Iubiți întru Hristos frați și surori,
Prăznuim cu deosebită bucurie duhovnicească Cincizecimea, moment când Sfântul Duh s-a pogorât peste Apostolii lui Hritsos, marcându-se astfel întemeierea Bisericii.
Astfel s-a împlinit făgăduința Domnului care a spus ucenicilor să rămână în Ierusalim pentru că aici vor lua binecuvântarea Duhului Sfânt. Din acel moment apostolii au primit putere de sus și au fost luminați pentru a merge în lume și a răspândi cuvântul Evangheliei spre mântuirea neamului omenesc.
În această binecuvântată misiune a lor nu le-a putut sta în cale nici vitregiile naturii și nici dușmănia păgânilor – le-au înfruntat pe toate spre slava lui Dumnezeu și au botezat neamurile care astfel au pășit pe calea apropierii de Împărăția Cerurilor.
Cum de au putut acești oameni să înfrunte atâtea și atâtea obstacolele și să-și îndeplinească misiunea? Răspunsul pentru toate este credința; primind poruncă și binecuvântare de la Mântuitorul de a merge în lume și de a învăța Adevărul, nu au ezitat nici o clipă, nu și-au precupețit puterile și nu s-au lăsat pradă disperării și fricii. Credința și nădejdea în atotputernicia lui Dumnezeu i-a făcut să-și îndeplineacă nobila lor misiune, unii dintre ei au plătit chiar cu viața pentru mărturisirea credinței în Hristos, însă asta nu i-a speriat și nu i-a oprit, pentru că au avut nădejdea vieții veșnice și conștiința deșertăciunii celor pământești.
Asta se cere și de la noi, iubiți credincioși, să realizăm adevărata noastră misiune în această viață vremelnică, Domnul Hristos ne vrea apostoli prin cuvânt și prin faptă, ne vrea făclii ale credinței, astfel încât, prin exemplul nostru să aducem pe calea cea dreaptă pe cei rătăciți și noi înșine să ne câștigăm mântuirea. Numai așa ne vom putea numi cu adevărat creștini și numai așa ne vom putea învrednici de mila lui Dumnezeu.
Fie ca sfânta sărbătoare să ne fie tuturor prilej de statornicire în credință și început bun pentru o viață bineplăcută oamenilor, dar mai ales lui Dumnezeu.