata în fata doua biserici, doua praznice, doua legi, doua feluri de credinciosi. O biserica care se darâma si alta care acum rasare. Un praznic care înceteaza si altul care acum se întemeiaza. O lege care se lasa si alta care cu vapaie de foc se scrie.
De astazi praznicul Legii vechi se paraseste si Rusaliile crestinatatii se împodobesc. Tulburarile Ierusalimului se potolesc si bucuriile Sionului nou cuprind pamântul. Ultimii farisei se risipesc si primii crestini se întâlnesc. Ultimii carturari adorm si primii apostoli pornesc la propovaduire. Ultimele întristari de astazi mor si primele bucurii acum se nasc.
Cât de mari sunt ispravile Duhului Sfânt! Caci astazi toate cu foc se boteaza, toate se schimba, toate se înnoiesc, toate din nou se nasc. Si la aceasta mare transformare a lumii contribuie si Dumnezeu si omul, si cerul si pamântul, si Duhul si materia. Dumnezeu da Duhul si omul da inima. Dumnezeu atâta focul si omul sufla vapaia. Dumnezeu da vinul si omul da vasul.
Pamântul da apa, Cerul da pe Duhul Sfânt. Lumea da pescarii, Dumnezeu darul apostoliei. Omul da mintea, iar Dumnezeu revarsa peste ea Duhul întelepciunii si al întelegerii. Omul da inima si Dumnezeu o umple pe ea de Duhul temerii de Dumnezeu. Omul da vointa, iar Dumnezeu pogoara asupra lui Duhul sfatului si al puterii, Duhul cunostintei si al bunei credinte (Isaia 11, 2-3). Omul da tot ce are, Dumnezeu îi da ceea ce îi lipseste. Omul da tot ce poate, Dumnezeu îi da ceea ce nu poate avea – pe Duhul Sau cel Sfânt. Omul da pe cele de jos, Tatal aduce pe cele de sus. Si astfel taina se savârseste, minunea se împlineste, Mângâietorul vine pe pamânt, apostolii lucreaza, lumea se înnoieste, Biserica se întemeiaza, toate se schimba, toate se îmbraca în lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor.
Iubiti credinciosi,
Dar ce este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este al treilea Ipostas, a treia Persoana a Preasfintei Treimi, care purcede din Tatal, Se odihneste în Fiul si prin El ni se face cunoscut si noua, oamenilor. Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu, care împodobeste toate cele de sus si cele de jos. El este pretutindeni si pe toate le împlineste.
Duhul Sfânt este Vapaia care aprinde inimile, Lumina care lumineaza ochii, Dulceata care mângâie auzul, Întelepciunea care umple toata mintea. Duhul sfânt este Puterea care ne întareste, Taria care ne îmbarbateaza, Pâinea care ne hraneste sufletele, Izvorul care ne adapa, Faclia care ne calauzeste, Vesmântul care ne acopera. Duhul Sfânt este Apa cea vie, Comoara cea nefurata, Margaritarul cel de taina, Izvorul care da viata tuturor. Duhul Sfânt este Vântul care adie în lume, Norul care roureaza, Caldura care face sa creasca toate. Duhul Sfânt este Sufletul Bisericii, nadejdea mântuirii noastre, adâncul întelepciunii, barbatia apostolilor, curajul mucenicilor, bucuria cuviosilor, mângâierea mamelor, taria sotilor, veselia pruncilor, frumusetea fecioarelor, podoaba calugarilor.
Iar de voiti sa stiti si cum lucreaza El în lume, ascultati: Duhul Sfânt face pe îngerii Sai duhuri si pe slugile Lui para de foc (Psalm 103, 5). Duhul Sfânt umple de foc arzator pe serafimi si de ochi multi pe heruvimi. El vesteste taine negraite arhanghelilor. El a trimis pe Gavriil la Fecioara Maria în Nazaret. El a insuflat pe prooroci, El a dat pocainta lui David si întelepciune lui Solomon. El vesteste cele nestiute si arata pe cele viitoare. Duhul Sfânt face din pescari Apostoli, din pagâni face crestini, din fricosi alege mucenici, dintre cei slabi pe cuviosi, din împarati face cersetori si din cei saraci ridica împarati, din capisti ruinate înalta biserici marete, din oameni simpli alege prooroci si preoti.
Duhul Sfânt zideste împreuna cu Tatal si cu Fiul toate cele vazute si cele nevazute.
Duhul Sfânt sfinteste toate, si cerul si pamântul si cele de sus si cele de jos si cele dedesubt. El sfinteste pe îngeri în cer si pe preoti pe pamânt. El umple de dar pe arhierei si Se revarsa prin mâinile lor. El sfinteste si alege pe duhovnici, El sfinteste Preacuratele Taine, la Sfânta Liturghie, El sfinteste agheasma, untdelemnul, bisericile, casele, icoanele, roadele câmpului, vesmintele, vasele, izvoarele. El umple toate de sfintenie si binecuvântare.
Duhul Sfânt curateste si vindeca toate. El leaga si dezleaga pacatele oamenilor. El curateste inimile de patimi, trupurile le vindeca de boli, vazduhul, pamântul si casele le izbaveste de diavoli, mintea o fereste de uitare, constiinta de împietrire. El vindeca boli nevindecate, El alina dureri nepotolite, suspinuri nestiute, rani greu de vindecat. El arde toata întinaciunea.
