Magazine bisericeşti

Magazinul de obiecte şi literatură bisericească

Str. Bucureşti, 119, Mitropolia Moldovei,
mun. Chişinău Tel: 23-20-73

Magazinul "Clopotniţa Moldovei"

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, mun. Chişinău Tel: 22-61-94

miercuri, 13 noiembrie, 2013

Mărturii despre preotul martir Gheorghe Ivanov (1880-1946)

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii lui…

Părintele Gheorghe Ivanov a păstorit turma din Stolniceni, Edineţ între anii 1903 -1946.

În biserica din s. Stolniceni, r. Edineţ a slujit un părinte care şi-a sfârşit viaţa ca un mucenic. Locuitorii satului se roagă astăzi ca în rândul sfinţilor mucenici să fie trecut şi părintele Gheorghe Ivanov, care a păstorit turma din satul Stolniceni din anul 1903 până în 1946, iar viaţa lui a fost una de o sfinţenie deosebită.

Sfârşitul de mucenic l-a înscris în rândul celor care şi-au dat viaţa pentru mărturisirea credinţei ortodoxe. El a fost omorât pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa pe care o mărturisea.

Părintele Gheorghe a fost înmormântat în curtea bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Stolniceni.

Datorită vindecărilor care s-au făcut la mormântul acestui destoinic preot, biserica „Naşterea Maicii Domnului” a devenit cunoscută nu doar în Republica Moldova, ci şi peste hotarele ei.

În prezent în Eparhia de Edineţ şi Briceni sunt în curs de pregătire documentele în vederea canonizării acestui vrednic de pomenire preot.

Untitled-22

Din păcate, nu dispunem de prea multe informaţii despre biografia lui şi nici despre studiile pe care le-a făcut, îndeosebi cele teologice. În 1903, la 16 noiembrie, a fost hirotonit în treapta de diacon, iar în ziua următoare a fost hirotonit preot de către PS Arcadie, episcop de Chişinău şi Hotin.

Părintele Gheorghe a fost căsătorit cu preoteasa Maria. Ei au avut 4 copii: doi feciori, Alexandru şi Nicolae, şi două fiice, Ana şi Maria. Maria a fost mezina şi s-a născut bolnavă. Odată cu venirea autorităţilor bolşevice, cei doi feciori ai părintelui au plecat în România.

Fiica Ana s-a căsătorit şi a devenit învăţătoare. În anul 1938 preoteasa a murit în urma unei înţepături de albină la rădăcina nasului. Părintele a rămas singur cu fiica sa bolnavă Maria, de care îngrijea. În treburile casei părintele era ajutat şi de o creştină cu numele Parascovia, originară dintr-un sat vecin.

Părintele preda religia la şcoala din sat, unde se străduia să insufle credinţa ortodoxă în rândurile elevilor. Oamenii bătrâni, care îl mai ţin minte, mărturisesc că părintele Gheorghe era un păstor deosebit, sever şi corect în toate pornirile sale.

Cununa muceniciei
În anul 1946 părintele a slujit în biserică în Duminica Crucii din Postul Mare. Seara, la uşa casei lui au bătut trei indivizi: unul din ei era locuitor al satului, al doilea era preşedintele sovietului sătesc şi al treilea – un împuternicit al autorităţilor bolşevice. Părintele le-a deschis uşa pentru că le-a recunoscut vocea. Era miezul nopţii; sora Parascovia a observat că la părinte au intrat nişte vizitatori, dar nu a acordat mare atenţie acestui fapt. Când s-a trezit dimineaţa, a observat că lumina în casa părintelui era aprinsă. Părintele nu obişnuia să se culce târziu, de aceea Parascovia a înţeles că ceva nu este în regulă. Uşa casei era închisă şi ea a mers în spatele casei. A mai chemat câţiva vecini şi au intrat în casă urcând pe fereastră. Părintele a fost găsit mort, având semne vădite de violenţă. Părintele a fost omorât ca un mucenic. Călăii săi l-au strangulat cu un prosop şi i-au ascuns trupul neînsufleţit sub un scaun lung în casă.

Untitled-2În ziua când părintele a fost înmormântat, 1 aprilie 1946, afară era vreme frumoasă. La înmormântare au participat circa 10 preoţi. Întreaga natură se bucura, prevestind parcă faptul că părintele va fi proslăvit peste zeci de ani.

Ulterior, la mormântul părintelui au început a veni oameni cu diferite probleme de familie, probleme de sănătate, diferite patimi. Veneau mai ales oamenii care aveau probleme la aparatul locomotor. Mulţi care au venit cu credinţă şi s-au rugat au primit vindecare.

Părintelui i-a fost dat de la Dumnezeu această cruce de a pătimi pentru credinţă, pentru Biserică, pentru Hristos, pentru popor. Când au venit autorităţile sovietice şi oamenii treceau în grabă peste Prut de frica bolşevicilor, părintele Gheorghe a spus că nu poate lăsa Biserica şi nici oamenii, iar ceea ce îi va fi dat de la Dumnezeu, el va trăi aici. Și iată că Dumnezeu i-a trimis această cruce grea, el sfârşindu-şi viaţa ca un mucenic.

În aşteptarea canonizării…
Oamenii l-au cinstit pe păstorul lor drag încă în timpul vieţii sale pământeşti. Acum vin la mormântul acestuia, se închină la crucea mormântului său şi îl roagă pe părintele Gheorghe ca el, la rându-i, să-L roage pe Dumnezeu pentru ispăşirea diferitelor greutăţi.
Cu binecuvântrea Preasfinţitului Episcop Nicodim de Edineţ şi Briceni, a început colectarea mărturiilor despre minunile care au avut loc prin intermediul părintelui Gheorghe. În urma rugăciunilor săvârşite la mormântul părintelui, multe dintre femeile care nu puteau avea copii au născut. Alţii s-au căsătorit, s-au vindecat de diferite boli etc.

În acest moment Dosarul de canonizare a părintelui Gheorghe Ivanov se află în examinare la Comisia de canonizare a Episcopiei de Edineţ şi Briceni şi în curând va fi transmis la Chişinău, la Comisia de canonizare, condusă de Preasfinţitul Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni.

Din Mila Lui Dumnezeu, părintele Gheorghe este deja proslăvit în ceruri; nădăjduim că şi autorităţile eclesiale vor face în viitorul apropiat demersurile cuvenite în vederea canonizării acestui preot mucenic.

Pr. Mihail Bortă

Material publicat în revista Altarul Credinței 7-8, 2013

Sursa: www.personalitatibasarabene.info