Duhul Sfânt împodobeste toate. Si ochii cu lacrimi, si trupul cu frumusete, si inimile cu frica de Dumnezeu, si mintea cu întelepciune, si constiinta cu remuscare, si sufletul cu dor de rai. El împodobeste cerul cu îngeri, universul cu stele, vazduhul cu nori, pamântul cu verdeata, muntii cu izvoare, natura întreaga cu flori, cu grâu, cu nenumarate feluri de vietati.
Duhul Sfânt pazeste toate. Si popoarele de razboaie. Si oamenii de ura si de tot felul de pacate. El pazeste astrii ceresti si sufletele omenesti. El pazeste casele de dezbinare, trupurile de boli, sufletele de diavoli. Peste tot rânduieste îngeri pazitori.
Duhul Sfânt da celor mari mila, celor mici supunere, celor bolnavi rabdare. El da mamelor dragoste spre copii si copiilor iubire de parinti. El da crestinilor ascultare de Biserica. El da barbatie mucenicilor, bucurie cuviosilor, nadejde celor din ispite. El da lacrimi ochilor, blândete inimilor, pricepere mintii, gingasie sufletului, tarie trupului.
Duhul sfânt naste, creste, lumineaza, uda, spala, întelepteste si pazeste. El acopera ce este bun, arde ce este rau, taie ce este putred, mângâie inimi zdruncinate, aduna suflete risipite. Toate le face, toate le creste, toate le desavârseste Duhul Sfânt.
Iubiti credinciosi,
Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu în lume. Duhul Sfânt este viata si nadejdea mântuirii noastre. Fara de El niciun om nu poate fi crestin, nu poate dobândi viata vesnica. El Se da fiecarui om la botez, prin taina ungerii cu Sfântul si Marele Mir, care este pecetea Sfântului Duh. Ajutat de faptele cele bune ale crestinului, Duhul Sfânt creste, Se înmulteste în inima lui, umplându-l de daruri dumnezeiesti. În mod deosebit Duhul Sfânt Se reînnoieste în om prin pocainta adevarata, prin rugaciune si mai ales prin primirea Preacuratelor Taine ale lui Hristos.
Duhul Sfânt Se pazeste în inima omului printr-o viata curata, fara de pacate, sporeste prin smerenie, Se descopera prin rugaciune, Se desavârseste prin dumnezeiasca dragoste. El Se arata în noi prin darurile cele sufletesti si trupesti, Se proslaveste în noi prin minuni de taina, Se propovaduieste de noi prin cuvânt viu si printr-o viata duhovniceasca.
Invers, Duhul Sfânt din noi Se întristeaza prin lucrarea pacatului, Se departeaza de inimile noastre prin deprinderea tuturor pacatelor de moarte si mai ales ale desfrânarii si mândriei. Se retrage de tot din inimile noastre, prin necredinta, hula si deznadejde, de care sa ne pazeasca darul Preasfântului Duh.
Crestinul ce are în el vapaia Duhului Sfânt, îsi pazeste cu sfintenie cele cinci simturi ca sa nu greseasca lui Dumnezeu. El îsi pazeste limba sa nu osândeasca, ochii sa nu vada cele desarte, urechile sa nu auda cele rele, gândurile sa nu pofteasca cele necuvioase, trupul sa nu se aprinda de cele necurate, sufletul – comoara cea mai de pret – sa nu i se fure de vrajmasi.
Iar crestinul cel lenes, usor slabeste în ispite, aluneca degraba, îsi face trupul casa a desfrânarii, se umple de patimi, pierde darul Duhului Sfânt, ajunge rob al diavolului si, de nu se va pocai, îsi pierde sufletul sau.
Crestinul care face voia lui Dumnezeu, nu este singur, caci poarta pe Duhul Sfânt în inima lui. În toate este multumit, oricând are pace în suflet, de nimic nu se teme, pe toti îi iubeste. El este un înger în trup, caci Duhul Sfânt traieste în el. El este un apostol, caci nu mai traieste pentru sine, ci pentru binele altora. El traieste pentru a-L slavi pe Hristos, pentru a vesti tuturor maririle lui Dumnezeu, pentru a sluji Biserica, pentru a folosi pe aproapele. El traieste deci în inima fratilor lui. Fericit este un asemenea crestin plin de Duhul Sfânt si de putere, caci va petrece cu Hristos în veac. Iar cel pacatos sa se teama de munci si cât mai are vreme sa se pocaiasca.
Spre încheiere, va rog înca o data, fratilor, sa nu întristam pe Duhul Sfânt care petrece în noi, prin pacate, prin desfrânari, prin ura, betii, certuri, pofte de tot felul, caci Duhul sfânt Se roaga pentru mântuirea noastra cu suspinuri negraite (Rom. 8, 26). Ci mai degraba sa-L bucuram cu faptele noastre cele bune.
Nimeni sa nu mai zaca în întuneric, caci lumina din cer a venit. Nimeni sa nu se socoteasca sarman pe pamânt. Caci Duhul Sfânt la noi S-a pogorât. Nimeni sa nu se simta orfan, caci astazi Biserica lui Hristos ne-a înfiat.
Iar de ne simtim înca sarmani, rai, parasiti de mângâierea Domnului ceresc, sa ne pocaim mult, sa primim mai des Preacuratele Taine ale lui Hristos, sa ne iertam, sa ne unim, sa ne iubim unul pe altul mai mult si, adunându-ne cu totii la sfintele biserici, asa sa ne rugam din suflet: “Împarate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindenea esti si pe toate le împlinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste întru noi si ne curateste pre noi de toata întinaciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre”. Amin!
(extrase din: Predici la praznice Împărătești – Arhim. Ioanichie Bălan)